Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 47/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 215 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 47
Ședința publică din 01 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Biciușcă Ovidiu
Grefier - -
Ministerul Public - reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava
La ordine, pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpații, aflat în stare de deținere și, împotriva deciziei penale nr. 34 din 04 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava.
Dezbaterile privind recursurile au avut loc în ședința publică din 25 ianuarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie - și când, din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 306 Cod procedură penală, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 01 februarie 2010, când,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 100 din 07.02.2007 Judecătoria Suceaval -a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal.
În temeiul art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea în formă continuată.
În baza art. 1 din Legea nr.543/2002, cu modificările ulterioare, s-a constatat grațiată integral și condiționat pedeapsa de un an închisoare.
S-a atras atenția inculpatului asupra aplicării dispozițiilor art.7 din Legea nr.543/2002, cu modificările ulterioare.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus prevenția inculpatului de la 24.01.2005 la 30.08.2005.
În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a, b, c și Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin.1 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus prevenția inculpatului de la 06.09.2001 la 26.09.2001.
În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a, b, c și e Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art.75 alin.1 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus reținerea de 24 de ore a inculpatului de la 06.09.2001, ora 16.50 la 07.09.2001, ora 16.50.
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, b, c și e Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 14 Cod procedură penală combinat cu art.346 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil combinat cu art. 999 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație, cu sediul în localitatea,-, jud.V și au fost obligați inculpații, și să achite în solidar acesteia suma de 187.400,76 lei cu titlu de despăgubiri civile, precum și dobânda legală aferentă acestei sume începând cu data de 13.06.2001 și până la data achitării integrale a debitului.
S-a menținut măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanțele nr. 6293/06.09.2001 emise de Poliția Județului V asupra următoarelor bunuri:
- imobil casă de locuit () situat în municipiul F,-; garnitură mobilă tip "" formată din dulap cu patru uși, un pat, o comodă, două noptiere și oglindă; un dulap cu cinci uși și corpuri suspendate; un autoturism marca "Mercedes" tip 190 E, de culoare roșu metalizat, fără plăcuțe de înmatriculare și care nu se află în stare de funcționare și un autoturism marca "Opel Vectra" tip 1,81, cu numărul de identificare - N -, cu numărul de înmatriculare -, fabricat în anul 1992, culoarea indigo metalizat, toate bunurile fiind proprietatea inculpatului.
- imobil în construcție compus din patru camere și dependințe, ridicat pînă la centură; o casă bătrânească formată din trei camere, hol și magazie, precum și terenul aferent acestor construcții în suprafață de 2.200. situate în comuna Vîrteșcoiu, județul V, nr. 210, toate bunurile fiind proprietatea inculpatului.
S-a dispus comunicarea unei copii a dispozitivului sentinței Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vrancea pentru efectuarea mențiunilor corespunzătoare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că, inculpatul împreună cu fratele sau au înființat începând cu anul 1999 mai multe societăți comerciale cu obiect de activitate divers. In luna iunie 1999 fost înființată și, & F cu un capital social subscris de 100.000.000 lei vechi din care 2 % din părțile sociale aparțineau inculpatului iar 98 % aparțineau soției sale, fostă. Conform art. 25 din statutul societății precizate anterior, aceasta era administrată de.
De menționat este faptul că inculpatul făcuse o practica, evidențiată de altfel de actele depuse la dosar, ca la diferite intervale de timp de la constituirea societăților comerciale să cesioneze total sau parțial, părțile sociale unor cetățeni străini(moldoveni, cehi, sloveni, arabi) sau să reclame fictiv pierderea sau furtul actelor contabile, în realitate urmărind, eludarea prevederilor legale, transferarea răspunderii asupra persoanelor ce preluau administrarea societăților și evident ascunderea activității infracționale.
In dovedirea celor susținute instanța de fond a avut în vedere nota de informații a Camerei de Comerț și Industrie V (pag.182 ds. ), contractele de cesiune, actele adiționale precum și sesizările înaintate organelor de poliție (pag. 198, 199, 200, 203 ds. ) din care rezultă că, &. F;, & B - punct de lucru Broșteni, F;, Golești, aveau sediul social declarat la domiciliul inculpaților și din F- și că o parte din acțiunile acestor societăți au fost cesionate unor cetățeni străini în scopul precizat anterior.
În modalitatea infracțională descrisă mai sus, inculpații, și au procedat și la prejudicierea Stațiunii de Cercetare și Producție - (actualmente Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație ) premeditând inducerea în eroare a reprezentanților cu mult înainte de încheierea contractului de vânzare- cumpărare.
Astfel, încă din anul 1999 inculpații și l-au cunoscut pe inculpatul, împreună cu acesta derulând mai multe afaceri prin, & F așa cum rezultă din declarațiile date de inculpați, afaceri constând în achiziționarea de tractoare și camioane din Republica
Ca urmare a unei oferte de vânzare lansată telefonic în luna februarie 2001 de martorul - - șef compartiment marketing în cadrul SCDVV, cei trei inculpați, au luat hotărârea infracțională de a prejudicia această societate prin modalitatea deja uzitată - a cesionării părților sociale concomitent cu perfectarea unui contract de vânzare-cumpărare, în aparență legal și greu de contestat.
