Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 464/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 464/R/2009
Ședința publică din data de 28 iulie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei JUDECĂTOR 2: Monica Rodina Maria Boer
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin PROCUROR:.
S-au luat spre examinarerecursurile declarate de inculpații, G- și G împotriva încheierii penale fără număr din data de 22 iulie 2009 Tribunalului Maramureș, prin care s- respins cererea de liberare sub control judiciar, inculpații fiind trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor de:
- prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a pen. art. 37 lit. b pen. și art. 75 alin. 2.pen.
G-- prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
- prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a pen. și art. 75 alin. 2.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații, G- și G, toți aflați în stare de arest preventiv, asistați de av. în substituirea apărătorului ales, av., cu delegații avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebați fiind, inculpații, G- și G învederează instanței că-și mențin recursurile declarate în cauză.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpaților, G- și G, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii pronunțată de instanța de fond și rejudecând cauza, să se dispună admiterea cererii de liberare sub control judiciar așa cum a fost formulată în scris, cu consecința punerii în libertate a inculpaților.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a încheierii pronunțate de instanța de fond care în mod corect a respins cererile inculpaților raportat la persoana acestora, faptele săvârșite, numărul mare de persoane implicate, gradul sporit de pericol social, modul de comitere a infracțiunilor, complexitatea cauzei și antecedentele penale. Până la acest moment nu au intervenit temeiuri noi care să impună schimbări semnificative încât să justifice punerea inculpaților în libertate sub control judiciar.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate întrucât nu mai poate influența părțile iar în măsura în care i se vor stabili obligații de către instanță, le va respecta.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate arătând că nu mai poate influența părțile și are un copil de doar patru luni pe care nu l-a văzut încă.
CURTEA:
Prin încheierea penală fără număr din data de 22 iulie 2009 Tribunalului Maramureș, în baza art. 1608aalin. 6.pr.pen. s-au respins ca nefondate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații G, fiul lui G și, născut la 19 dec.1977 în S M, jud.M, CNP -, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla, fiul lui și, născut la 11 nov. 1982 în Vișeu de, jud.M, CNP -, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla și, fiul lui G și, născut la 20 nov.1968 în comuna, jud.M, CNP -, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 70 lei interpretului autorizat.
Deliberând asupra cauzei penale de față, tribunalul a constatat următoarele:
Prin cererile înregistrate pe rolul Tribunalului Maramureș la datele de 14.07.2009 și respectiv 15.07.2009, inculpații G, și G au solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, în condițiile art. 1601și urm. Cod procedură penală.
În motivarea cererilor, inculpații au arătat că sunt arestați preventiv de aproximativ 8 luni de zile și întrucât cercetarea judecătorească este aproape finalizată nu se mai impune privarea lor de libertate. S-a arătat că inculpații nu intenționează să influențeze în nici un fel bunul mers al procesului, iar pericolul concret pentru ordinea publică nu mai subzistă, astfel încât scopul măsurii preventive poate fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar a inculpaților.
Instanța, în raport de dispozițiile art. 1608Cod procedură penală, a constatat admisibilitatea în principiu a cererilor formulate și a procedat la audierea inculpaților, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Examinând cererile formulate, instanța a reținut următoarele:
Inculpații G, și G au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și art. 71 alin. 1 din OUG 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș sub nr-.
Prin încheierea penală nr. 670/14.11.2008 a Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă a inculpaților G, și G, măsura fiind menținută ulterior pe parcursul cercetării judecătorești în condițiile art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală, reținându-se incidența în cauză a dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, ultima dată prin încheierea din data de 30.06.2009.
În esență, inculpații au fost acuzați că, în perioada august-noiembrie 2008, s-au constituit într-un grup organizat și au traficat din Ucraina în România mai multe grupuri de migranți de origine asiatică și avându-se în vedere gravitatea infracțiunilor, numărul mare de persoane implicate în cauză, gradul sporit de pericol social, modalitatea de comitere a faptelor, perseverența inculpaților și scopul urmărit de aceștia, s-a apreciat de către instanță că se impune menținerea măsurii arestării preventive a acestora, subzistând temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpații au formulat multiple cereri de liberare provizorie sub control judiciar, reiterând aceleași motive, fiecare dintre acestea fiind însă apreciate ca nefondate de către instanță.
În cauza de față, instanța a reținut că cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați vizează în principal durata măsurii preventive și faptul că cercetarea judecătorească este aproape finalizată, ceea ce exclude posibilitatea zădărnicirii aflării adevărului de către aceștia.
În ceea ce privește durata măsurii preventive, de aproximativ 8 luni, instanța a apreciat că, în raport de complexitatea cauzei, de vastul material probator ce a necesitat a fi administrat în cauză, durata menționată se încadrează în noțiunea de termen rezonabil prevăzut de art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și nu atrage în mod necesar temeinicia unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar.
De asemenea, în ceea ce privește stadiul cercetării judecătorești în prezenta cauză, instanța a reținut că în considerarea principiului aflării adevărului, instanța de judecată are obligația de a administra toate probele necesare stabilirii adevărului judiciar, chiar dacă aceasta presupune o prelungire în timp a procesului și nu implică în mod direct punerea în libertate a inculpatului pentru acest motiv.
