Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 469/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 469/R
Ședința publică din 4 mai 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii nr. 30 din 29 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent, personal, în stare de arest și asistat de avocat ales din cadrul Baroului T, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii Tribunalului C-S, ca netemeinică și nelegală, și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar a acestuia. Arată că prima instanță face o trimitere exhaustivă asupra pericolului social sau rezonanței pericolului social al inculpatului. O asemenea hotărâre poate numai să atragă casarea, scopul măsurilor preventive putând fi realizat și prin punerea în libertate sub control judiciar și sub cauțiune pentru infracțiunile pentru care maximul special al pedepsei nu este mai mare de 18 ani, acesta fiind și cazul inculpatului de față, a cărei pedeapsă pentru toate infracțiunile nu depășește 12 ani închisoare. Susține că indiferent ce consideră prima instanță cu privire la pericolul social, această instituție a fost creată pentru a fi eficientă. Arată că în cauză sunt întrunite cele trei condiții pentru liberarea provizorie a inculpatului sub control judiciar, nesubzistând motivarea primei instanțe că prin punerea în libertate a inculpatului s-ar periclita rezultatul anchetei, întrucât informațiile pe care le cauză parchetul se află pe hard-uri confiscate. Mai susține că de la prelungirea măsurii arestării preventive a acestui inculpat, nu s-a mai făcut nici un act de procedură în contradictoriu cu acesta. În opinia sa, regula a devenit arestarea, iar libertatea excepția și când nu sunt suficiente probe se prelungește arestarea. Inculpatul este o persoană fără antecedente penale, a fost cooperant, a recunoscut comiterea faptei, este tânăr, iar în afară de lit. f nu există nici un motiv să fie ținut în stare de arest, doar pentru că pedeapsa este mai mare de 4 ani și inculpatul reprezintă pericol pentru ordinea publică. De către instanță se face o ușoară confuzie între gravitatea faptei și se ignoră persoana inculpatului. Solicită să se facă o diferență între infracțiunile care se comit cu violență și cele informatice. Inculpatul are șansa să vină în libertate și demn în fața instanței, perioada petrecută în arest fiind suficientă pentru acesta. Există o mulțime de infracțiuni mai grave și inculpații sunt în libertate, rezultând astfel că nu se impune starea de arest preventiv pentru orice acuzație făcută de parchet. Solicită să se constate că punerea în libertate sub control judiciar este o altă modalitate de a controla un individ decât arestarea preventivă. În sprijinul celor susținute, invocă cazul Lelivre vs. Belgia, fiind ignorată de instanță practica CEDO, care obligă instanțele naționale să justifice de ce o măsură preventivă nu poate fi înlocuită cu o altă măsură mai puțin severă. De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet de 9 judecători, a statuat că judecătorul trebuie să aprecieze dacă "în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului", deci arestarea preventivă nu trebuie să se constituie într-o modalitate de ușurare a efectuării urmăririi penale.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat, încheierea atacată fiind legală și temeinică, fiind îndeplinite condițiile pentru menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, neimpunându-se punerea în libertate sub control judiciar a inculpatului.
Inculpatul recurent solicită admiterea recursului conform celor susținute de apărătorul său ales.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 30 din 29.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S, în baza art. 1602.C.P.P. a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul - născut la 19.04.1988, CNP - -, aflat în Arestul C-S, și l-a obligat pe acesta la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului C-S și înregistrată sub nr. 1015/115/23.04.2009, inculpatul a solicitat punerea în libertate sub control judiciar, în prezent aflându-se în stare de arest preventiv în dosarul nr. 24/D/P/2008 al - Biroul Teritorial C-
În motivarea cererii s-a invocat faptul că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin.1, art. 25 și art. 27 din Legea nr. 365/2002, art. 42 alin. 1, 2, 3, art. 48, art. 49 din Legea nr. 161/2003, iar art. 7 alin. 2 din Legea nr. 39/2003 prevede că pedeapsa aplicată pentru faptele prevăzute la alin. 1 nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat, arătând că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul, au ca limită maximă pedeapsa de 12 ani, astfel că cererea formulată este admisibilă.
S-a mai invocat practica CEDO - cazul Lelivre vs. Belgia pentru a justifica faptul că regula cercetării unui inculpat este starea de libertate și nu starea de arest preventiv; s-a mai invocat cazul Tase vs. România și cazul Tarău vs. România, motivându-se că în speță inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Din analiza actelor și probelor de la dosar, Tribunalul C-S a reținut următoarele:
La data de 12.03.2009, - Biroul Teritorial C-S a sesizat Tribunalul C-S cu propunere de arestare preventivă a inculpaților, și.
Prin încheierea nr. 5 din 12.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S în baza art. 135, 143, 148 lit. f și C.P.P. art. 1491.C.P.P. a admis propunerea formulată de - Biroul Teritorial C-S, a dispus arestarea preventivă a inculpaților și s-au emis în mod corespunzător mandatele de arestare.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații, și.