În acest scop, cei trei inculpați s-au deplasat la sediul societății furnizoare pentru negocieri prealabile, însă în prezența reprezentanților societății, și, nu au dezvăluit identitatea lui și nici nu l-au prezentat într-o anume calitate. De altfel inculpatul nici nu s-a implicat în vreun mod în derularea negocierilor așa cum rezultă din declarațiile martorilor G și, director și respectiv contabil șef la societatea păgubită în acea perioadă.
La data de 07 mai 2001, & F reprezentată de inculpatul, în calitate de cumpărător a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu Stațiunea de Cercetare și Producție - Vinicolă, înregistrat la această societate sub nr.1010, având ca obiect vânzarea a 100 de vagoane vin nobil. Părțile contractate au convenit asupra cantității de vin contractate, calității acestuia, prețurilor de vânzare și modalității de plată, stabilind ca în timpul livrărilor cumpărătorul să achite săptămânal 50.000.000 lei vechi în numerar la casieria societății, iar diferența prin file cec
Inculpatul a indicat reprezentanților Stațiunii de Cercetare și Producție - Vinicolă că operațiunile bancare se vor derula prin Banca, consemnând în contract contul bancar nr.- al, & deschi la această unitatea bancară.
De menționat că perfectarea și semnarea contractului a avut loc în data de 07 mai 2001 în jurul orei 08,00 la sediul SCPVV, din partea, & F, convenția fiind semnată de inculpatul în calitate de administrator al acesteia, iar în aceeași zi, în jurul orei 11,00, la Biroul Notarului Public din localitatea Adjud, părțile sociale ale soției inculpatului - - fostă, reprezentând 98 % din capitalul social erau cesionate numitului - cetățean din Republica
Prin această operațiune, cetățeanul, în realitate inculpatul a devenit acționar majoritar dobândind totodată și calitatea de administrator al societății, inculpatul rămânând cu 2 % din părțile sociale.
Cu privire la această împrejurare, instanța de fond a avut în vedere că inculpații și îl cunoșteau pe inculpatul încă din 1999 și nu i-au dezvăluit identitatea, favorizându-l pentru a fi ascunsă activitatea lor infracțională.
Astfel, la data de 27 septembrie 2000, potrivit înscrisului intitulat " adițional și contract de cesiune" autentificat sub nr. 581/27.09.2000 de BNP din Adjud, soția lui, i-a cesionat inculpatului părțile sociale deținute de aceasta la, SRL Golești, iar acesta din urmă l-a împuternicit pe prin procura autentificată sub nr.582/27.09.2000 de BNP din Adjud să execute activități în numele său și al firmei.
La data de 04 mai 2001, prin procura autentificată sub nr.294/04 mai 2001de Biroul Notarului Public din Adjud, l-a împuternicit pe să se prezinte la notar în vederea autentificării actului adițional și contractul de cesiune prin care a devenit asociat și administrator la. & În declarațiile date în cursul urmăririi penale inculpații. și au precizat că l-au cunoscut pe sub acest nume încă din anul 1999.
Ulterior, în declarațiile date în fața instanțelor de judecată, inculpatul a precizat că îl cunoștea pe sub acest nume de peste doi ani și că în ziua în care au fost cesionate părțile sociale, acesta ( ) i-a spus că și-a schimbat numele în din cauză că avea probleme cu stagiul militar în Republica M, prezentându-i pașaportul spre a-l convinge.
Coroborând cele de mai sus cu rezultatul investigațiilor efectuate privind identitatea numitului, prima instanță a constatat că această persoană nu are nici o legătură cu activitatea infracțională desfășurată de inculpați, doar faptul că în luna iulie 2000 i-a fost sustras pașaportul, definesc concluzia clară și fără echivoc că inculpații, și, au avut în vedere în acțiunea premeditată de inducere în eroare a părții civile și folosirea identității acestui cetățean, uzând de pașaportul sustras.
În continuarea activității infracționale, ca urmare a înțelegerii prealabile, inculpatul s-a prezentat cu noul administrator (în realitate inculpatul ) la Camera de Comerț și Industrie V, fiind operate mențiunile specifice în actul constitutiv al societății și în aceeași zi respectiv 07 mai 2001, cei doi au mers la Banca, Sucursala F și Banca,Transilvania Sucursala F pentru depunerea specimenelor de semnătura, acesta din urmă legitimându-se cu pașaportul.
În ziua încheierii contractului, respectiv 07 mai 2001, delegat de fratele său, așa cum rezultă din declarațiile inculpaților și ale martorului, împreună cu ( ) au ridicat de la SCPVV, în jurul orei 00,14-14,30 o autocisternă cu vin care a fost redirijată apoi la, SRL, unde acționar cu 10 % din părțile sociale era alături de și cetățeanul care este și administrator.
De altfel, în perioada 07 mai 2001 - 11 mai 2001 inculpații și ( ) au ridicat de la SCPVV 21.831 litri vin în valoare de 1.834.007.696 lei vechi, cantitate ce a fost vândută de, & F către SRL, ca urmare a înțelegerii prealabile dintre inculpați.
Deși a susținut ca după cesionarea părților sociale nu a mai avut interes în a urmări modul de derulare a contractului și că nu a cunoscut unde urma să livreze, & vinul de la SCPVV, din declarația inculpatului (pag.285 ds. ) și declarația martorului (pag.233 ds. ) rezultă fără dubii că acesta stabilise anterior datei încheierii contractului unde, urma să fie vândută marfa, în ce cont să fie depusă contravaloarea acesteia și cine să ridice banii de la bancă.
Deosebit de important este faptul că a achitat integral cantitatea de vin în contul deschis de & CO F la Banca Transilvania, de unde a ridicat în aceeași perioadă(9-15.05.2001) în numerar suma de 1.539.000.000 lei așa cum rezultă din actele de ridicare emise de banca.
Astfel, în facturile fiscale tip băuturi alcoolice cu nr.- din 07 mai 2001; nr.- din 08 mai 2001; nr.- din 10 mai 2001 și nr.- din 11 mai 2001 emise de, &. F către SRL, județul B, anexate la dosar în copie(55-67 ds. ), la contul bancar al furnizorului a fost trecut contul deschis la Banca Transilvania - Sucursala F și nu contul de la Banca, Sucursala F cum ar fi fost normal pentru alimentarea acestuia în vederea efectuării plății la SCPVV având în vedere că în contractul nr.1010 din 7 mai 2001 fost consemnat acest cont bancar iar filele cec au fost emise de SCPVV pe acest cont, aceasta constituind manopera frauduloasă prin care cei trei inculpați au urmărit sustragerea de la plata vinului către societatea din.
Un alt aspect relevant al activității infracționale desfășurată de inculpați, îl reprezenta modul în care au conceput manopera de inducere în eroare a partenerului contractual, în sfera de decontare bancară, neluând în calcul că funcționarii bancari vor sesiza neconcordanța dintre specimenul de semnătură depus cu ocazia preluării administrării & CO F de către ( ) și semnăturile de pe filele CEC, facturile și avizele de expediție întocmite în momentul preluării cantităților de vin. De asemenea pentru plata vinului livrat de SCPVV au fost folosite file cec fără acoperire în contul bancar.
Filele cec aduse de inculpatul erau semnate și ștampilate dinainte acesta susținând în mod constant că erau semnate de, semnătura care însă nu corespunde cu specimenul de semnătură depus la bancă, motiv pentru care la datele de 05 iunie 2001, 12 iunie 2001, 14 iunie 2001 Banca a practicat refuzul de plată, fiind sesizate și organele de cercetare penală (119-140 ds. )
Filele cec emise în mod nelegal și refuzate la plată sunt următoarele: F 306-- în sumă de 512.400.975 lei; A - în sumă de 106.376.954 lei; 306-- în sumă de 206.000.000 lei; F 306-- în sumă de 473.355.655 lei și F 306-- în sumă de 436.552.352 lei.
Inculpații și au încercat recuperarea filelor cec fictive de la SCPVV prezentând în schimb bilete la ordin emise în numele altor societăți(,. F girat de & CO F) însă în urma verificărilor privind starea de lichiditate a acestei societăți s-a confirmat de către unitatea bancară că se află în interdicție de plăți.
Că această împrejurare este reală rezultă din declarațiile martorilor G-director, -contabil șef, - casier și -gestionar, toți foști angajați la SCPVV în perioada comiterii faptelor de către inculpați.
Relevantă este și declarația martorei - fost casier la SCPVV care precizează că, facturile nr.- din 07 mai 2001; nr.- din 08 mai 2001 și nr.- din 11 mai 2001 emise pentru & CO F au fost primite și semnate de și că toate filele cec și biletele la ordin emise în luna iunie 2001 de această societate au fost aduse la SCPVV de către același inculpat. În același sens, instanța de fond a reținut că declarațiile inculpaților date în cursul procesului penal cu privire la acest din urmă aspect sunt contradictorii și diferite de la o audiere la alta, apreciindu-le așadar ca fiind nesincere, ele necoroborându-se de altfel cu alte mijloace de probă administrate în cauză.
De asemenea, martorul precizează că de fiecare dată la încărcarea cisternelor a participat ca reprezentant al societății și care întocmea documentele în autoturismul său precum și un cetățean basarabean care se ocupa de verificarea plinului după încărcare.
Deși inculpatul a negat că s-ar fi implicat în vreun mod în încheierea și derularea contractului dintre & CO F și SCPVV, iar inculpatul a susținut că fratele său îl însoțea pe în calitate de șofer, din declarațiile martorilor, și procesele verbale de confruntare rezultă cu certitudine că acesta a participat activ alături de ceilalți doi inculpați la prejudicierea părții vătămate, fiind prezent la negocierile prealabile purtate cu reprezentanții societății din, la prelevarea probelor de vin și ulterior încheierii contractului la preluarea și reexpedierea vinului către SRLE. -
De asemenea inculpatul l-a însoțit în permanență pe ( ) la Banca, și Banca Transilvania inclusiv în momentul ridicării banilor în numerar.
Cât privește pe inculpatul, identificarea a avut loc cu sprijinul autorităților din Republica M, constatându-se în urma investigațiilor că acesta s-a prezentat sub o identitate falsă, folosindu-se de pașaportul sustras de la cetățeanul, aplicând pe acesta fotografia sa și atribuindu-și astfel identitatea acestuia.
Fiind audiați. inculpații au declarat că au adus la cunoștința conducerii SCPVV încă din faza negocierii prealabile a contractului de vânzare-cumpărare că urmează să se asocieze, inculpatul precizând că pentru modul cum s-a executat contractul încheiat cu SCPVV, după ce părțile sociale de la SC & CO F au fost cesionate cetățeanului și acesta a devenit administrator, răspunderea îi aparține integral noului administrator -. De asemenea a mai susținut același inculpat că nu cunoștea destinația cantităților de vin ridicate de la SCPVV în baza contractului 1010 din 7 mai 2001 de către și. Cât privește falsa identitate a inculpatului, atît inculpatul, cît și inculpatul au susținut că în Republica M, schimbarea administrativă a numelui este un fapt obișnuit și implicit nu ar avea cunoștință de atribuirea acestei identități ca urmare a falsificării pașaportului sustras.
Susținerile inculpaților sunt însă infirmate de probele administrate în cauză și analizate detaliat anterior din coroborarea cărora rezultă că deși i-a însoțit pe inculpații și atât în faza negocierii contractului cu reprezentanții societății din, cât și cu ocazia preluării cantităților de vin, aceștia din urmă nu numai că nu au adus la cunoștința reprezentanților SCPVV că 98% din părțile sociale, respectiv calitatea de administrator la SC & CO F vor fi preluate de inculpatul ci, cu bună știință, au ascuns și adevărata identitate a acestuia, chiar și după declanșarea cercetărilor de către organele judiciare, pentru stabilirea identității reale a cetățeanului fiind necesar a se efectua investigații și în Republica M, astfel încât și sub acest aspect, în raport cu întregul probatoriu administrat în cauză, susținerile inculpaților apar ca fiind nesincere urmând să fie înlăturate de instanță, ele necoroborându-se cu alte mijloace de probă administrate în acest dosar.
În concluziile cu ocazia dezbaterilor pe fond, inculpatul, prin avocat, a solicitat în baza art.334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin. 4 Cod procedură penală cu reținerea faptei în sarcina lui ( ) care a emis filele cec fără ca pentru acoperirea acestora să existe provizia necesară, solicitare pe care instanța de fond a pus-o în discuția părților.
Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză a rezultat că filele cec nu au fost avute în vedere de cei trei inculpați ca instrumente de plată ci ca un mijloc de a întări convingerea societății furnizoare că ei sunt parteneri de afaceri serioși, credibili și prezintă garanții bancare la Banca, - Sucursala F, emiterea acestor file cec reprezentând unul din mijloacele frauduloase ce intră în conținutul laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal. În sprijinul acestei susțineri, instanța de fond a avut în vedere și faptul că sumele de bani obținute din vânzarea vinului achiziționat de la SCPVV s-au derulat printr-un cont deschis la Banca Transilvania și ascuns în mod voit de inculpatul încă din momentul încheierii tranzacției.
De asemenea, din actele dosarului s-a constatat că deși o parte din facturile emise de SCPVV erau scadente la 23 mai 2001, în perioada 09 - 15 mai 2001 inculpatul încasase de la Banca Transilvania toată suma obținută de & CO din vânzarea vinului către SRL.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin. 1, 2, 3 Cod penal în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.4 Cod penal, ca neîntemeiată.
Reținând vinovăția inculpaților: pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal; pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 293 Cod penal cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal și înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art.215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, instanța de fond i-a condamnat pe aceștia la pedepse cu închisoarea, orientate spre minimul prevăzut de lege, cu executare în regim de penitenciar și întrucât inculpați au comis faptele împreună și după o prealabilă înțelegere, a reținut în sarcina fiecăruia și circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. a Cod penal.
La individualizarea pedepselor instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, reținând că inculpații, deși sunt cercetați sau judecați și în alte dosare penale, nu sunt cunoscuți cu antecedente penale. De asemenea, a ținut seama și de poziția procesuală nesinceră a inculpaților, de conduita acestora atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, de valoarea prejudiciului cauzat părții civile și de faptul că acesta nu a fost recuperat, precum și comiterea faptelor în condiții agravante, acordând eficiență acestei circumstanțe. De asemenea, în temeiul art. 88 Cod penal, a dedus prevenția inculpaților.
Referitor la latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că partea civilă Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație, a solicitat despăgubiri civile în cuantum de 2.238.474.827 lei vechi din care 1.874.007.696 lei vechi reprezentând contravaloarea vinului livrat; 364.477.131 lei vechi reprezentând majorări de întârziere precum și dobânda legală comerciala până la data punerii în executare a hotărârii.
Luând în considerare faptul că SCDVV nu a depus la dosar dovada de calcul a penalităților și nici nu a făcut dovada ca pentru suma datorată de inculpați, alți beneficiari sau vreo unitate bancară i-ar fi pretins majorări de întârziere, prima instanță a apreciat că suma de 364.477.131 lei vechi pretinsă cu acest titlu, nu este datorată, nefiind dovedită.
Constatând îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 998, 99 Cod civil, fiind dovedită existența unui prejudiciu suferit de partea civilă în urma faptelor ilicite ale inculpaților, și dat fiind raportul de cauzalitate dintre faptele ilicite săvârșite de aceștia și prejudiciul cauzat părții civile, instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Stațiunea de Cercetare -Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație și a obligat inculpații, și să achite în solidar părții civile suma de 187.400,76 lei (1.874.007.696 lei vechi) cu titlu de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea cantităților de vin livrate și neachitate, precum și dobânda legală aferentă acestei sume începând cu data de 13.06.2001, data refuzului de plată a ultimului cec introdus la plată și până la data achitării integrale a debitului.
În vederea asigurării reparării pagubei produse prin infracțiunile comise, în baza art.163 - 166 Cod procedură penală, instanța de fond a menținut măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanțele nr. 6293/06.09.2001 emise de Poliția Județului V asupra bunurilor inculpaților și.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații, și.
Prin decizia penală nr. 34/04.02.2008 Tribunalul Suceavaa admis apelurile declarate de cei trei inculpați, a desființat în parte sentința penală criticată, numai cu privire la pedepsele accesorii și a interzis inculpaților drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. și c Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 07 mai 2001, inculpatul, în calitate de administrator la SC & Co SRL F, a încheiat cu partea vătămată Stațiunea de Cercetare și Producție -Vinicolă, județul V, contractul de vânzare-cumpărare nr. 1010/2001, având ca obiect achiziționarea cantității de 100 vagoane vin, în valoare de 9.000.000.000 lei. Părțile contractante au convenit asupra cantității de vin ce forma obiectul contractului, a calității acestuia, a prețurilor de vânzare și a modalității de plată, stabilind ca în timpul livrărilor cumpărătorul să achite săptămânal 50.000.000 lei în numerar la casieria unității iar diferența prin file CEC.
Imediat după încheierea contractului de vânzare-cumpărare, inculpatul s-a deplasat în orașul Adjud la notarul public și prin încheierea de autentificare nr. 928 din 07.05.2001, a cesionat 98% din acțiunile SC "" SRL F numitului. În realitate era vorba de inculpatul care s-a legitimat cu pașaportul pe care numitul l-a pierdut în luna iulie 2000, inculpatul devenind acționar majoritar și administratorul societății, actele vizând aceste modificări fiind depuse la Camera de Comerț la data de 9 mai 2001, fără ca acestea să fie aduse la cunoștința părții civile.
Cu privire la această împrejurare, este de menționat faptul că inculpații și îl cunoștea pe inculpatul încă din anul 1999 și nu i-au dezvăluit identitatea, favorizându-l pentru a ascunde activitatea lor infracțională. Astfel, la data de 27.09.2000, - soția lui, a cesionat inculpatului SC GOLEȘTI, iar acesta l-a împuternicit pe prin procura nr. 582, autentificată la același birou notarial, să execute activități în numele său sau al firmei. La data de 4 mai 2001, prin procura autentificată sub nr. 294 la biroul notarial mai sus-menționat, l-a împuternicit pe să se prezinte la notar în vederea autentificării actului adițional și contractului de cesiune, prin care a devenit asociat și administrator. De altfel, cei doi inculpați au menționat în declarațiile date în cursul urmăririi penale că îl cunosc pe, sub acest nume, încă din anul 1999, deși acest personaj nu are nici o legătură cu activitatea desfășurată, pașaportul său fiindu-i sustras în iulie 2000 și utilizat de cei trei inculpați în acțiunea premeditată de inducere în eroare a părții civile.
În ziua încheierii contractului (7 mai 2001), delega pe fratele său, împreună cu alias, au ridicat de la partea civilă, în jurul orelor 14:00, o autocisternă cu vin, cantitate ce a fost redirijată la SC, județul B, unde a acționat cu 10% din părțile sociale, iar, alături de un cetățean român și unul, acesta din urmă fiind și administrator.
În calitate de administrator al SC & Co SRL F și în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1010/07.05.2001, inculpatul, în perioada 07.05.2001 - 04.06.2001, a cumpărat de la partea vătămată Stațiunea de Cercetare și Producție -Vinicolă, cantitatea de 218.901 litri de vin, în valoare de 1.874.007.696 lei, el împreună cu ridicând această cantitate, pe care ulterior au revândut-o la societatea mai sus-menționată din B, ca urmare a înțelegerii prealabile dintre inculpați.
Pentru plata produselor cumpărate, inculpatul a emis un număr de 4 file cec, care au fost refuzate la plată de Banca, deoarece s-au dovedit a fi false, întrucât semnătura de pe filele CEC prezentate de nu corespundea cu specimenul de semnătură depus la bancă - motiv pentru care la datele de 5-06.2001, 12.06.2001 și 14.06.2001 Banca a refuzat plata, sesizând totodată și organele de cercetare penală - și SC & Co SRL F nu avea disponibil în cont.
Deși inculpatul a susținut că după cesionarea părților sociale nu l-a mai interesat modul de derulare a contractului și nici destinația vinului, Tribunalul analizând depoziția inculpatului, a martorului ( 285- 233), cât și facturile fiscale tip băuturi alcoolice cu nr. -- - încheiate în luna mai 2001 emise de SC & Co SRL F către SC B, reține fără putință de tăgadă că acesta era implicat în derularea activității desfășurată de ceilalți inculpați și că practic aceștia au urmărit să se sustragă de la plata vinului către societatea din, câtă vreme la contul bancar al furnizorului a fost trecut contul deschis la Banca Transilvania - Sucursala F și nu contul de la Banca - Sucursala F, cum ar fi fost normal, pentru alimentarea acestuia, în vederea efectuării plății către partea civilă, în baza contractului sus-menționat.
La rândul său, a negat orice implicare în încheierea și derularea contractului dintre SC & Co F și SCPVV, iar fratele său a arătat că îl însoțea pe cetățeanul în calitate de șofer, aspect însă care nu are suport probator și nu poate fi reținut de către Tribunal, câtă vreme din depozițiile martorilor audiați a proceselor verbale confruntare (ex. declarațiile martorilor, a), rezultă cu certitudine că cel în cauză a fost prezent la negocierile prealabile, la prelevarea probelor de vin, la încheierea contractului, la preluarea și redirijarea vinului către SC B, însoțindu-l totodată pe inculpatul la băncile " " și "Transilvania", inclusiv în momentul ridicării banilor în numerar.