Examinând cererile formulate prin prisma subzistenței temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, instanța a apreciat că scopul acestei măsuri nu poate fi realizat în alt mod decât prin privarea de libertate a inculpaților, susținerile acestora în sensul punerii lor în libertate sub control judiciar nefiind întemeiate.
Instanța ar avut în vedere faptul că pericolul concret pentru ordinea publică la care face referire art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală și care a fost avut în vedere de instanță la menținerea succesivă a măsurii arestării preventive este circumstanțiat de gravitatea infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații, de amploarea și consecințele pe care le-au avut acțiunile întreprinse de aceștia și de perseverența lor în comiterea de fapte prevăzute de legea penală, aspecte în raport de care se poate aprecia în mod justificat că lăsarea lor în libertate, fie și sub control judiciar, ar fi de natură să împieteze asupra bunei desfășurări a procesului penal al cărui scop constă, conform art. 1 alin. 2 Cod procedură penală, și în apărarea ordinii de drept, alături de apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia.
Or, având în vedere că lăsarea în libertate a inculpaților ar fi de natură să genereze un sentiment de insecuritate și convingerea în rândul opiniei publice că autoritățile judiciare nu reacționează suficient de ferm și de prompt împotriva infracțiunilor de acest tip și astfel, pericolul concret pentru ordinea publică ar redeveni actual, instanța a apreciat, luând în considerare dispozițiile art. 136 alin. 2 Cod procedură penală, că scopul măsurii preventive dispusă față de inculpați nu ar putea fi realizat prin liberarea provizorie sub control judiciar a acestora.
În consecință, pentru considerentele expuse mai și având în vedere că nu au intervenit modificări semnificative a temeiurilor avute în vedere la menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, în temeiul art. 1608aalin. 6 Cod procedură penală, instanța a respins ca nefondate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații G, și
Împotriva acestei hotărâri au declarat, în termen legal, recurs inculpații, criticând-o ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursurilor lor, inculpații au învederat faptul că se impune liberarea lor sub control judiciar pentru motivele invocate în cererea inițială și anume faptul că probațiunea este finalizată, că nu mai poate fi audiat nici un martor, apoi inculpații pot beneficia de egalitate de tratament cu ceilalti inculpați cercetați în stare de libertate, buna desfășurare a procesului penal nu mai poate fi influențată iar timpul arestului preventiv scurs până în prezent a fost suficient, astfel că inculpații nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Inculpații au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a pen. reținându-se în sarcina acestora că, în perioada august-noiembrie 2008, s-au constituit într-un grup organizat și au traficat din Ucraina în România mai multe grupuri de migranți de origine asiatică și avându-se în vedere gravitatea infracțiunilor, numărul mare de persoane implicate în cauză, gradul sporit de pericol social, modalitatea de comitere a faptelor, perseverența inculpaților și scopul urmărit de aceștia, s-a apreciat de către instanță că se impune menținerea măsurii arestării preventive a acestora, subzistând temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Susținerile inculpaților referitoare la faptul că în cauză este aproape finalizată cercetarea judecătorească și astfel nu mai este necesară privarea acestora de libertate nu pot fi primite. După cum a observat și prima instanță în scopul aflării adevărului, principiu care guvernează, de altfel, procesul penal, este necesar ca instanța de judecată să administreze absolut toate probele necesare lămuririi cauzei, chiar dacă aceasta presupune prelungirea în timp a procesului penal și nu impune în mod direct punerea în libertate a inculpatului.
Apoi, în ceea ce privește termenul rezonabil se constată raportat la complexitatea deosebită a prezentei cauze, la dificultățile întâmpinate înadministrarea nemijlocită a probelor, a numărului mare de persoane implicate, că prelungirea procesului nu poate fi imputată în vreun fel autorităților judiciare.
Curtea apreciază, că în cauză se mențint temeiurile care au stat la baza luării acestor măsuri preventive, astfel că cererile de liberare provizorie sub control judiciar nu sunt întemeiate.
Astfel, jurisprudența instanțelor a reținut că pericolul pentru ordinea publică nu este identic cu pericolul social al faptei. Pericolul concret are un sens mult mai larg și presupune o rezonanță a acelei fapte în rândul colectivității, de natură a naște temerea că împotriva unor asemenea persoane periculoase organele judiciare nu reacționează eficient. de insecuritate din rândul colectivității poate proveni din împrejurarea că o persoană care a comis o infracțiune de o gravitate ieșită din comun este cercetată în stare de libertate, circumstanțe ce ar putea încuraja și alte persoane să comită infracțiuni.
Raportat la cele de mai, ținând seama de modul mijloacele de comitere a faptelor, de urmările produse, de amploarea și perseverența infracțională a inculpaților, curtea constată că se impune în continuare privarea e libertate a inculpațiilor subzistând temeiul prev. de art.148 lit.f
C.P.P.Așa fiind, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b va C.P.P. respinge ca nefondate recursurile formulate.
Va stabili în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 150 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Va obliga pe inculpații G- si G să plătească în favoarea statului suma de câte 450 lei cheltuieli judiciare, din care câte 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații G-, și G deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 22 iulie 2009 Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 150 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpații G- si G să plătească în favoarea statului suma de câte 450 lei cheltuieli judiciare, din care câte 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 28 iulie.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI - - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact./5 ex./29.07.2009.
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Monica Rodina Maria Boer
