Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 439/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 439/
Ședința publică din 26 Iunie 2009
Curtea constituită din:
Președinte: dr.- - - președinte secție penală
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu Diaconu G-
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin
- - procuror
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA și de către inculpatul, aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință nr. 56/F din 24 iunie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest, intimații-inculpați și, personal, ambii în stare de arest, toți asistați de avocat ales, în baza delegației depusă la dosar și avocat din oficiu -.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul desemnat din oficiu pentru inculpați arată că îi încetează delegația prin prezentarea apărătorului ales al inculpaților.
Curtea încuviințează avocatului ales să ia legătura personal cu inculpații.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de admiterea recursului declarat de parchet, casarea încheierii atacate și pe fond respingerea ca neîntemeiate a cererilor de liberare provizorie sub control judiciare formulate de inculpați, ținându-se seama de gradul de pericol social al faptelor comise în formă continuată și agravată, rețeaua infracțională, astfel că lăsându-i în libertate aceștia ar putea influența depozițiile martorilor și desfășurarea normală procesului penal.
Pe recursul declarat de inculpatul, reprezentantul parchetului pune concluzii de respingerea acestuia ca nefondat, apreciind legală și temeinică încheierea atacată, având în vedere și faptul că acesta mai beneficiat de instituția liberării provizorii sub control judiciar, instituție ce a fost încălcată de acesta.
Avocatul, având cuvântul pe recursul declarat de parchet, solicită respingerea acestuia ca nefondat, avându-se în vedere situația personală și procesuală a fiecărui inculpat în parte. Apreciază că nu se mai impune menținerea în continuare a inculpaților și în stare de arest preventiv, fiind îndeplinite condițiile prev.de art.160/2 alin.2 din Codul d e procedură penală, pentru se dispune liberarea acestora sub control judiciar.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul solicită admiterea acestuia și liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, chiar dacă acesta a mai beneficiat de această prevedere, însă este convins că inculpatul și-a dat seama de gravitatea și consecința încălcării obligațiilor stabilite de instanță. Totodată, solicită se avea în vedere situația personală a inculpatului deosebită, respectiv starea de sănătate precară a acestuia și situația familială - mama sa fiind internată într-o stare foarte gravă.
Recurentul-inculpat, personal, în stare de arest, având ultimul cuvânt, recunoaște că a greșit când a încălcat obligațiile stabilite de instanță și solicită admiterea recursului, însușindu-și susținerile apărătorului său.
Intimatul-inculpat C-tin, personal, în stare de arest, având ultimul cuvânt,arată că are un copil internat cu probleme cardiace alături de sindromul de care acesta suferă, astfel că solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Intimatul-inculpat C-tin,personal, în stare de arest, având ultimul cuvânt,solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
CURTEA:
Deliberând, constată:
Prin încheierea de ședință nr.56/F din 24 iunie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA în dosarul nr-, printre altele s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de și și s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiind obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că inculpații și au fost trimiși în judecată, alături de alți coinculpați, în stare de arest preventiv. doi inculpați sunt acuzați de "un număr mic de acte materiale" pentru care s-au administrat probele și nu mai există riscul ca aceștia să influențeze zădărnicirea aflării adevărului.
În plus, tribunalul a apreciat că, în raport de încadrarea juridică a faptelor pentru care sunt acuzați cei doi inculpați și de "contribuția pe care au avut-o la comiterea infracțiunilor din cadrul grupului, dacă s-ar menține măsura arestării preventive s-ar încălca disp.art.5 alin.3 din O în ceea ce privește termenul rezonabil cât timp aceste persoane au fost arestate".
De asemenea, tribunalul a apreciat că cei doi inculpați "nu și-ar mai putea continua în nici un fel activitatea infracțională fără un lider care să-i conducă".
În ceea ce-l privește pe inculpatul, tribunalul a reținut că acesta a mai fost liberat sub control judiciar la data de 5 decembrie 2008 și nu a respectat obligațiile impuse, motiv pentru care s-a dispus revocarea măsurii liberării sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri, au formulat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA și inculpatul.
În recursul său, parchetul a criticat încheierea ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând ca pe fond să se respingă cererea de liberare provizorie sub control judiciar susținând că faptele comise de cei doi inculpați prezintă un grad de pericol social sporit, iar lăsarea lor în libertate ar putea influența depoziția martorilor și desfășurarea normală a procesului penal.
În recursul declarat de inculpatul, se solicită să se aibă în vedere situația sa personală, respectiv starea de sănătate precară și situația familială grea, susținând că chiar dacă a mai beneficiat de o liberare provizorie nu și-a dat seama de gravitatea și consecințele încălcării obligațiilor stabilite de instanță.
Examinând dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit art.385/9 Cod procedură penală, se constată că numai recursul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
În speță, din actele și lucrările dosarului, se reține că inculpații, și au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, alături de alți patru coinculpați, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni în formă continuată, respectiv: prev.de art.23 alin.1 lit.a,b,c din Legea nr.656/2002 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.26 Cod penal rap.la art.9 lit.a din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.194 alin.1 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.292 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.290 Cod penal, art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplic.art.33 lit.a Cod penal ( ) și art.208 alin.1 rap.la art.209 alin.1 lit.a și g Cod penal cu aplic.art.37 lit.b Cod penal, art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplic.art.33 lit.a și b Cod penal și art.37 lit.b Cod penal pentru, iar a fost trimis în judecată pentru infr.prev.de art.26 Cod penal rap.la art.194 alin.1 Cod penal, art.7 din Legea nr.39/2003, toate cu aplic.art.33 lit.a și b Cod penal.