Tribunalul nu a putut proceda la audierea inculpatului, care prin diverse manopere, a preferat să nu revină în România, poziție procesuală apreciată ca o sustragere de la cercetarea judecătorească.
Câtă vreme cei trei inculpați au folosit filele CEC, nu ca instrumente de plată, ci ca un mijloc de a întări convingerea societății furnizoare de vinuri, că ei sunt parteneri de afaceri credibili și că prezintă garanții bancare la Banca, deși în realitate sumele de bani obținute din vânzarea vinului achiziționat sau derulat de la partea civilă s-a derulat printr-un cont deschis la Banca Transilvania, despre care societatea din nu a avut cunoștință, nici la momentul încheierii tranzacției și nici ulterior, întrucât inculpatul intenționat nu a făcut cunoscut acest lucru, nu poate fi catalogat ca un litigiu de natură comercială, având în vedere modalitatea în care aceștia au acționat și scopul urmărit, respectiv că pe timpul derulării unui contract au prezentat o situație fără suport real, cu intenția de a înșela Stațiunea de Cercetare și Producție Viticolă cu o sumă mare de bani la acea vreme.
În drept:
- fapta inculpatului, care împreună cu și ajutat de fratele său au procedat în maniera mai sus-menționată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal;
- faptele inculpatului, de a se prezenta sub o identitate falsă la autoritățile statului român, iar împreună cu, ajutat de, a înșelat partea civilă în modalitatea la care s-a făcut referire mai sus, pe parcursul derulării contractului încheiat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals privind identitatea și înșelăciune, prev. de art. 293 și art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, infracțiuni ce sunt concurente, fiind comise înainte de a interveni o condamnare definitivă pentru vreuna din ele;
- fapta inculpatului, prin prezentarea unui situații fără suport în realitate, cu scopul înșelării părții civile cu ocazia exercitării și încheierii unui contract civile întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 al. 1, 2, 3 Cod penal, fapte comise de cei trei inculpai după o prealabilă înțelegere, ceea ce atrage reținerea circumstanței agravantei prev. de art. 75 lit. a Cod penal, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond.
Ținând cont de gradul concret de pericol social al faptelor comise de cei trei inculpați de poziția procesuală nesinceră adoptată atât în cursul urmăriri penale cât și în faza cercetării judecătorești, de valoarea prejudiciului cauzat părții civile care a rămas nerecuperat, Tribunalul constată că instanța de fond a procedat la o justă individualizare a pedepselor aplicate, ce sunt de natură a asigura scopul prevenției generale și reeducarea celor în cauză.
Sub aspectul laturii civile, fiind îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale - existența unui prejudiciu, a unor fapte ilicite din partea inculpaților și a raportului de cauzalitate dintre cele două - instanța de control judiciar constată că în mod corect inculpații au fost obligați în solidar la repararea pagubei către partea civilă, pagubă determinată ce impune menținerea sechestrului asigurator, dispusă prin ordonanțele emise de Poliția județului
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat recurs, în termen legal, inculpații și. Inculpatul a solicitat repunerea în termenul de recurs în temeiul art. 364 Cod procedură penală pe considerentul că din dovada de comunicare a deciziei criticate nu rezulta data la care i-a fost comunicată, iar el nu a participat la nicio ședință de judecată la Tribunalul Suceava. Ca și cauză temeinică de împiedicare a invocat faptul că Tribunalul Suceava nu i-a comunicat decizia penală.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond din următoarele considerente:
A invocat că judecata a avut loc in lipsa apărătorului ales. Astfel, la termenul din 28.01.2008, apărătorul său s-a aflat în imposibilitatea de a se prezenta. Cu toate că a solicitat amânarea judecării cauzei, instanța a respins cererea și a trecut la judecarea cauzei în prezența unui apărător din oficiu. Dreptul său la apărare a fost interpretat în mod formal de către instanța care i-a încălcat în acest mod un drept fundamental.
Dreptul la apărare presupune apărarea calificata, adică făcuta de o persoana care sa aibă cunoștință de dosar.
Mai mult, instanța nu putea desemna un apărător din oficiu din moment ce absența apărătorului său ales era justificată și a arătat în fața instanței că nu dorește să fie apărat de o altă persoană.
Pe de altă parte, fiecare dintre inculpați si reprezentantul Ministerului Public și-au putut exprima concluziile oral, iar în ceea ce-l privește, s-a creat o situație dezavantajoasă.
Principiul egalității de arme o fost in mod flagrant încălcat în sensul că nu s-a oferit fiecărei părți posibilitatea rezonabilă de a se prezenta în cauză.
Au fost încălcate dispozițiile art. 341 Cod procedură penală, în sensul că nu a putut avea ultimul cuvânt. Aceasta întrucât ultimul cuvânt al inculpatului apare ca o concluzie a celor arătate de către apărătorul său iar în condițiile în care nu a beneficiat de apărare, nu a putut avea ultimul cuvânt si nici să-și exprime opinia cu privire la fapta pretins a fi săvârșită.
