Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 435/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 435/R/2009
Ședința publică din 7 iulie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Claudia Ilieș Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din data de 25 iunie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se constată că în cauză s-a formulat cerere de abținere de către d-ra judecător, fiind incident cazul de incompatibilitate prev. de art. 48 alin. 1 lit. a proc.pen. cerere care a fost admisă, astfel încât la soluționarea prezentei cauzei va participa d-na judecător de pe lista de permanență.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătoarea aleasă a inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Arată că incidența art. 1602proc.pen. face posibilă luarea acestei măsuri provizorii pe parcursul procesului penal. A formulat anterior o altă cerere de liberare provizorie sub control judiciar, care a fost respinsă ca inadmisibilă, cu opinia separată a unui membru al completului de judecată. Inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, astfel încât limitele de pedeapsă se reduc la J în această situație. Ulterior, cu ocazia formulării unei noi cereri de liberare provizorie, instanța de fond a procedat la o analiză atentă pe fond a cererii, statuând că admisibilitatea unei astfel de cereri nu este obligatorie, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, ci rămâne la latitudinea instanței. Dacă inculpatul prin atitudinea lui ar putea să influențeze aflarea adevărului în cauză, atunci ar accepta că lăsarea în libertate a acestuia ar avea consecințe negative asupra procesului penal.
Învederează că inculpatul este singurul care cooperează, în condițiile în care până la această dată nu s-a luat în considerare aspectul că asupra lui s-a tras cu o armă de foc în zona capului. Autoritățile franceze au dispus arestarea părții vătămate din acest dosar. Se pune întrebarea de ce acest inculpat se află în boxă. Instanța de fond nu a avut în vedere situația de fapt, că întreg incidentul a avut loc într-un loc public și mai ales că a fost generat de partea vătămată. Inculpatul a ripostat și a aruncat cu un obiect artizanal, deși s-a reținut spadă. Urmărirea penală a fost începută pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, ulterior fiind recalificată fapta în tentativă la infracțiunea de omor calificat. Față de partea vătămată nu se iau în acest timp niciun fel de măsuri. Inculpatul a cerut să fie expertizat pentru a se stabili numărul de zile de îngrijiri medicale. Se procedează însă la disjungerea plângerii formulate de inculpat și nu se mai lucrează nimic în acest dosar. În fața instanței de fond nu se întâmplă nimic la două termene de judecată pentru că se constată lipsă de procedură cu partea vătămată, care se află arestată în Franța. Mai sunt de audiat în cauză 12 martori. Acestea au fost motivele care au dus la repetate cereri de punere în libertate. Apreciază că egalitatea de tratament ar trebui să guverneze procesul penal.
Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului, susține că acesta este tânăr, fără antecedente penale, iar pericolul concret pentru ordinea publică nu mai subzistă la acest moment. Punerea în libertate a inculpatului este o alternativă care asigură bunul mers al procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, apreciind că durata măsurii arestului preventiv se încadrează în termenul rezonabil. Starea de fapt nu s-a schimbat și nici pericolul concret pentru ordinea publică. Solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătoarei sale alese.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Tribunalul Maramureș prin încheierea penală din 25 iunie 2009, în baza art. 1602și urm. pr.pen. a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la 10 dec.1982 în O, jud.S M, CNP -, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla.
În baza art. 139 al.1 pr.pen. s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara formulată de același inculpat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță, a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș întocmit la 28 octombrie 2008 în dosarul nr. 226/P/2008 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv, a inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev.de art. 20.pen. rap.la art. 174, 175 alin.1 lit.d, i pen. distrugere prev.de art. 217 alin.1 pen. ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev.de art. 321 alin.1 pen. și port nelegal de obiecte confecționate pentru tăiere, lovire prev.de art. 11pct.1 din Legea nr. 61/1991 modificată cu aplicarea art. 33 lit.a pen.
La această instanță s-a format dosarul nr-, cauza fiind în prezent în faza de judecată.
Prin încheierea penală nr. 74/R/2008 a Curții de Apel Clujs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev.de art. 20.pen. rap.la art. 174, 175 lit.d,i pen. infracțiunile de distrugere prev.de art. 217 alin.1 pen. de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev.de art. 321.pen. și de port ilegal de armă prev.de art. 11din Legea nr. 61/1991, în temeiul art. 148 lit. pr.pen.
Prin încheierea penală nr. 553 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureșs -a dispus prelungirea cu 30 de zile (2 octombrie - 31 octombrie 2008) a duratei arestării preventive inculpatului - soluție menținută prin decizia penală nr. 91/R/2008 a Curții de Apel Cluj.
Prin încheierea penală din 30 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în acest dosar s-a menținut starea de arest a inculpatului - soluție menținută de Curtea de Apel Cluj prin decizia penală nr. 653/R/06.11.2008. Prin încheierea penală din 5 decembrie 2008 pronunțată în acest dosar Tribunalul Maramureșa înlocuit măsura arestării preventive a acestui inculpat cu cea a obligării de a nu părăsi țara, însă prin decizia penală nr. 765/R/2008 Curții de Apel Cluj această încheiere a fost casată în sensul menținerii măsurii arestării preventive a acestui inculpat.
