Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 440/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.440/R/2009
Ședința publică din 19 octombrie 2009
INSTANȚA
Este compusă din:
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela Elvira JUDECĂTOR 2: Rus Claudia
- - -JUDECĂTOR 3: Condrovici
- -judecător
-grefier
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
Ministerul Public este reprezentat prin - procuror din cadrul DNA - Serviciul Teritorial Oradea.
S- luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 22 august 1971, deținut în Arestul IPJ S M, împotriva încheierii penale nr.207 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art.160 ind.2 C.P.P.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent în stare de arest din Arestul IPJ M, asistat de av. ales, potrivit împuternicirii avocațiale de la dosar.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul inculpatului recurent nu are alte cereri.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri.
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, curtea consideră cauza lămurită iar în baza art.385 ind.13 Cod procedură penală acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și revocarea măsurii arestării preventive cu consecința liberării provizorii a inculpatului sub control judiciar. Critică încheierea recurată ca netemeinică și nelegală, iar raportat la jurisprudență, contrar celor reținute de instanța de fond, apreciază că liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului nu va aduce atingere valorilor ocrotite de legea penală. În ceea ce privește poziția inculpatului, a arătat că acesta și-a asumat în mod constant vinovăția reușind să conștientizeze caracterul conduitei sale infracționale, este la primul contact cu legea penală, mai mult, în prezent urmărirea penală este finalizată, reținându-se prin actul de sesizare circumstanțe atenuante în favoarea sa, descrise la paginile 29-32. Referitor la temeiul arestării prev.de art.148 lit.f Cod pr.p. arată că lăsarea inculpatului în libertate nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, acest pericol pe perioada arestării și prelungirii acestei măsuri, s-a diluat. Față de cele arătate, apreciază că cercetarea judecătorească poate continua și cu inculpatul în stare de libertate, acest lucru neîmpiedicând buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul DNA - Serviciul Teritorial Oradeaa solicitat respingerea recursului ca nefondat și a menține ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond. A arătat că argumentele aduse prin susținerea recursului sunt pertinente în sensul că acestea ar conferi o aptitudine teoretică abstractă fiecăruia dintre inculpații din cauză de a beneficia de prevederile procedurale incidente în materia liberării provizorii și totuși din analiza cererii trebuie să se facă apel la circumstanțele care au stat la baza luării arestării preventive, ori, din acest punct de vedere a circumstanțierii stării de fapt se poate aprecia că cererea este netemeinică. Se referă la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat, membru al unui grup infracțional, gravitatea exprimându-se și în cuantumul exorbitant al prejudiciului reprezentând țigările provenite din contrabandă cât și în aportul pe care inculpatul l-a adus la reușita activității infracționale.
în sensul reținerii netemeiniciei cererii și a dispune respingerea recursului ca nefondat.
În baza art.385 ind.13 al.3 Cod procedură penală i s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului recurent, acesta arătând că regretă sincer fapta și solicită judecarea sa în stare de libertate pentru a-și putea dovedi nevinovăția.
CURTEA DE APEL deliberând,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.207 din 7 octombrie 2009 Tribunalul Satu Mare, în baza art.160 ind.8 a) al.6 proc.pen. rap. la art.160 indic.2 alin.2 pr.pen. a respins ca ne ntemeiat cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulat de inculpatul, n prezent de inut n Arestul IPJ S
În baza art.192 alin. 2.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare tre stat.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea adresată instanței -prin apărător ales inculpatul solicitat admiterea cererii de liberare provizorie, în motivare arătând că există garanția liberării a sa pentru buna desfășurare a urmăririi penale.
Dacă în faza incipientă a urmăririi penale, au existat doar suspiciuni și indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, și-a asumat constant vinovăția, reușind să discearnă și să conștientizeze caracterul conduitei sale infracționale, fiind la primul contact cu legea penală.
Nu există nici pericolul, nici riscul că va săvârși alte infracțiuni, dar nici că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă ori alte asemenea fapte.
Menționează că se află în cunoștință despre dispozițiile legale în vigoare cu privire la cazurile de revocare a liberării sub control judiciar, prev. de art.160 indic.10 Cod de procedură penală.
În drept s-au invocat disp.art.160 indic.2 alin.1 și 2 și urm. și art.160 indic.6 și urm. Cod de procedură penală.
