Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 489/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA NR.489
Ședința publică din 03 septembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 3: Carmen Căliman Vicepreședinte instanță
GREFIER: -
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Bacău, a fost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul inculpat împotriva încheierii din data de 01.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat C-tin, în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat, arată că a formulat cererea potrivit dispozițiilor art.1602Cod procedură penală și a arătat că sunt îndeplinite condițiile legale, inculpatul a recunoscut și nu există pericolul că ar încerca să săvârșească o altă infracțiune sau că va încerca să influențeze martorii. Precizează că instanța de fond a respins cererea, motivând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, că există riscul ca inculpatul să fugă din țară, se impune administrarea și a altor probe. Afirmă că instanța trebuia să analizeze aspectele prevăzute de art.1602al.2 Cod procedură penală, ceea ce nu s-a făcut. Dacă se analizau aceste condiții s-ar fi ajuns la altă concluzie. Arată că așa cum rezultă din dosar, inculpatul a fost singurul care a recunoscut infracțiunea, a dat date privind modalitatea de săvârșire a faptei. Probatoriile pentru inculpat sunt aproape finalizate și nu s-a găsit nimic în calculatorul acestuia. Precizează că nu există riscul ca inculpatul să părăsească țara, ci din contră. Afirmă că mai există un dosar privind o cerere de liberare provizorie sub control judiciar formulată de alt inculpat, iar încheierile de ședință sunt identice, fiind vorba de doi magistrați diferiți. Învederează faptul că instanța nu ar fi trebuit să analizeze temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Arată că inculpatul a recunoscut, deci nu ar mai fi probatorii pentru el. Inculpatul nu ar putea influența ceilalți inculpați sau martorii, care nici nu există. De asemenea, nu există riscul ca inculpatul să săvârșească altă faptă și și-a dat seama că a greșit prin săvârșirea faptei. Solicită să se constate că cererea este admisibilă în principiu și pe fond. Mai arată că instanța de fond a reținut că există riscul ca inculpatul să părăsească țara, dar dacă ar fi liberat provizoriu există anumite obligații, pe care inculpatul le cunoaște. Solicită să se ia act că este apărător ales.
Reprezentantul Ministerului Public, cu privire la recursul inculpatului, pune concluzii de respingere a cererii formulate.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat C-tin solicită judecarea în stare de libertate.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de01.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în temeiul art.160/8 a alin. 6 pr. pen. s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatulN.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 19.07.2008 a Tribunalului Bacău, s-a admis propunerea DIICOT - Serviciul Teritorial Bacău și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile. În baza încheierii menționate, s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.45 din 19 iulie 2008.
Pentru a dispune arestarea preventivă, instanța a avut în vedere probatoriul administrat până la acea dată, în baza căruia s-a constatat că există indicii temeinice care formează convingerea că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, prevăzute și sancționate de art.24 alin.2, art.25 raportat la arat.27 din Legea nr.365/2002 și de art.8 din Legea nr.39/2003, aflate în concurs real în condițiile art.33 lit.a Cod penal.
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost prelungită potrivit art.155 și urm. Cod pr. penală, prin încheierea Tribunalului Bacău, pronunțată la data de 12.08.2008, aceasta urmând să expire la data de 15.09.2008.
În fapt, s-a reținut că, în cursul lunii mai 2008, inculpatul, zis "", împreună cu inculpații și, au achiziționat cu suma de 20.000 Euro echipamente utilizate la fraudarea bancomatelor cu care s-au deplasat în Germania, unde le-au amplasat la -uri. Ulterior, cei trei au inscripționat datele astfel obținute pe carduri blank și au efectuat operațiuni neautorizate de retragere de numerar, prin utilizarea instrumentelor de plată electronică, fără consimțământul titularului instrumentului de plată respectiv, la bancomate din România, cât și din Italia, Olanda și Germania.
Pentru a evita prinderea în flagrant, cât și antrenarea răspunderii penale cei trei membrii ai grupării, anterior menționați, au racolat în cadrul grupării pe numiții și, din B, cărora le-au încredințat mai multe instrumente electronice de plată falsificate, cât și codurile PIN ale acestora, pentru a le utiliza la bancomat, sumele de bani astfel obținute fiind împărțite între membrii grupării, astfel că numai într-o singură săptămână s-a reușit obținerea sumei de aproximativ 80.000 RON. În concret, s-a reținut că în cursul lunilor iunie - iulie 2008, în mod repetat, și, deținând mai multe instrumente de plată false, cât și codurile PIN ale acestora, au contactat-o pe numita, pe care au determinat-o să efectueze retrageri neautorizate de numerar la -uri din B, I, R, Tg., remițându-i acestea o sumă din totalul celei retrase neautorizat de la bancomat.
Urmărirea penală se află în deplină desfășurare, cauza fiind complexă, iar probatoriul deosebit de amplu, fiind necesară efectuarea de expertize asupra sistemelor informatice ridicate de la inculpat, efectuarea de comisii rogatorii în Germania și Italia, pentru a se stabili aria infracțională, audierea și a altor persoane implicate.
Chiar dacă inculpatul a avut o atitudine sinceră și cooperantă, datele dosarului oferă suficiente motive de a crede în existența riscului ca acesta să părăsească teritoriul României, ținând seama de activitatea infracțională desfășurată în străinătate și de relațiile cu diverse grupări din afara granițelor țării.
Faptele pentru care inculpatul este cercetat, raportate la modul în care au fost concepute și săvârșite, și la urmările produse, dar mai ales la cele care s-ar fi putut produce dacă acesta n-ar fi fost arestat, relevă un grad sporit de pericol pentru ordinea publică, astfel că, nu se impune punerea sa în libertate.
