Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 46/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- liberare provizorie sub control judiciar
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 46
Ședința publică din 01 februarie 2010
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Ilieș Titiana
Grefier - -
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Suceava - reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații, fiica lui și, născută la data de 11 octombrie 1985 în mun. V, CNP - și, fiul lui și, născut la data de 20 octombrie 1984 în mun. Bârlad, județul V, CNP -, în prezent aflați în stare de arest preventiv în Arestul B, împotriva încheierii din data de 25 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpații- recurenți, în stare de arest, asistați de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, întrebați fiind, inculpații recurenți arată că nu doresc să dea noi declarații în această fază procesuală.
Apărătorul inculpaților recurenți arată că nu are alte chestiuni prealabile de solicitat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpații - recurenți, solicită admiterea recursurilor și pe cale de consecință, admiterea cererii de liberare sub control judiciar, având în vedere faptul că inculpații nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acesta fiind de altfel singurul temei care a stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Arată că inculpata este într-o situație specială, fiind mama unui minor de 3 ani, care se află în situația de a fi instituționalizat deoarece sora acesteia nu mai poate avea grijă de el. Consideră că în cazul în care acest minor va ajunge într-o instituție de stat, în condițiile în care mama sa poate fi pusă în libertate este o chestiune foarte gravă. Apreciază că față de inculpata există toate motivele pentru ca aceasta să fie judecată în stare de libertate, aceasta înțelegând toate obligațiile ce le-ar avea în cazul în care cererea de liberare ar fi admisă.
De asemenea, în ceea ce-l privește pe inculpatul precizează că simpla vedere a acestuia poate duce la ideea că acesta nu poate prezenta un pericol social pentru ordinea publică.
Un alt aspect pe care dorește să-l învedereze este că față de inculpați a fost luată măsura arestării preventive pentru fapte petrecute în anul 2008, iar de atunci până în 2010 niciunul din cei doi clienți nu au mai săvârșit fapte penale.
Reprezentanta Ministerului Public solicită ca la luarea deciziei în prezenta cauză să se aibă în vedere întreg probatoriul administrat în cauză, respectiv condițiile în care faptele au fost comise, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, acestea conturând pericolul concret pentru ordinea publică în virtutea art. 148 lit. f Cod procedură penală și faptul că sunt date condițiile prevăzute de art. 153 Cod procedură penală. Față de prevederile art. 136 Cod procedură penală, respectiv scopul măsurilor preventive, apreciază că măsura luată față de inculpați este legală, temeinică și justificată în cauză. În concluzie, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați.
În replică, apărătorul inculpaților precizează că în momentul în care față de cei doi a fost luată măsura arestării preventive a fost reținută și numita, acuzată de aceleași fapte, însă față de aceasta din urmă s-a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Deosebit de aceasta, precizează că de pe data de 17 septembrie 2009, când s-a luat măsura arestării preventive, în cauza de față nu s-a mai efectuat niciun act.
În replică, procurorul precizează că la luarea măsurii față de coinculpata organele de cercetare penală au avut în vedere faptul că aceasta are un copil de 1 an, care nu poate fi dat unei instituții de supraveghere, la dosar existând documentație în acest sens.
Apărătorul inculpaților precizează că nu vede diferența dintre un copil de un an și unul de 3 ani, acesta din urmă fiind în pragul de a fi dat la o casă de copii.
Inculpata - recurentă, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetată în stare de libertate pentru a putea fi alături de copil, precizând că se obligă să se prezinte ori de câte ori va fi chemată în fața organelor de cercetare.
Inculpatul - recurent, având ultimul cuvânt, precizează că își însușește concluziile apărătorului său. Deosebit de aceasta precizează că nu este vinovat și se obligă să nu părăsească țara sau localitatea.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani la data de 20 ianuarie 2010, inculpata a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar față de arestarea preventivă dispusă de Tribunalul Botoșani, la data de 17 decembrie 2009, formându-se dosarul nr-.
Prin cererea înregistrată la aceeași instanță la data de 25 ianuarie 2010, inculpatul a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar față de arestarea preventivă dispusă de Tribunalul Botoșani, la data de 17 decembrie 2009.
