Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 45/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 45/
Ședința publică din 19 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.- -
JUDECĂTOR 1: Marius Andreescu
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu Diaconu
Grefier:
Biroul Teritorial Argeș este reprezentat prin
G - procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpata, aflată în Arestul V, împotriva încheierii nr.3 din data de 07 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta - inculpată, în stare de arest, asistată de apărători aleși și, potrivit delegațiilor depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Potrivit art.172 alin.7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorilor aleși ai recurentei să ia legătura cu aceasta în vederea pregătirii apărării.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, pentru recurenta - inculpată, solicită admiterea recursului, casarea încheierii nr. 5 din data de 07 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția penală, în dosarul nr-, ca nefondată și netemeinică, iar pe fond admiterea cererii și liberarea provizorie a inculpatei sub control judiciar. În motivare, arată că, recurenta îndeplinește condițiile prevăzute de lege, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetată nu depășește 15 ani, nefiind date certe din care să rezulte că acesta ar putea săvârși alte infracțiuni ori să zădărnicească aflarea adevărului.
Arată că soluția instantei de fond este motivată în afara cadrului procesual, fiind nelegală si netemeinică. Solicită a fi avute în vedere înscrisurile aflate la fila 192 al volului 61- dosar urmărire penală- precum și propunerea parchetului de prelungire a duratei arestului preventiv, fila 4 alineat 7 de jos în sus.
Recurenta inculpată este absolventă de studii superioare și aceasta realiza venituri în mod legal, iar starea de detenție i-a cauzat acesteia suferințe fizice așa cum rezultă din actele medicale depuse la dosar, toate acestea constituind motive temeinice pentru admiterea cererii de liberare provizorie.
În subsidiar solicită admiterea recursului, casarea incheierii recurate și schimbarea motivării instanței.
Avocat, pentru recurenta - inculpată, solicită admiterea recursului, casarea încheierii în baza disp.art. 1602alin.2, întrucât instanța de fond ar fi trebuit să verifice îndeplinirea de către inculpată a acestor condiții prevăzute de lege. Instanta de fond trebuie să examineze fiecare cerere prezentând situația clară, concretă a fiecarui inculpat, analizând și disp.art. 136 alin.2 raportat la art. 136 alin.8 Cod procedură penală.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpată, ca nefondat, menținerea încheierii nr.3 din data de 07 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, ca fiind legală și temeinică.
Apreciază că există date din care rezultă că inculpatul ar zădărnicii
aflarea adevărului, prin influențarea unor părți sau martori. Acesta a făcut parte dintr-un grup infracțional, a cauzat prejudicii patrimoniale în colaborare cu ceilalți membrii ai grupului. În cauză, pe lângă cei 14 inculpați, sunt cercetate alte 80 de persoane, fiind în curs de soluționare mai multe mandate europene, fiind deci o cauză complexă, iar lăsarea în libertate a inculpatei va influenta urmărirea penală.
Recurenta - inculpată, având ultimul cuvânt, potrivit dispozițiilor art.38513alin.ultim Cod procedură penală, solicită admiterea recursului și punerea în libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat;
Din examinarea actelor dosarului, constată:
Prin încheierea nr.3 din 7 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata (născută la data de 14 august 1984, domiciliată în municipiul Râmnicu V, deținută preventiv în Arestul V).
Spre a hotărî astfel, în fapt, prima instanță a reținut:
Inculpata este cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.7 din Legea nr.39/2003; art.48 din Legea nr.161/2003 cu aplicația art.41 alin.2 Cod penal; art.49 din Legea nr.161/2003 cu aplicația art.41 alin.2 Cod penal; art.215 alin.1,2 și 3 cu aplicația art.41 alin.2 Cod penal, cauza fiind în instrumentare la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
Tot astfel, a reținut prima instanță că deși cererea de liberare sub control judiciar este admisibilă în principiu, în sensul că cea mai gravă dintre infracțiunile imputate nu este pedepsită cu un maxim mai mare de 15 ani, dar în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, cererea nu este fondată; i se impută inculpatei faptul că este inițiatoarea grupului infracțional care a lansat oferte frauduloase pe site-urile on-line în vederea fraudării, prin înșelăciune, a unor cetățeni străini, iar judecarea inculpatei în stare de libertate, în această fază procesuală, ar echivala cu încurajarea tacită a sa și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției. In plus, lăsarea în libertate a inculpatei ar crea o stare de neliniște publică, un sentiment de insecuritate în rândul societății, generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebit, sunt cercetate și judecate în stare de libertate. Nu în ultimul rând, a apreciat prima instanță, că punerea în libertate a inculpatei ar prezenta în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, prezentând atât riscul ca aceasta să persiste în activitatea infracțională, dată fiind modalitatea relativ simplă de săvârșire a acestui tip de infracțiuni, dar mai ales, de a perturba ordinea publică prin sentimentul de insecuritate pe care l-ar prezenta starea sa de libertate.
Impotriva încheierii a formulat recurs inculpata, susținând că îndeplinește condițiile legale pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar, neexistând date certe din care să rezulte că ar putea săvârși și alte infracțiuni ori să zădărnicească aflarea adevărului.
Examinând hotărârea recurată, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu, în limitele și în conformitate cu dispozițiile art.385/6, 385/8 și 385/9 alin.3 Cod pr.penală, se constată că recursul este nefondat și va fi respins ca atare.
Deși, așa cum a reținut prima instanță, cererea de liberare provizorie sub control judiciar este admisibilă în principiu, admiterea acesteia ar fi în distonanță cu dispozițiile art.160/2 alin.2 coroborate cu art.148 lit.f Cod pr.penală.
Sub acest aspect se reține că, recurenta este cercetată pentru săvârșirea unor infracțiuni grave, imputându-i-se că este inițiatoarea unui grup infracțional a cărui activitate a constat în înșelarea mai multor cetățeni străini prin sistemul ofertelor pe site-urile on-line, obținând în acest sens sume importante de bani.
Chiar dacă pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile imputate este sub 18 ani, și că nu există date din care să rezulte că inculpata va încerca zădărnicirea aflării adevărului, totuși, instituția liberării provizorii sub control judiciar nu poate fi disociată de instituția referitoare la arestarea inculpatului, recte art.148 lit.f din Codul d e pr.penală.
Or, potrivit acestui din urmă text, arestarea nu se dispune, în situația în care pedeapsa prevăzută este mai mare de 4 ani, în toate situațiile în care lăsarea în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Din considerentele hotărârii recurate, rezultă că această condiție, analizată în mod judicios de prima instanță, nu este îndeplinită, deoarece punerea în libertate a inculpatei și reîntoarcerea în mediul social care i-a favorizat săvârșirea infracțiunilor imputate, ar crea o stare de neliniște și un sentiment de insecuritate socială. De asemenea, există riscul ca odată pusă în libertate, inculpata să-și continue activitatea infracțională, ceea ce ar fi în distonanță cu textul de lege sus-citat.
Cum nici din oficiu nu au fost identificate motive de casare, se va respinge ca nefondat recursul, în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală.
Pe cale de consecință, va fi obligată recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispozițiile art.192 alin2. Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata, aflată în Arestul V, împotriva încheierii nr.3 din data de 07 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI -Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red./Tehnored.G/Ex.2
Jud.fond /9 februarie 2009
Președinte:Marius AndreescuJudecători:Marius Andreescu, Raluca Elena Șimonescu Diaconu