În al treilea rând, instanța de fond a administrat probatoriul în condiții de lipsă de apărare, adică în fața instanței de fond audierea martorilor s-a făcut in absența apărătorilor aleși. Probele astfel administrate sunt lovite de nulitate absolută, iar hotărârea luată de instanța de fond pe baza unor asemenea probe este nelegală.
În al patrulea rând, nu au fost respectate dispozițiile referitoare la înregistrarea ședinței de judecată conform disp. art. 3041Cod procedură penală.
În al cincilea rând, situația de fapt reținută nu corespunde realității:
1. Nu au fost avute în vedere probele administrate în cauză, în special declarația inculpatului care a arătat că nu a avut nicio înțelegere cu inculpatul în sensul de a înșela Stațiunea Vinicolă.
Inculpatul nu a mai avut nici o legătura cu societatea din momentul încheierii contractului de cesiune, fapt ce dovedește ca aceasta operațiune a fost reală si efectuata in alt scop decât acela de a înșela sau induce in eroare.
Imediat după încheierea actului de cesiune s-a deplasat la Stațiunea Vinicolă împreună cu și l-a prezentat directorului Stațiunii, in calitate de administrator al societății, arătând totodată că, din acest moment, nu mai are nicio legătură cu societatea. Așadar, directorul stațiunii l-a cunoscut pe, a cunoscut calitatea acestuia în societate și faptul ca persoana cu care contractase -, nu mai avea nimic de a face & CO SRL.
Așa fiind, inculpatul nu a desfășurat niciuna din activitățile care constituie element material al infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 Cod penal.
Implicarea inculpatului în activitatea ilicită desfășurată de nu rezultă din niciuna din probele existente la dosar, iar achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală se impunea.
2. Actele încheiate de către cu și cu Stațiunea de Cercetare - Vinicolă sunt legale.
3. Nu a existat nicio activitate de inducere în eroare la data încheierii contractului.
Situația de fapt reținută de către instanța de fond, respectiv preluată din rechizitoriu, nu corespunde realității. Împrejurările esențiale pe care instanța le-a avut în vedere la pronunțarea hotărârii de condamnare nu rezultă din probatoriul administrat.
Inculpatul a solicitat casarea deciziei penale și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel din următoarele considerente:
1. S-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare - art. 3859pct. 18 Cod procedură penală. A motivat că el nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune iar din probele existente la dosar nu rezultă vinovăția sa. Simplul fapt că inculpatul a asistat la întocmirea unor acte nu presupune și participarea acestuia în sensul art. 26 Cod penal. Din probele administrate a rezultat că inculpatul avea calitatea de șofer și în această calitate a asistat la efectuarea unor acte pretins ilicite. Inculpatul nu avea nicio calitate în cadrul & CO SRL, nu avea mandat din partea societății și nu putea contracta în numele acesteia. Activitatea ilicită arătată în hotărârea instanței de apel nu se circumscrie infracțiunii de înșelăciune ci eventual unei alte infracțiuni - favorizarea infractorului, pentru care niciunul din cei doi inculpați nu a fost trimis în judecată.
Nici împrejurarea că inculpatul sau l-au împuternicit pe să facă anumite acte nu conduce la concluzia vinovăției acestuia atâta timp cât actele întocmite sunt legale și se circumscriu unei activități comerciale normale.
În concluzie se impune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală.
2. Judecata avut loc în lipsa apărătorului când prezența acestuia era obligatorie, caz de casare prev. de art. 3859pct. 6 Cod procedură penală.
Majoritatea martorilor au fost audiați în lipsa apărătorilor aleși, astfel inculpatul nu a avut niciodată posibilitatea să interogheze în mod direct martorii, respectiv să clarifice împrejurările pe care aceștia le-au cunoscut. Dreptul la apărare și principiul egalității de tratament au fost în mod vădit încălcate.
Prin prisma disp. art. 171 alin. 2 Cod procedură penală și art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, probele administrate în aceste condiții nu pot motiva soluția instanței, fiind lovite de nulitate absolută.
3. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, caz de casare prev. de art. 3859pct. 9 Cod procedură penală. Instanța de apel s-a pronunțat în mod formal asupra motivelor invocate de inculpat așa cum rezultă din considerentele deciziei. Mai mult, instanța de apel a reluat motivarea instanței de fond, astfel că nu este clar dacă a fost analizat materialul probator prin prisma motivelor de apel arătate.
4. Instanța de fond a încălcat dispozițiile privitoare la înregistrarea ședinței de judecată, ceea ce a făcut să nu se poată corecta sau completa notele grefierului, în condițiile în care nu a fost consemnat în mod fidel toată discuția din sala de ședință.
5. S-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 Cod penal, motiv de casare prev. de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală.
Astfel, contribuția fiecăruia dintre cei trei inculpați este diferită, iar pedepsele trebuiau aplicate în funcție și de circumstanțele personale ale fiecărui inculpat.
În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, solicită să se dispună ca inculpatul să execute pedeapsa la locul de muncă, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 867Cod penal.
Inculpatul a solicitat casarea hotărârii criticate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar trimiterea cauzei la instanța de apel pentru următoarele considerente:
1. Judecata în apel s-a făcut fără citarea legală a inculpatului, caz de casare prev. de art. 3859pct. 21 Cod procedură penală. A arătat că inculpatul a fost citat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire însă această modalitate de citare nu i-a permis să se prezinte la proces iar Republica M, nefiind stat comunitar, trecerea frontierei este posibilă doar după obținerea vizei.