Investită cu cele două cereri, la termenul de judecată din data de 25 ianuarie 2010, Tribunalul Botoșania constatat cazul de conexitate prevăzut de art. 34 Cod procedură penală, motiv pentru care a dispus conexarea cererii inculpatului la dosarul nr-.
Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1601Cod procedură penală, s-au admis în principiu cererile și s-a trecut la soluționarea acestora pe fond.
Analizând împrejurările cauzei și susținerile inculpaților, consemnate în practicaua încheierii atacate, s-a apreciat că cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de cei doi inculpați sunt nefondate.
Astfel, inculpații și au fost arestați preventiv prin încheierea nr. 86 din 17 decembrie 2009, reținându-se cazul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (trafic de persoane, prevăzut de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, trafic de minori, prevăzut de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și proxenetism prev. de art. 329 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal) și existența unor probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică (gravitatea faptelor, împrejurările concrete de săvârșire, numărul mare de victime, caracterul organizat al activității infracționale, precum și reacția publică la asemenea fapte ce creează un sentiment de insecuritate și neîncredere în eficienta justiției).
Măsura arestării preventive a fost prelungită prin încheierea nr. 6 din 11 ianuarie 2010 Tribunalului Botoșani.
Deși în speță pedepsele prevăzute pentru infracțiunile arătate mai sus, nu depășesc 18 ani, avându-se în vedere în special decizia nr. VII/2009 a ICCJ - Secțiile Unite, prin care s-a stabilit că, în aplicarea dispozițiilor art. 1602alin. 1 teza ultimă și art. 1604alin. 1 teza ultimă din Cod procedură penală, cererile de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune sunt admisibile în ipoteza săvârșirii infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat nu depășește 18 ani) și nu există date din care rezultă necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să săvârșească alte infracțiuni sau că aceștia vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului în vreuna din modalitățile prev. de art. 1602alin. 2 Cod procedură penală. Îndeplinirea acestor condiții nu a dus însă automat la admiterea cererii, instanța fiind ținută să analizeze toate circumstanțele cauzei pentru a aprecia dacă se justifică luarea măsurii solicitate.
Deși în cadrul unei asemenea proceduri nu se pune în discuție existența sau inexistența motivelor care au determinat arestarea preventivă și nici nu poate fi invocată autoritatea de lucru judecat a încheierilor prin care s-a dispus sau prelungit arestarea preventivă, este de observat că aprecierea asupra temeiniciei cererilor de liberare provizorie nu poate fi realizată în afara circumstanțelor cauzei, circumstanțe care inevitabil au fost avute în vedere și la luarea măsurilor preventive.
Astfel, este posibil ca punerea în libertate a unui inculpat arestat preventiv chiar însoțită de unele obligații sau garanții să provoace o reală tulburare a ordinii sau liniștii publice. Această tulburare nu trebuie să se regăsească la nivelul întregii societăți ci doar la nivelul comunității din care face parte inculpatul sau victimele infracțiunilor, comunitate care cunoaște suficiente date pentru a-și forma o părere asupra cauzei. O asemenea reacție a comunității poate fi doar anticipată fiind absurd să se pretindă producerea sau acceptarea riscului producerii ei. Anticiparea la care se referă instanța de fond nu privește o eventualitate, nu este una subiectivă ci are la bază date obiective ale cauzei. Tulburarea pricinuită nu trebuie să fie o însemnătate deosebită fiind suficient ca ea să privească un număr mai mare de persoane.
În prezenta cauză, inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni de o deosebită gravitate, comise de un grup organizat și asupra unui număr însemnat de victime. S-a reținut în sarcina acestora că, în perioada 2005 - 2008 au desfășurat atât activități de recrutare, cazare sau asigurare a transportului în străinătate a unor tinere de pe raza județului B în vederea exploatării sexuale a acestora în Italia și Norvegia, obținând sume importante din exploatarea acestora. Ținând seama și de specificul acestor infracțiuni care presupun transformarea persoanei în obiect de comerț precum și de atitudinea de negare a acestora, nerecunoscând nici una din faptele pentru care sunt cercetați, se poate anticipa o reacție de tulburare și nemulțumire în cazul lăsării în libertate a inculpaților, totodată și de o intimidare sau influențare a persoanelor ce urmează a fi audiate în continuare în calitate de victime sau martori.
