Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 443/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.443/R/2009
Ședința publică din 19 octombrie 2009
INSTANȚA
Este compusă din:
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Popovici Corina Rodica
- - - -JUDECĂTOR 3: Condrovici
- -judecător
-grefier
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
Ministerul Public este reprezentat prin - procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
S- luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 26 iunie 1985 deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 9 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de av. în substituirea av., potrivit delegației de la dosar.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul inculpatului recurent nu are alte cereri.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri.
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, curtea consideră cauza lămurită iar în baza art.385 ind.13 Cod procedură penală acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și punerea în libertate a inculpatului. În motivarea cererii sale, a arătat că încheierea recurată este nelegală și netemeinică în raport de toate aspectele reliefate până în prezent, pe de altă parte, inculpatul a fost audiat în fața instanței de fond, nu recunoaște săvârșirea faptei, mai mult, pe tot parcursul procesului penal a avut o poziție constantă, situații care conduc la ideea cel puțin la modificarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive. Inițial, după luarea măsurii arestării preventive inculpatul a fost pus în libertate, acesta nu s-a sustras de la urmărirea penală, a colaborat în vederea aflării adevărului și stării de fapt, ca urmare, raportat la probele de la dosar consideră că nu există indicii temeinice și certe în sensul că acesta a comis fapta. Nu sunt probe concrete în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică, motive pentru care a solicitat admiterea recursului declarat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Publica solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că, instanța de fond a analizat corect temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și în mod just concluzionat că nu au survenit elemente ce să conducă la modificarea acestora, pe de altă parte, cercetarea judecătorească abia început, motive pentru care tribunalul apreciind și coroborând probele existente la dosar considerat că se impune privarea de libertate a inculpatului.
În baza art.385 ind.13 al.3 Cod procedură penală i s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului recurent, acesta solicitând cercetarea sa în stare de libertate, susținând că este nevinovat.
CURTEA DE APEL deliberând,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 9 octombrie 2009 Tribunalul Bihor, în baza art.300/2 rap. la art.160/b pr.pen. a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 26 iunie 1985, în O, jud. B, cu domiciliul în Mun. O,-, -. A,. 9, jud. B, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea nr. 17/2009 a Tribunalului Bihor în baza căruia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 23/20.03.2009.
A respins cererea de revocare a măsurii arestului preventiv.
A respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Instanța de fond a constatat că măsura arestării preventive a fost luată față de inculpat pentru infracțiunile de omor deosebit de grav prev. de art. 174-176 lit. d Cod penal și tâlhărie prev. de art. 211 al.2 lit. b și alin. 21lit. b Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal. Starea de fapt reținută constă în aceea că în data de 11.02.2009, în jurul orelor 04,20 - 04,30 inculpatul l-a ucis prin împușcare pe - taximetrist, după care a târât și abandonat cadavrul victimei sub un pod rutier, sustrăgându-i apoi autoturismul, portmoneul și telefoanele mobile.
Pentru a dispune arestarea, tribunalul a reținut că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143.pr.pen. și art.148 lit."f" pr.pen. în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele descrise mai sus, iar pe de altă parte că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
La stabilirea pericolului pentru ordinea publică s-a avut în vedere reacția publică la comiterea unor infracțiuni de omor și sentimentul de insecuritate socială pe care l-ar crea lipsa de reacție a organelor judiciare.
Făcând o evaluare a temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, tribunalul a reținut că acestea nu s-au modificat și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, în cauză există probe suficiente care să justifice bănuiala rezonabilă că inculpatul ar fi comis infracțiuni reținute în sarcina sa. Temeiurile inițiale nu s-au schimbat, dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f pr.pen. continuă să fie aplicabile pentru aceleași considerente arătate în încheierea de arestare preventivă.
În cauză există probe care să facă verosimilă bănuiala că inculpatul ar fi comis faptele reținute în sarcina sa așa cum s-a arătat și în încheierea anterioară, examinarea temeiniciei acestor probe prin raportare la eventualele contradicții cu probele administrate în apărare, precum și analiza eventualelor vicii intervenite în administrarea acestora, excede fazei procesuale actuale.
Poziția acestuia - de negare a comiterii faptelor precum și de contestare a unor validității unor probe - nu reprezintă element nou, care să ducă la concluzia unei modificări a condițiilor cerute de art. 143.pr.pen. De altfel, inculpatul în permanență a negat comiterea faptelor, poziția sa fiind constantă în acest sens și cunoscută instanței chiar din momentul luării măsurii arestării preventive. La fel, a fost cunoscută instanței și atitudinea sa față de procesul penal pendinte, aspectul că în perioada cât a fost în libertate după expirarea măsurii arestării sale ca învinuit și arestarea sa ca inculpat. Aceste aspecte necoroborate cu elemente noi nu pot justifica singure punerea sa în libertate.
S-a arătat că gravitatea și natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului coroborată cu rezonanța și impactul lor social, precum și cu faza incipientă a cercetării judecătorești justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului. Perioada scursă de la luarea măsurii arestării preventive și până în prezent este scurtă și nu poate avea ca efect diminuarea impactului asupra opiniei publice.
Revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive poate fi dispusă, potrivit art. 139.pr.pen. dacă temeiurile care au stat la baza acestei măsuri nu mai subzistă ori s-au modificat. Însă, instanța de fond nu a constatat că ar fi intervenit o modificare a acestora.
Față de cele expuse mai sus, tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului și a respins cererile incidentale formulate de acesta.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii și punerea sa în libertate.
Examinând încheierea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs declarate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală, raportat la art.385/9 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de către inculpatul este nefondat și, în consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca atare.
În mod legal și temeinic prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, constatând că aceasta este legală și temeinică, iar până în prezent nu au survenit modificări sub aspectul temeiurilor care au stat la baza luării acesteia.
În cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 cu C.P.P. art.148 lit. f C.P.P. respectiv există probe sau indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea pentru care acesta a fost trimis în judecată, pedeapsa prevăzută de lege pentru această faptă este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol care reiese din gravitatea faptei reținute prin actul de inculpare - infracțiunea de omor, împrejurările în care s-a comis aceasta, persoana inculpatului, faptul că este cunoscut cu antecedente penale constând într-o infracțiune săvârșită cu violență, care însă, nu atrage starea de recidivă.
Inculpatul este cercetat în prezenta cauză pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, reținându-se în esență că în data de 11.02.2009, în jurul orelor 4,20-4,30, l-a ucis prin împușcare pe - taximetrist, după care a târât și abandonat cadavrul victimei sub un pod rutier, sustrăgându-i apoi autoturismul, portmoneul și telefoanele mobile.
Susținerile inculpatului cu privire la lipsa unor indicii temeinice în sensul săvârșirii de către acesta a faptelor de care este învinuit, curtea le apreciază ca fiind neîntemeiate, câtă vreme probele de la dosar, lucrarea biocriminalistică efectuată în cauză de specialiști conduc la concluzia verosimilă de a bănui că inculpatul ar putea fi autorul infracțiunii reținute în sarcina sa.
Văzând această stare de fapt, în drept, dispozițiile art.385/15 pct.1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 9 octombrie 2009 Tribunalului Bihor pe care o va menține în întregime.
Fiind în culpă procesuală va fi obligat inculpatul recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și al lui, ns. la 26 iunie 1985, din Penitenciarul Oradea împotriva încheierii penale din 9 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.dec.judecător -
Jud.fond
MT/MH
3 ex. din 19.10.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Popovici Corina Rodica, Condrovici