În speță, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive cu privire la inculpat nu au dispărut, astfel că, nu se poate reține o diminuare a pericolului public analizat anterior.
Tot astfel, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului, atât timp cât nu s-a încheiat administrarea probatoriilor, ar putea aduce atingere bunei desfășurări a procesului penal, motiv pentru care, se impune privarea de libertate a acestuia.
Împotriva acestei încheieri, în cadrul termenului legal, a declarat recurs inculpatul.
Recursul nu a fost motivat în scris, însă în susținerile orale făcute și prin apărătorul ales, a fost criticată încheierea tribunalului, susținându-se că aceasta este nelegală și netemeinică, întrucât deși sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.160/2 pr. pen. printr - o greșită interpretare a textului legal invocat, i - a fost respinsă cererea.;
Analizând încheierea instanței de fond, în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o sub toate aspectele de fapt și de drept existente, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele care se vor dezvolta.
Se constată că prima instanță a soluționat cererea inculpatului, și a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 1602alin. 2, art.160/8 și art.160/8 a pr. pen. precum și a principiilor enunțate de art. 5 pct. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. 5 pr. pen. "în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune" iar potrivit art. 160/2 alin.1 și 2 pr. pen. " Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte".
Soluționarea cererii de liberare provizorie presupune examinareainfracțiunilorpentru care s-a dispus arestarea inculpatului șia bunei administrări a probelorde către organul de urmărire penală, examinare în urma căreia instanța de judecatăpoatedispune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Interpretând art.160/8 alin. 2 pr. pen. se constată că obligația ca cererea să fie întemeiată este condiționată de îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de lege pentru admiterea cererii. Argumente de logică juridică, pe de altă parte, conduc la aceeași concluzie și anume că instanța nu poate admite cererea numai dacă constată existența condițiilor prevăzute de lege și, aproapeautomat, ci are obligația să examineze și alte date și situații legate de infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul, de persoana acestuia și în baza acestora, să constate dacă cererea este sau nu întemeiată.
Numai în condițiile în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.160/2 alin.1 și 2 pr. pen. soluționarea unor asemenea cereri nu mai cunoaște etapa admiterii în principiu, în aceste condiții, în conformitate cu dispozițiile art.160/8 alin. 3 pr. pen. cererea de liberare provizorie se respinge.
Din analiza textelor mai sus prezentate, rezultă că instanța investită cu soluționarea cererilor de liberare provizorie are obligația nu numai să examineze îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, dar și dacă cererea, în raport de cauza dedusă judecății, de infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul, de interesul pentru urmărirea penală de a fi cercetat inculpatul în stare de arest preventiv sau în stare de libertate, este întemeiată.
Așa cum rezultă din încheierea recurată, prima instanță a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar, dar având în vedere prevederile art.160/8a alin. 2 pr. pen. constatând că cererea este neîntemeiată, a respins-
Recurentul inculpat este cercetat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, prevăzute de art. 24 alin. 2, art. 25 și art.27 din Legea nr. 365/2002 și respectiv, art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit.a pen. infracțiuni care prezintă o gravitatea sporită prin multitudinea lor și care au produs o rezonanță mare în străinătate și în țară și nu poate fi ignorată nici amploarea activității infracționale desfășurate de inculpat și de ceilalți coinculpați cercetați în aceeași cauză, activitatea acestora, întinzându-se pe o durată mare de timp, fiind necesară administrarea unui vast probatoriu, pentru stabilirea cu exactitate a infracțiunilor săvârșite de fiecare inculpat, și a gradului de participare al fiecăruia.
La soluționarea cererii de liberare provizorie nu se poate ignora gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care este cercetat recurentul inculpat și pericolul concret pe care îl prezintă acesta pentru ordinea publică.
Alegerea și menținerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul deosebit de pericol social al infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul, iar în cadrul criteriilor complementare, gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetat trebuie privit și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi: gravitatea infracțiunilor pentru care este cercetat, dedusă și prin reacția opiniei publice, aceste infracțiuni suscitând o tulburare a societății democratice, de numărul în creștere al săvârșirii unor infracțiuni de acest gen și de necesitatea unei prevenții generale.
n analiza motivului privind prezervarea ordinii publice, Curtea Europeană admite că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp, a se vedea cazul /Franței.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art.160/2 alin. 2 pr. pen. "liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte".
Așa cum este cunoscut, folosind expresia dedate, legiuitorul nu a avut în vedere existența unor probe în sensul legii, ci a unor informații, situații, împrejurări concrete rezultate din dosar, privind persoana în cauză, modul de operare, faptele propriu-zise, care să îndreptățească temerea, să o justifice, or aceste date există.
Așadar, curtea apreciază că, în această fază a procesului penal, lăsarea inculpatului în libertate ar genera o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, iar scopul procesului penal și buna lui desfășurare, justifică menținerea acestuia în stare de arest preventiv.
Pentru toate aceste considerente, n temeiul art.385/15 pct.1 lit. b pr. pen. va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat.
Se va constata că recurentul inculpat a fost asistat de apărător ales.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul - inculpat N, împotriva încheierii de ședință din data de 01.09.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău.
Constată că inculpatul recurent a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.09.2008, în prezența recurentului inculpat arestat.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - -
- -
GREFIER
-
Red.încheierea
Dact.
Tehnored.
04/04.09.2008
Ex.2
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Ecaterina Ene, Carmen Căliman