La data de 5 decembrie 2008 Curtea de APEL PITEȘTIa dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului care nu a respectat obligațiile impuse de instanță.
Pentru acest motiv, la data de 12 martie 2009, s-a dispus rearestarea acestuia.
Potrivit disp.art.160/2 alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Or, din actele și lucrările dosarului, rezultă presupunerea că lăsarea inculpaților în libertate ar da posibilitatea acestora să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților și a martorilor ori prin distrugerea mijloacelor de probă sau prin ale asemenea fapte.
Este adevărat că la dosarul cauzei nu există "date certe" că inculpații, odată lăsați în libertate, vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului, dar acest lucru rezultă implicit din însăși modalitatea sau modalitățile în care se presupune că au fost comise faptele. In plus, acest lucru a fost demonstrat chiar de către unul dintre recurenții-inculpați, respectiv, care imediat ce a fost pus în libertate provizorie de către curte, a încălcat obligațiile impuse de instanță determinând rearestarea sa.
Este de-a dreptul puerilă concluzia instanței de fond în sensul că inculpații și C-tin nu ar mai putea continua în nici un fel activitatea infracțională "fără un lider care să-i conducă" nefiind de natură să fie luată în seamă la soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. In acest sens, nu are relevanță nici motivarea cererii cu privire la situația familială grea a inculpaților.
Este adevărat, de asemenea, că arestarea preventivă a inculpaților durează de peste 2 ani, dar în conformitate cu art.5 din Convenție și art.23 din Constituția României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a crede în posibilitatea săvârșirii de noi infracțiuni, fiind necesar astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În plus, termenul rezonabil al duratei unei proceduri penale are în vedere, pe lângă complexitatea deosebită a cauzei, așa cum se prezintă speța de față, și comportamentul inculpaților pe timpul procesului penal care de multe ori au provocat, prin diverse cereri, și o anumită conduită procesuală tergiversarea soluționării cauzei.
Prin urmare, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru liberarea provizorie sub control judiciar a celor trei inculpați, curtea cu majoritate, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, va casa în parte încheierea recurată, în sensul respingerii cererilor de liberare sub control judiciar formulate de inculpații și C-tin cu toate consecințele și, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul inculpatului împotriva aceleiași încheieri.
Se va menține în rest dispozițiile încheierii recurate.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care câte 100 lei onorariul pentru apărătorii desemnați din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
CU MAJORITATE:
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva încheierii de ședință nr. 56/F din 24 iunie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.
Casează, în parte, încheierea recurată, în sensul că înlătură mențiunea referitoare la admiterea cererilor de liberare sub control judiciar formulată de inculpații și, cu toate consecințele și, rejudecând, respinge cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de aceștia.
Menține în rest dispozițiile încheierii recurate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva aceleiași încheieri.
Obligă pe recurentul-inculpat să plătească 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariul avocatului din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, iar pe inculpații și la câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat care vor include cheltuielile ocazionate de judecarea prezentei cauze în primă instanță, dar și onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
OPINIE SEPARATĂ
În opinia mea, divergentă de cea a completului majoritar, hotărârea atacată este legală și temeinică, motiv pentru care se impunea menținerea ei, cu consecința respingerii celor două recursuri.
Astfel, potrivit art. 136 alin. 2 din Codul d e procedură penală, scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Alineatul 8 al aceluiași articol prevede că alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Prin prisma acestor dispoziții legale, consider întemeiată aprecierea instanței de fond, care a analizat situația fiecărui inculpat în mod individual și a luat în considerare gradul de participație al fiecăruia la activitatea grupului infracțional la care se face referire în actul de sesizare a instanței, cum și celelalte aspecte enumerate de textul de lege mai sus-citat.
În funcție de acestea, concluzia desprinsă, aceea că prelungirea detenției provizorii pentru cei doi inculpați, și, nu ar putea fi făcută decât cu încălcarea flagrantă a prevederilor art. 5 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului, referitoare la durata rezonabilă a prevenției (întrucât au trecut aproape 2 ani de la luarea măsurii arestării), este judicioasă.
Este de subliniat, în legătură cu aceasta că, potrivit jurisprudenței, dacă anumite infracțiuni, prin deosebita lor gravitate și prin reacția publicului față de săvârșirea lor, pot produce o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie pe o anumită perioadă de timp, totuși prelungirea prevenției nu ar putea fi făcută decât dacă eliberarea celui în cauză ar constitui în mod real o tulburare a ordinii publice.
Detenția nu este legitimă decât dacă ordin ea publică rămâne realmente amenințată.
Dacă gravitatea pedepsei la care acuzatul se poate aștepta în caz de condamnare poate fi reținută ca un factor ce l-ar conduce la a se sustrage judecății, eliberarea provizorie a celui acuzat trebuie să fie ordonată dacă se pot obține din partea lui garanții suficiente care-i asigură prezența în fața judecătorului.
Acestea țin de caracterul celui interesat, de moralitatea sa, de domiciliul, profesia, resursele de care dispune, relațiile de familie, ce pot fie să confirme existența unui pericol de sustragere de la judecată, fie să conducă decizia că detenția provizorie nu se mai justifică.
Prin urmare, constatând că sunt realizate condițiile prevăzute de art. 160/2 alineatele 1 și 2 Cod de procedură penală, instanța este datoare a dispune liberarea celui în cauză, fără a mai putea invoca existența alte riscuri, ce nu pot fi susținute de probele aflate la dosar.
În privința recursului declarat de inculpatul, împărtășesc punctul de vedere majoritar, pentru argumentele la care a făcut referire și judecătorul fondului.
GH.
Red.Gh.
Tehnored.
Ex.2
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Raluca Elena Șimonescu Diaconu