S-a reținut în considerentele acestei din urmă decizii că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat întrucât de la data de 30 octombrie 2008 până la data de 2 decembrie 2008 prima instanță nu a administrat nici o probă care să răstoarne situația de fapt inițială, că indiciile de comitere a faptelor sunt aceleași cu cele care au fost avute în vedere la luarea și la menținerea arestului preventiv, iar pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a diminuat urmare a trecerii unei perioade de timp foarte scurte (raportat la gravitatea faptelor și la persoana inculpatului).
Potrivit art. 1602alin.1 pr.pen. se poate dispune liberarea provizorie sub control judiciar a unui inculpat doar în cazul infracțiunilor comise din culpă și a celor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește limita de 18 ani.
Textul art. 1411.pr.pen. definește noțiunea de pedeapsă prevăzută de lege ca fiind pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile comise în formă consumată fără a se avea în vedere cauzele de reducere sau de majorare a pedepsei.
Așadar, chiar dacă inculpatul a fost trimis în judecată pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev.de art. 20.pen. rap.la art. 174, 175 alin.1 lit.d,i pen. se impune a se avea în vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată și nu cea pentru tentativă la aceeași infracțiune. Or, în speță, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor calificat prev.de art. 175 alin.1 lit.d,i pen. este de la 15 la 25 de ani închisoare, fiind astfel depășită limita de 18 ani închisoare stabilită în cuprinsul art. 1602alin.1 pr.pen. Pentru celelalte infracțiuni pentru care acest inculpat este cercetat pedepsele prevăzute de lege se situează sub această limită, însă întrucât pentru infracțiunea de omor calificat pedeapsa este de până la 25 de ani închisoare (și pentru care încadrarea juridică nu a fost schimbată) cererea acestuia de liberare condiționată sub control judiciar nu poate fi admisă.
Inculpatul a făcut trimitere la practica Curții de Apel Cluj, respectiv la decizia penală nr. 762/R/2008 a acestei curți de apel, arătând că în acest caz se are în vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru tentativă și nu pentru infracțiunea consumată, însă tribunalul constată că în același dosar al tribunalului prin decizia penală nr. 23/A/2009 a aceleiași curți de apel pronunțată în rejudecare teza contrară a fost însușită de instanța de control judiciar.
Pe de altă parte, chiar dacă această cerință prev.de art. 1602alin.1 pr.pen. ar fi îndeplinită și deși și celelalte condiții (cele prev.de art. 1602alin.2 pr.pen.) sunt îndeplinite (întrucât nu există date că inculpatul ar comite noi infracțiuni sau că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului), cererea sa nu ar putea fi admisă în condițiile în care și într-o atare situație acordarea liberării provizorii sub control judiciar este facultativă și nu obligatorie. În speță, raportat la gravitatea presupuselor fapte cererea inculpatului este și neîntemeiată. Aspectele de natură familială la care acesta a făcut trimitere nu pot fi avute în vedere, ocrotirea intereselor societății având în aceste condiții prioritate (acesta a arătat că s-a căsătorit, soția sa nu realizează venituri).
Cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului cu cea a obligării de a nu părăsi țara, tribunalul a reținut faptul că pentru aceleași motive pentru care curtea de apel a apreciat la data de 17 decembrie 2008, dar și ulterior că se impune a se menține măsura arestării preventive a inculpatului și care sunt obligatorii pentru instanță și întrucât de la acea dată starea de fapt nu s-a modificat și nici pericolul social nu s-a diminuat într-atât încât să se justifice punerea sa în libertate, această cerere nu poate fi admisă. Potrivit art.139 alin.1 pr.pen. măsura arestării preventive se înlocuiește cu altă măsură preventivă doar atunci când temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri s-au schimbat - cerință care, în speță, nu este îndeplinită.
Durata arestării preventive a inculpatului (de 10 luni) se încadrează și în prezent în limitele unui termen rezonabil, iar nesoluționarea cauzei până în prezent nu este cauzată de motive imputabile instanței.
Pentru toate motivele mai sus prezentat s-au respins ambele cereri formulate de inculpat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, solicitând casarea acesteia și rejudecând, să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât îndeplinește toate condițiile prev.de art.160/2 pr.pen.
Analizând actele dosarului, Curtea reține următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 20.pen. rap.la art. 174, 175 alin.1 lit.d,i pen. art.217 alin.1 pen. art.321 alin.1 pen. și art.1/1 pct.1 din Legea 61/1991.
Instanța de fond a analizat condițiile prevăzute de art.1602alin.1 pr.pen. și în mod corect a concluzionat că nu este îndeplinită condiția privind limitele de pedeapsă în raport de prevederile art.1411pr.pen. care dispune că prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
În condițiile în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea în formă consumată prev.de art.174, art.175 alin.1 lit.d și i pen. este între 15 și 25 ani, deci depășește 18 ani, iar potrivit art.1602alin.1 pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate, doar când pedeapsa prevăzută de lege este sub 18 ani, soluția pronunțată în cauză este temeinică și legală, motiv pentru care recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen.
Celelalte condiții ale liberării provizorii nu vor mai fi analizate, întrucât acestea trebuie să fie îndeplinite cumulativ.
Văzând și disp.art.192 alin.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la 10 decembrie 1982) aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 25 iunie 2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
Obligă inculpatul să plătească 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
plecată în concediu plecată în concediu plecată în concediu
semnează președintele semnează președintele semnează grefier șef
instanței instanței secția penală
Red./
27.07.2009 - 3 ex.
Jud.fond.
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Claudia Ilieș Ana Covrig