În speța de față nu se poate vorbi nici de depășirea duratei rezonabile a măsurii arestării preventive. Chiar dacă inculpata a invocat o situație de familie deosebită, respectiv că are un copil în întreținerea sa în vârsta de 3 ani, care în prezent se află la sora sa, față de pericolul și gravitatea faptelor pentru care aceasta și celălalt inculpat este cercetat, s-a apreciat că, în cauză nu sunt întemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar, pentru situațiile mai sus arătate.
Prin încheierea de ședință din 25ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Botoșanis -au respins ca nefondate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații și care au solicitat în continuare admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
În motivarea orală a recursurilor inculpații au arătat că în cauză nu mai subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă și nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Au mai arătat că faptele reținute în sarcina lor s-au petrecut în anul 2008 și de la acea dată până în prezent nu au mai săvârșit fapte penale.
În cauză sunt cercetate mai multe persoane printre care și numita împotriva căreia organul de urmărire penală a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Inculpata a arătat că se află într-o situație specială deoarece este mama unui minor în vârstă de trei ani care riscă să fie instituționalizat.
Au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și liberarea provizorie sub control judiciar cu instituirea obligațiilor legale.
Examinând recursul declarat în cauză sub aspectul motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Prin rezoluțiile din 14 februarie 2008, 26 noiembrie 2009 și 04 decembrie 2009, s-a dispus începerea urmăririi penale și a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpații G, alături de învinuiții, prin Ordonanțele nr. 3D/P/2007 din 16 decembrie 2009, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire ori sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, trafic de persoane prev. de art.12 al.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, trafic de minori, prev. de art. 13 al.1 și 2 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și proxenetism, prev. de art. 329 alin.2 din Codul penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal, reținându-se că, în perioada 2005 - 2008, inculpații s-au constituit într-un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunilor mai sus arătate, recrutând, cazând și transportând în Italia și apoi în Norvegia mai multe tinere de pe raza județului B, minore și majore, pe care le-au exploatat prin obligarea sau determinarea la practicarea prostituției în folosul grupării, profitând de situația materială precară și de gradul redus de instrucție al acestora, dobândind astfel importante beneficii financiare.
S-a reținut în concret că prin fraudă, prin promisiunea mincinoasă a oferirii unor locuri de muncă în domeniul agriculturii, în menaj sau prin determinarea la practicarea prostituției, în perioada 2005 - 2008, grupul infracțional organizat format din inculpații G, și învinuitele și cu sprijinul învinuiților, zis "" și zis "G" și a învinuitei au recrutat, cazat, transportat ori exploatat sexual în Italia și Norvegia mai multe tinere de pe raza județelor B și I, printre care victimele: ( 16 ani), ( 28 ani), ( 21 ani), ( 19 ani), ( 27 ani), ( 17 ani), ( 18 ani), ( 24 ani), ( fostă ) ( 27 ani), (fostă ) (17 ani), ( 30 ani), ( 24 ani), ( 16 ani), (17 ani), ( 21 ani), ( 19 ani), ( 20 ani), ( 18 ani), ( 34 ani), - ( 28 ani). ( 19 ani), ( fostă ) (17 ani).
În calitate de lideri ai grupului infracțional organizat pe care 1-au creat, inculpații G și nu numai că au organizat și coordonat întreaga activitate de recrutare, cazare, transport și exploatare sexuală a victimelor de către inculpații, și învinuiții, și - ceilalți membri ai grupului, dar au desfășurat și în mod nemijlocit activități de recrutare și cazare a victimelor la domiciliul lor, au suportat cheltuielile pentru transportul acestora și pentru obținerea pașapoartelor, precum și alte cheltuieli necesare deplasării victimelor în străinătate în vederea exploatării lor sexuale, victimele fiind tratate efectiv ca o marfa, doar pentru obținerea de profituri în favoarea membrilor unei singure familii.
Pentru a determina victimele care au refuzat să practice prostituția în folosul lor "să coopereze", membrii rețelei infracționale au recurs la amenințări cu acte de violență sau chiar la acte de violență. Astfel, inculpatul a exercitat acte de violență asupra victimei minore pentru că a refuzat să se prostitueze, determinând-o astfel să continue activitatea ilicită. Și față de victima au fost exercitate acte de constrângere pentru aod etermina să practice prostituția, aceasta fiind amenințată cu acte de violență de către învinuita -desemnată de inculpata să exercite supravegherea acestei victime până la sosirea în Italia a inculpatei care a continuat să supravegheze victima și să încaseze sumele de bani obținute de aceasta. Pentru a pune victimele într-o stare de dependență față de ei și a le determina să practice prostituția în folosul lor indiferent de condițiile impuse, inculpații și și învinuita rețineau pașapoartele de la majoritatea victimelor, limitându-le astfel posibilitatea de mișcare.
Prin încheierea nr. 86 din 17.12.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșanis -a dispus luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpaților și pe o durată de 29 de zile începând cu data de 17.12.2009 până la data de 14.01.2010, inclusiv.
Pentru luarea acestei măsuri preventive s-a reținut că în cauză sunt înrunite condițiile cerute de art. 143 și art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, respectiv există indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Ulterior, prin încheierea de ședință nr. 6 din 11.01.2010 pronunțată de Tribunalul Botoșani măsura arestării preventive a inculpaților și a fost prelungită motivat de instanța de judecată.
Art. 160/2 Cod procedură penală reglementează în alin. 1 și 2 două condiții ce trebuie analizate în cazul liberării provizorii sub control judiciar. Prima condiție reglementată de art. 160/2 alin. 1 Cod procedură penală se referă la cuantumul pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina persoanei cercetată penal.
În mod corect a apreciat prima instanță că în cauză este îndeplinită această primă condiție referitoare la cuantumul pedepsei.
O a doua condiție prevăzută de art. 160/2 alin. 2 Cod procedură penală pentru care liberarea provizorie sub control judiciar nu poate fi acordată este cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea și distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Condiția prevăzută de art. 160/2 alin. 2 Cod procedură penală este în strânsă corelație cu dispozițiile legale referitoare la măsurile preventive, condițiile și cazurile în care se dispune arestarea inculpatului cât și cu cele care reglementează scopul măsurilor preventive și trebuie analizată de către instanța de judecată doar prin prisma acestor reglementări.
Se constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor referitoare la liberarea provizorie sub control judiciar.
Astfel, raportat la faptele pentru care sunt cercetați inculpații, modalitatea de săvârșire a acestora, urmarea produsă, în condițiile în care acest gen de infracțiuni a luat amploare, cât și a rezonanței negative a faptelor în rândul comunității, în mod corect a apreciat prima instanță că lăsarea inculpaților în libertate ar putea crea o rezonanță negativă și de insecuritate în rândul comunității, existând riscul ca inculpații să încerce să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea persoanelor ce urmează a fi audiate în continuare în calitate de victime sau martori, ceea ce ar contraveni scopului măsurilor preventive arătat în art. 136 alin. 1 Cod procedură penală.
Având în vedere că măsura arestării preventive a inculpaților se situează pe coordonatele legalității și satisface exigențele scopului măsurilor preventive, acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal în vederea identificării și tragerii la răspundere a tuturor persoanelor ce se fac vinovate de săvârșirea unor infracțiuni, în mod corect a apreciat prima instanță că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpați nu poate fi admisă în această fază procesuală.
Față de cele ce preced Curtea urmează ca în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală să respingă recursurile declarate de inculpații și ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații - fiica lui și, născută la 11 octombrie 1985, în municipiul V, CNP -, și - fiul lui și, născut la 20 octombrie 1984 în municipiul Barlad, județ V, CNP -, în prezent aflați în stare de arest preventiv în Arestul B, împotriva încheierii de ședință din data de 25 ianuarie 2010 Tribunalului Botoșani pronunțată în dosar nr-.
Obligă recurenții să plătească statului câte 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 01 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. O:
Tehnoredact:
4 ex./02.02.2010
Jud. fond:
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Nechifor Veta, Ilieș Titiana