2. Potrivit art. 177 alin. 81Cod procedură penală, citația trebuia trimisă cel mai târziu cu 40 de zile înainte de ziua stabilită pentru înfățișare. Acest termen nu a fost respectat iar inculpatul nu a avut timpul fizic necesar să obțină viza și să se prezinte la proces. În acest fel i-au fost încălcate inculpatului dreptul de a participa la proces, de a se apăra în mod direct, de a-și pregăti apărarea și a lua contact cu apărătorul său, de a asista la audierea martorilor și de a-i interoga în mod direct.
3. Instanța de judecată nu a dat dovadă de rol activ. Instanța de fond a administrat probe în absența apărătorilor aleși, caz de nulitate prev. de art. 197 alin. 2 Cod procedură penală. De asemenea, nu a fost respectată procedura privitoare la înregistrarea ședinței de judecată.
Analizând cererea de repunere în termenul de recurs, formulată de inculpatul, Curtea constată că aceasta este întemeiată.
Potrivit art. 3853al. 2 raportat la art. 364 Cod procedură penală, recursul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de recurs constată că întârzierea a fost determinată de cauză temeinică de împiedicare.
În speță, inculpatul nu a fost prezent la niciun termen de judecată în apel, astfel că termenul de recurs curge de la data comunicării.
Deși la fila 173 există dovada că dispozitivul hotărârii a fost comunicat inculpatului la data de 06.02.2008, această confirmare nu cuprinde data și semnătura destinatarului, care ar fi garantat că inculpatul a luat cunoștință efectiv de conținutul hotărârii.
Curtea consideră că lipsa acestor mențiuni constituie o cauză temeinică de împiedicare a exercitării căii de atac în termenul prevăzut de lege.
Pe fondul cauzei, recursul este întemeiat pe considerentul că citarea inculpatului care domiciliază în Republica M s-a realizat conform art. 177 alin. 81Cod procedură penală, care prevede că la stabilirea termenului pentru înfățișarea inculpatului aflat în străinătate, se ține seama de normele internaționale aplicabile în relația cu statul pe teritoriul căruia se află inculpatul, iar în lipsa unor asemenea norme, de necesitatea ca citația în vederea înfățișării să fie primită cel mai târziu cu 40 de zile înainte de ziua stabilită pentru înfățișare.
În cauză au fost acordate termene de judecată la intervale mai mici de 40 de zile, fiind încălcate dispozițiile care reglementează desfășurarea procesului penal.
Față de această situație, Curtea consideră că judecata a avut loc fără citarea legală a inculpatului, caz de casare prev. de art. 3859cpt. 21 Cod procedură penală.
Acest motiv are ca efect, conform art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, astfel încât analizarea celorlalte motive de recurs este neavenită.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul, Curtea reține că acesta nu și-a angajat ca apărător pe avocat așa cum susține prin motivele de recurs, la dosar nefiind nicio delegație în acest sens. De altfel, avocat nu s-a prezentat la nici un termen de judecată și cu toate că prin adresa din 07.05.2007, instanța de apel i-a cerut să comunice dacă înțelege să reprezinte interesele inculpatului, acesta nu a depus nicio delegație la dosar.
Toți inculpații au invocat că audierea martorilor s-a făcut în lipsa apărătorilor aleși însă din analiza încheierilor rezultă că aceasta s-a realizat sub rezerva reaudierii și în prezența avocaților, cerere pe care apărătorii nu au făcut-o la următoarele termene de judecată la care au participat, iar prin motivele de recurs nu își pot invoca propria culpă.
În ce privește neînregistrarea ședinței de judecată, acesta nu este un motiv de nulitate absolută a hotărârii, iar inculpații nu au precizat aspectele care nu au fost consemnate în încheierea de ședință și care le-au adus vătămări ce nu pot fi înlăturate decât prin anularea actului.
Având în vedere că prin rechizitoriu, hotărârea instanței de fond și decizia instanței de apel s-a reținut că infracțiunile de înșelăciune au fost săvârșite de inculpatul, împreună cu inculpatul și ajutați de inculpatul, Curtea va admite și recursurile inculpaților și, dat fiind principiul indivizibilității prev. de art. 33 lit. a Cod procedură penală, precum și motivele care au stat la baza casării deciziei penale în ceea ce-l privește pe inculpatul și în temeiul art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Suceava. Prin urmare, motivele invocate de inculpați care țin de fondul cauzei vor fi analizate în rejudecarea apelului.
Instanța de apel va avea în vedere respectarea procedurii de citare cu inculpatul, conform art. 177 al. 81Cod procedură penală, dar și motivele de apel invocate de inculpați, reiterate în recurs cu privire la situația de fapt.
În temeiul art. 192 al. 2 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Repune în termenul de recurs pe inculpatul.
Admite recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 14.12.1975 în mun. F, jud. V, cu domiciliul în F,-, jud. V, fiul lui și, născut la data de 07.10.1977 în mun. F, jud. V, domiciliat în F,-, jud. V, CNP - și, fiul lui și, născut la data de 07.04.1977 în Raionul, localitatea, Republica M, cu același domiciliu, cetățean, CNP -.
Casează în totalitate decizia penală nr. 34 din 04.02.2008 a Tribunalului Suceava și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 01 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
Ex. 2/ 01.03.2010
Jud. apel -
Jud. fond -
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Nechifor Veta, Biciușcă Ovidiu