Instanța de fond analizând actele dosarului a reținut următoarele:
Față de inculpatul s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prev.și pedep.de art.7 din Legea nr.39/2003 și contrabandă calificată, prev.și pedep.de art.270 rap.la art.274 din legea nr.86/2006 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Instanța de fond a apreciat că potrivit art.160 ind.2 al.2 Cod de procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului nu poate fi acordată inculpatului deoarece nu există suficiente garanții că fiind lăsat în libertate nu va săvârși și alte fapte penale, având în vedere faptele reținute dar și modalitatea în care acestea au fost săvârșite, fiind de subliniat că sunt incidente dispozițiile art.41 alin.2 Cod penal faptele fiind săvârșite în formă continuată, astfel că se poate conchide că există temerea că inculpatul ar putea săvârși alte infracțiuni.
În jurisprudență s-a arătat că prin expresia "date "legiuitorul nu a avut în vedere existența unor probe în sensul legii, ci a unor informații, situații, împrejurări concrete rezultate din dosar, privind persoana în cauză, modul de operare, faptele propriu-zise, care să îndreptățească temerea, să o justifice.
Astfel că, ținând seama de faptul că activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului este una complexă, fiind implicate mai multe persoane, s-a constatat că în cauză există pericolul ca inculpatul, lăsat fiind în libertate să ascundă urmele unor acte infracționale ce nu au fost depistate până în prezent, să îngreuneze activitatea de identificare a tuturor persoanelor participante la activitatea infracțională sau chiar să continue activitatea infracțională cu consecințe și mai grave pentru ordinea de drept.
Totodată s-a reținut că inculpatul este cercetat penal pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prev.și pedep.de art.7 din Legea nr.39/2003 și contrabandă calificată, prev.și pedep.de art.270 rap.la art.274 din Legea nr.86/2006 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, iar măsura arestului a fost luată avându-se în vedere pericolul pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică este reprezentat de împrejurarea că faptele de natura celor pentru care s-a început urmărirea penală față de inculpat în această cauză, tind să devină un fenomen infracțional de amploare, situație care determină o reacționare energică din partea statului pentru a stopa extinderea acestuia, precum și de sentimentul de insecuritate și de lipsă a disciplinei de drept care ar putea fi creat în rândul comunității, care în lipsa unei sancționări prompte din partea autorităților ar avea reprezentarea că împotriva unor inculpați suspectați de săvârșirea unor fapte de această natură cu o gravitate ridicată nu se întreprind acte imediate de coerciție.
S-a arătat că în cauză sunt întrunite și rigorile instituite de art.5 paragraful 1 lit. c și paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât există motive verosimile de a bănui pe inculpat de săvârșirea faptelor de care este acuzat, pe de o parte, iar pe de altă parte, durata arestării nu poate fi apreciată că a depășit termenul rezonabil.
În literatura de specialitate s-a conturat opinia potrivit căreia,îndeplinirea condiției prevăzute în art.160 indic.2 alin.1 Cod de procedură penală și chiar lipsa cazurilor prevăzute expres în art.160 indic.2 alin.2 Cod de procedură penală nu conferă celui arestat dreptul la liberare provizorie, ci numai o vocație, instanța având posibilitatea de a refuza acordarea liberării, dacă persoana inculpatului nu oferă suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai M decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate".
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat care este principiul general care trebuie să guverneze această materie, în cauza Wemhoff: "detenția preventivă trebuie să aibă uncaracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă".
Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai M decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate"(cauzele Labita Italia, Neumeister Austria, Stasaitis Lituania).
Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia, precum și interesul desfășurării în bune condiții a procesului penal.
Aplicând criteriile impuse de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului la prezenta cauză, instanța de fond a reținut că privarea de libertate a inculpatuluinu a încetat să mai aibă un caracter rezonabil,pericolul social generat prin săvârșirea faptelor datorită gravității deosebite ale acestora, și modului de comitere, nu a încetat să existe.
Instanța de fond a reținut că infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prev.și pedep.de art.7 din Legea nr.39/2003, cu atât mai mult cu cât se comite într-un cadru organizat, aduce atingere valorilor ocrotite de legea penală, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului.
În aceste condiții, menținerea unui just echilibru între interesul general al societății în desfășurarea procesului penal și interesul inculpatului impune menținerea față de acesta a celei mai restrictive măsură de drepturi, cea a arestării preventive.