Prin decizia penală nr. 307/R din 24.03.2009, pronunțată în dosar nr-, Curtea de Apel Timișoaraa admis recursurile formulate de inculpații și, a casat în parte încheierea recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul C- doar cu privire la cei doi inculpați, respingând ca nefondate recursurile formulate de ceilalți inculpați.
Inculpatul a formulat la Tribunalul C- cererea de liberare provizorie ce formează obiectul dosarului de față, pe care instanța, analizând actele probele aflate la dosarul cauzei, o consideră ca fiind neîntemeiată.
Art. 1602.C.P.P. prevede că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În speță s-a reținut că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin.1, art. 25 și art. 27 din Legea nr. 365/2002, art. 42 alin. 1, 2, 3, art. 48, art. 49 din Legea nr. 161/2003.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 este cuprinsă între 5 și 20 ani, însă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile care au fost săvârșite de grupul infracțional organizat este de cel mult 12 ani închisoare.
S-a reținut de către tribunal că, în aplicarea disp. alin. 2 al art. 7 din Legea nr. 39/2003, care prevăd că pedeapsa pentru infracțiunea prev. de alin. 1 nu poate fi mai mare decât sancțiunea cea mai gravă prevăzută de lege pentru faptele ce constituie infracțiunile ce intră în scopul grupului infracțional organizat, avându-se în vedere că cea mai mare pedeapsă prevăzută de lege pentru infracțiunile respective este de 12 ani, este îndeplinită condiția de pedeapsă prev. de alin. 1 teza 2 art. 1602.
C.P.P.S-a constatat însă că, pe fondul cauzei, cererea nu este întemeiată.
Referitor la celelalte cerințe ale liberării provizorii sub control judiciar, tribunalul a apreciat că acestea nu sunt îndeplinite, față de natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, subzistând temeiurile pentru care s-a dispus măsura arestării preventive.
Tribunalul C-S a apreciat că scopul procesului penal și buna lui desfășurare, justifică menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat.
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, în sensul că măsura arestării are un caracter excepțional, starea de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, tribunalul a reținut că aprecierea necesității și menținerii măsurii preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real, care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, deduse din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, pe de altă parte.
Tribunalul a apreciat că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate.
Astfel, s-a reținut că presupunerea rezonabilă privește o faptă gravă, că această faptă are un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează și s-a mai avut în vedere și pregătirea inculpatului în domeniul informaticii, considerându-se că până la verificarea și expertizarea sistemelor de calculatoare ridicate de organele de urmărire penală, este oportun ca inculpatul să fie cercetat în stare de arest preventiv, urmând ca după acest moment, în funcție de probele administrate, să se decidă în consecință.
Împotriva încheierii nr. 30 din 29 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul C-S, a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea încheierii și în rejudecare să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Recursul este nefondat.
Analizând încheierea recurată în raport cu solicitările formulate în apărarea inculpatului și din oficiu, în limitele dispozițiilor legale, se constată că Tribunalul C-S, în baza art. 1602.C.P.P. a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a constatat că este îndeplinită condiția legală privind pedeapsa, prev. de art. 1602alin. 1 teza 2.C.P.P. pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar, dar pe fond această cerere este neîntemeiată.
S-a apreciat în mod corect de către instanță că fiecare caz trebuie analizat în raport cu circumstanțele concrete în care s-a săvârșit fapta, cu consecințele produse, pentru a se păstra un echilibru între interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni și măsura arestării preventive ca măsură de excepție.
Inculpatul este cercetat împreună cu alți coinculpați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin.1, art. 25 și art. 27 din Legea nr. 365/2002, art. 42 alin. 1, 2, 3, art. 46 alin. 2, art. 48, art. 49 din Legea nr. 161/2003. Săvârșirea acestor infracțiuni a produs un impact important asupra opiniei publice, având în vedere caracterul organizat și ramificația internă și internațională a activităților infracționale. Activitatea infracțională a inculpatului și a celorlalți coinculpați prezintă un pericol public, având în vedere că aceste fapte slăbesc încrederea populației în sistemul bancar și în securitatea operațiunilor financiare.
În această situație, organele statului abilitate trebuie, prin acțiunea lor, să descurajeze astfel de fapte infracționale, astfel că sistemul operațional bancar să-și desfășoare activitatea în condiții de securitate.
De asemenea, instanța a mai reținut și faptul că în continuare trebuie verificate și expertizate sistemele de calculatoare și pentru a nu se influența în nici un fel această activitate, este în interesul urmăririi penale ca inculpatul să rămână în continuare în stare de arest.
În aceste condiții, s-a apreciat în mod corect că la acest moment nu este oportună punerea în libertate a inculpatului.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu există temeiuri de fapt sau de drept care să conducă la modificarea hotărârii, urmând ca în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. recursul declarat de către inculpat să fie respins ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P. inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii nr. 30 din 29 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red. /14.05.2009
Tehnored./2 ex./2 ex./15.05.2009
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 469/R
Ședința publică din 4 mai 2009
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii nr. 30 din 29 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - G - - -
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu
