Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 438/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 438/
Ședința publică din 26 Iunie 2009
Curtea constituită din:
Președinte: dr.- - - președinte secție penală
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Direcția Națională Anticorupție
Serviciul Teritorial Pitești
Reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul,aflat în ArestulI.A,împotriva încheierii nr. 243 din data de 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal,în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza delegației de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea încuviințează avocatului ales să ia legătura personal cu recurentul-inculpat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocatul ales, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în temeiul disp.art.385/15 alin.2 lit.e Cod procedură penală. Depune la dosar un borderou cu înscrisuri pentru a fi avute în vedere la soluționarea recursului.
Solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală, a dat declarații, nu îngreunat în vreun fel urmărirea penală, starea de sănătate precară a acestuia pentru a cărei dovedire sunt acte medicale depuse la dosar. Raportul de expertiză medico-legal întocmit în cauză a fost întocmit exhaustiv, acesta nu relevă decât un istoric al conținutului înscrisurilor depuse de petent. Recurentul nu se ascunde în spatele unor afecțiuni medicale, dar instanța trebuie să aibă în vedere starea deosebită a sănătății sale.
Totodată, trebuie avută în vedere și persoana inculpatului, care este un om decent, onest, are o familie unită, o activitate profesională neștirbită, se bucură de o bună reputație, moralitate și decență în societate, are studii superioare, acesta a colaborat cu organele de urmărire penală, nu și- exercitat dreptul la tăcere și a dat declarații ori de câte ori a fost nevoie.
Apreciază că recurentul-inculpat se poate bucura de liberarea provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi liberat sub control judiciar, avându-se în vedere infracțiunile deosebit de grave, au fost săvârșite în mod continuat. Cu privire la afecțiunile de care suferă recurentul, reprezentantul parchetului precizează că acesta a fost examinat de un personal specializat, iar din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză reiese că afecțiunile medicale îi pot permite inculpatului să participe la procesul penal și să suporte regimul de detenție.
Avocatul ales, având cuvântul în replică, precizează că a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză, a solicitat în nenumărate rânduri o nouă evaluare a stării de sănătate, însă acestea au fost respinse de organele de urmărire penală.
Recurentul-inculpat G, personal,în stare de arest, având ultimul cuvânt, consideră că este nevinovat și solicită judecarea sa în stare de libertate, avându-se în vedere starea de sănătate precară și faptul că este arestat preventiv de aproape 2 ani și 6 luni. Solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
CURTEA:
Constată că, prin încheierea nr.243 din 23 iunie 2009, Tribunalul Argeș, în baza art. 160/8a alin. 6 Cod pr. pen. a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul-inculpat G, fiul lui și, născut la data de 23.04.1951aflat în Arestul IPJ A, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că faptele imputate inculpatului prin actul de inculpare, a căror existență a fost conturată, conform celor constatate prin intermediul interceptărilor telefonice consemnate în procesele verbale, coroborate cu declarațiile martorului, sunt de o gravitate deosebită, apreciată ca atare și de legiuitor, care pedepsește săvârșirea unor asemenea fapte cu închisoarea mai mare de patru ani.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică s-a considerat că acesta există, văzut prin prisma: naturii faptelor imputate și efectelor devastatoare produse la nivel economic și social de acest fenomen generalizat al corupției, obiectului juridic al infracțiunilor ale căror elemente constitutive se conturează, numărul acestora și urmările produse, intervalul de timp extins pe parcursul căruia s-a prelungit activitatea ilicită,precum și valoarea sumelor oferite drept mită, numărul persoanelor implicate, poziția pe care inculpatul o ocupa la momentul faptelor în cadrul Comisiei Centrale a, din cadrul Federației Române de, reacția publicului față de săvârșirea acestor fapte manifestată la nivel național.
S-a considerat, în acord cu jurisprudența CEDO, că menținerea acestei măsuri privative de libertate corespunde unei nevoi imperioase, respectiv aceea de a se asigura buna desfășurare a procesului penal, după cum o arată dispozițiile art. 136 alin1 pr.pen. Față de timpul scurs de la dispunerea măsurii arestării preventive a petentului de aproximativ două luni și J, care a declanșat, din partea organelor de urmărire penală și o activitate mult mai susținută de strângere probelor,apreciem că și în prezent măsura este proporțională cu scopurile legitime urmărite, în considerarea argumentului consacrat tot de jurisprudența CEDO, potrivit căruia în faza inițială a detenției provizorii, interesul public al menținerii ordinii trece înaintea dreptului persoanei deținute la a fi cercetată în stare de libertate.