Față de rațiunile juridice expuse, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie, formulată prin apărător de inculpatul, conform dispozitivului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii și a dispune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, apreciind că sunt îndeplinite cerințele legii în acest scop.
Examinând încheierea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs declarate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală, raportat la art.385/9 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de către inculpatul este nefondat și în consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca atare.
S-a reținut că prin cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, s-a solicitat admiterea acesteia, întrucât, în speță, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160 ind. 2 alin. 1, 2 și următoarele și art. 160 ind. 6 și următoarele Cod procedură penală și există garanția liberării sale sub control judiciar pentru buna desfășurare a procesului penal.
Prin încheierea de arestare preventivă nr. 29 din 21 august 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.12/21 august 2009, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile, începând cu data de 21 august 2009 până la data de 18 septembrie 2009 pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prev. și pedep. de art.7 din Legea nr.39/2003 și contrabandă calificată, prev.și pedep. de art.270 rap.la art.274 din Legea nr.86/2006 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.S-a invocat ca temei al arestării, prevederile dispozițiilor art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Cererea formulată de inculpatul este neîntemeiată.
Potrivit dreptului intern, reprezentat de art.160/2 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală, astfel cum a fost modificat și completat succesiv prin Legea nr.278/2006 și OUG nr.60/2006, condițiile de fond ale liberării provizorii sub control judiciar sunt următoarele:
a ) infracțiunea să fie săvârșită din culpă, iar atunci când infracțiunea este intenționată pedeapsa prevăzută de lege să nu fie mai M de 18 ani închisoare;
b) liberarea nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Condițiile formale de admisibilitate sunt prevăzute de art.160/6 alin.2 Cod procedură penală și se referă la exigențele relative la cuprinsul cererii de liberare provizorie.
Convenția Europeană asupra Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului la care România este parte contractantă, statuează prin art.5 pct.3 că, orice persoană arestată sau deținută legal are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
Potrivit dreptului intern, reprezentat de art.136 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală, sub titlul - scopul și categoriile măsurilor preventive - se statuează astfel: în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detenție pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de acesta una din următoarele măsuri preventive:
a ) reținerea;
b ) obligarea de a nu părăsi localitatea;
c ) obligarea de a nu părăsi țara;
d ) arestarea preventivă ( alin.1 ).
Scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune ( alin.2 ).
Curtea Europeană a statuat în jurisprudența sa că simpla invocare de către instanțe a motivelor generale pentru care o persoană poate fi lipsită de libertate ( cum sunt: necesitatea conservării probelor, împiedicarea exercitării de presiuni asupra martorilor sau victimei sau o posibilă înțelegere între inculpat și complicii săi ori pentru a proteja ordinea publică în cazul infracțiunilor cu puternic ecou în rândul comunității, necesitatea de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni sau de a împiedica fuga inculpatului ), nu are caracterul unor motive pertinente și suficiente (cazul Jablonski c/a Polonia, hotărârea din 21 decembrie 2000). Detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - indiferent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă ( cazul Wemhoff c/a Germania, hotărârea din 27 iunie 1968 ). rezonabilă a detenției preventive se apreciază in concreto, de la caz la caz, în funcție de circumstanțele proprii.
În speță, starea de detenție preventivă a inculpatului nu depășește limitele rezonabile ( inculpatul a fost arestat preventiv la 21 august 2009).
Prin încheierea nr.36/CC din 15 septembrie 2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Satu Marea dispus prelungirea măsurii arestului preventiv începând cu data de 18 septembrie 2009 până la 17 octombrie 2009.
În cauză, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea - Biroul S M la data de 9 octombrie 2009 a sesizat instanța cu rechizitoriu, formându-se dosarul cu nr-, cu primul termen de judecată fixat pentru 9 noiembrie 2009.
Relativ la infracțiunile săvârșite de aderare la un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prev. și pedep. de art.7 din Legea nr.39/2003 și contrabandă calificată, prev.și pedep. de art.270 rap.la art.274 din Legea nr.86/2006 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal, Curtea constată că aceasta este una intenționată, iar potrivit calificării legale, pedepsele prevăzute de lege sunt sub limita de 18 ani închisoare.
Curtea, concluzionează că sub acest aspect, cererea de liberare provizorie este admisibilă, pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat nedepășind 18 ani închisoare.
Referitor la condiția privind inexistența unor date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni ( alin.2 teza I ), actele și lucrările de urmărire penală relevă că inculpatul nu are antecedente penale, iar în raport de faptele ce i se impută nu sunt motive verosimile de a crede că ar putea recurge la săvârșirea de noi fapte penale de același gen.
În consecință, Curtea conchide cu aceea că, nu există date de natură a fi verificate de către instanță, care să ateste pericolul că inculpatul ar putea săvârși o nouă infracțiune și, drept urmare, instanța nu are temeiuri de a crede că este necesară împiedicarea inculpatului de la a săvârși alte fapte penale.
Referitor la condiția privind existența unor date potrivit cărora inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, Curtea reține că astfel de date, de natură a fi verificate de către instanță nu au fost relevate de actele și lucrările de urmărire penală ( alin.2 teza a II-a ). aflării adevărului trebuie să se realizeze prin modalitățile descrise de legiuitor, ori din dosarul cauzei nu rezultă date în acest sens.
Curtea, concluzionează, așadar, că sub aspectul ipotezei prevăzute de art.160/2 alin.2 teza a II-a din Codul d e procedură penală, cererea ar fi admisibilă.
Potrivit art.136 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală, scopul procesului penal și buna lui desfășurare, justificând luarea unor măsuri preventive, se pot atinge și prin intermediul liberării provizorii sub control judiciar sau pe cauțiune. Prin această dispoziție, legiuitorul a intenționat să asigure realizarea acelorași finalități prin măsuri diferite și anume: măsuri principale de restrângere a unor drepturi și libertăți, cum sunt cele prevăzute de art.136 alin.1 lit.a, b, c și d Cod procedură penală, măsuri alternative de restrângere a unor astfel de drepturi și libertăți, cum sunt liberarea provizorie sub control judiciar și liberarea provizorie pe cauțiune, prev. de art.160/1 Cod procedură penală.
Opțiunea între cele două categorii de măsuri, aparține numai instanței, în raport de circumstanțele specifice ale cauzei. În acest sens, s-a pronunțat Curtea Europeană când a decis că pericolul pe care îl prezintă inculpatul și care i-ar atrage starea de detenție provizorie nu trebuie apreciat numai pe baza gravității mai Mas ancțiunilor penale și al celor civile care îl amenințau pe petiționar. În cauză mai intervin și alte circumstanțe: caracterul petiționarului, moralitatea sa, domiciliul, profesia, resursele materiale, legăturile cu familia ( cauza Neumeister c/a Austriei, hotărârea din 27 iunie 1968 ).
Sub acest aspect instanța reține că inculpatul a făcut parte dintr-un grup infracțional organizat, acesta a avut rolul de a prelua țigările la linia de frontieră română - ucraineană până unde erau aduse de către cetățeni ucraineni și de a le încărca în microbuzul cu care sunt transportate, respectiv de le transporta și depozita în diverse locuri de pe raza jud.S M în vederea vânzării acestora fie în alte județe din țară, fie cu precădere în alte state UE, ceea ce denotă, în principiu, relevarea unor atitudini periculoase. Grupul infracțional a fost foarte bine organizat și structurat, planul infracțional fiind conceput într-o manieră menită, în condiții favorabile, să asigure reușita. Amploarea activității infracționale este dată de numărul M de acte materiale care fac parte din conținutul infracțiunii de contrabandă cuantumul de peste 150.000 Euro reprezentând contravaloarea țigărilor de contrabandă. ocupațională a persoanelor implicate în activitatea complexă de contrabandă relevă un grad de periculozitate ridicat. Măsura liberării sub control judiciar, curtea o apreciază ca nejustificată prin prisma impactului negativ asupra ordinii publice ca urmare a faptului că astfel de infracțiuni sunt de o gravitate sporită.
Văzând această stare de fapt, în drept, dispozițiile art.385/15 pct.1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 207 din 7 octombrie 2009 Tribunalului Satu Mare, pe care o va menține în întregime.
Fiind în culpă procesuală va fi obligat inculpatul recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 Ron onorariu pentru avocat din oficiu i, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit. Cod procedură penală, cu art.160/9 alin.7 Cod pr.penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent ns.la 22.08.1971 aflat în Arestul IPJ S împotriva încheierii penale nr.207 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 Ron cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 Ron, onorariu pentru avocat din oficiu i, delegația 4720/2009, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.dec.judecător -
Jud.fond
/
3 ex. din 20.10.2009
Președinte:Pătrăuș Mihaela ElviraJudecători:Pătrăuș Mihaela Elvira, Rus Claudia, Condrovici