Petentul inculpat a formulat numeroase cereri de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, invocând de fiecare dată nevinovăția sa, lipsa unor probe concludente în favoarea învinuirilor ce i se aduc și în cele mai multe cazuri, diferite afecțiuni medicale, de la unele relativ minore până la cele mai grave, precum cancerul, diagnostic care nu este nici măcar parțial confirmat de expertiza medico-legală efectuată recent de o comisie alcătuită dintr-un număr de cinci medici de specialități diferite, de care însă inculpatul se declară nemulțumit.
Dincolo de faptul că, potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr.33/A3 emis de SML A la data de 16.06.2009, afecțiunile medicale de care suferă îi permit inculpatului participarea la procesul penal și pot fi tratate în rețeaua sanitară a ANP, prima instanță a considerat că tendințele inculpatul de a se prevala de aceste afecțiuni și manifestările deosebit de exigente față de caracterul mai mult sau mai puțin amănunțit al investigațiilor la care a fost supus trebuie privite prin prisma faptului că această stare, de privare de libertate, îi este numai lui imputabilă iar la momentul luării ei inculpatului îi erau bine cunoscute toate aceste hibe ale sănătății, unele dintre ele fiind inerente vârstei inculpatului.
Din poziția constantă de negare a oricărei forme de vinovăție față de faptele penale reținute în sarcina sa, adoptată de inculpat și permanent invocată, în pofida rămânerii definitive a măsurii arestării, prelungirii acesteia, și toate acestea pe baza unor probe legale, pertinente și concludente, s-a concluzionat că măsura preventivă nu a produs un efect de conștientizare a gravității faptelor comise și a urmărilor produse, de unde deducem că inculpatul nu înțelege că, datorită unor fapte de natura celor imputate lui, nici ceilalți cetățeni, aflați chiar în libertate fizică, dar îngrădiți în exercitarea drepturilor și în satisfacerea intereselor, nevoilor lor firești, ca urmare a generalizării și adâncirii fenomenului corupției, nu pot beneficia nici ei de serviciile medicale necesare, ca de altfel de multe alte servicii normale și firești, la care sunt îndreptățiți și pentru care își plătesc conștiincioși toate dările, nu comit infracțiuni și se supun legii.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul G, care a criticat-o pentru netemeinicie, solicitând admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
În susținerea acestei idei inculpatul a invocat următoarele critici:
- motivarea hotărârii se referă la gravitatea faptelor reținute și la
actele medicale considerate a fi " procausa" nu și la persoana inculpatului ale cărui afecțiuni sunt destul de serioase;
- nu au fost avute în vedere circumstanțele personale, respectiv
buna reputație de care se bucură în societate, studiile superioare pe care le are, dar și disponibilitatea de a coopera cu organele judiciare, concretizată prin declarațiile date până în prezent.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma criticilor invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.385/6 alin.ultim Cod procedură penală, curtea constată că recursului este nefondat.
Situațiile în care liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda sunt limitativ prevăzute de dispozițiile art.160/2 Cod procedură penală.
Analizând situația judiciară a inculpatului, curtea reține că, sub aspectul formal, acesta are vocație la liberare provizorie pe cauțiune, în raport cu faptul că îndeplinește condițiile cerute de art.160/2 alin.1, iar pe de altă parte, nu se află în nici unul din cazurile exceptate expres în alin.2 al aceluiași text de lege.
Liberarea este însă facultativă pentru instanța care o va dispune și în raport cu celelalte elemente privind temeinicia cererii.
În acest sens, în acord cu dispozițiile art.160/9 alin.1 Cod procedură penală care prevăd posibilitatea respingerii, ca netemeinică, a cererii inculpatului, prima instanță a motivat judicios neacordarea liberării, în raport cu mai multe elemente care configurează amploarea participării infracționale a inculpatului, îngreunarea administrării probelor și aflării adevărului și menținerea temeiurilor care au justificat luarea măsurii arestării preventive, examinând toate motivele invocate în susținerea cererii de liberare provizorie.
Prin urmare, este lipsită de fundament critica ce vizează, în mod subtil, nemotivarea hotărârii, dar și ignorarea motivelor incluse în cererea cu care instanța de fond a fost învestită.
Având în vedere natura, gravitatea, modalitatea în care se bănuiește că su fost săvârșite faptele imputate, curtea concluzionează că, în acest moment, liberarea provizorie sub control judiciar nu este oportună.
Așadar, subzistența motivelor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, corect reținute și analizate de judecătorul fondului, justifică menținerea detenției și exclude liberarea provizorie.
În altă ordine de idei, circumstanțele personale, favorabile inculpatului sunt incontestabile, dar nu și suficiente pentru admiterea cererii.
Aceasta, deoarece, nu pot fi excluse aspectele ce țin de circumstanțele faptelor imputate și consecințele acestora.
Pentru argumentele ce preced, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G care, în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 23.04.1951, împotriva încheierii nr. 243 din data de 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă recurentul-inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 iunie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./07.07.2009.
Jud.fond: .
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Raluca Elena
