Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 499/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.499/R/2009
Ședința publică din data de 11 august 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Maria Boer Iuliana Moldovan
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr.412/2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar, inculpatul fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și lipsire de libertate în mod ilegal, prev.și ped.de art.192 alin.2 teza II-a, a III-a și a IV-a penal, art.189 alin.2 teza II-a și a IV-a penal, ambele cu apl.art.33 lit.a penal.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului M, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună, admiterea cererii de liberare sub control judiciar apreciind că sunt îndeplinite condițiile legale în acest sens. Astfel, arată că inculpatul se află în arest de peste două săptămâni iar în privința acestuia nu s-a făcut nici un fel de cercetare deși a solicitat efectuarea de confruntări. Instanța de fond a apreciat că deși nu există indicii că lăsarea în libertate a inculpatului ar prejudicia buna desfășurare a procesului penal, a considerat că de vreme ce s-a discutat în recurs măsura arestării preventive a inculpatului și Curtea de APEL CLUJa apreciat că aceasta este temeinică și legală, se impune menținerea inculpatului în stare de arest. Susține că starea de arest e una a răzbunării și asta deoarece în ziua reținerii, în declarația dată de inculpat, acesta a fost întrebat dacă a dat ceva bani lui, inculpatul afirmând că nu și faptul că acesta nu a vrut să dea declarații pentru acel om, l-a adus azi după gratii. Apreciază că există dubii cu privire la infracțiunile de violare de domiciliu și privare de libertate prin răpire pentru că nu s-a identificat persoana care se presupune că a fost luată și nici nu s-a stabilit dacă a fost luat sau nu cu forța. În dosar se discută despre patru persoane dintre care două sunt cercetate în stare de libertate, în dosar sunt foarte multe dubii, dar a ține un om arestat până organele de cercetare își fac timp să verifice toate dubiile, este deja prea mult.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat apreciind că încheierea pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, în mod justificat respingându-se cererea de liberare sub control judiciar. Există probe din care rezultă că inculpatul este autorul celor două infracțiuni reținute în sarcina lui iar cu privire la acestea nu există dubii. Referitor la nefinalizarea urmăririi penale, menționează că dosarul a fost o buna parte din timp la Tribunalul Maramureș și apoi la Curtea de APEL CLUJ ca urmare a căilor de atac exercitate de inculpat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat. Solicită a se avea în vedere că pe acea persoană pe care se presupune că a lipsit-o de libertate nu a luat-o nimeni cu forța și nici nu a bătut-o nimeni. El nu este o persoană agresivă, este student, are o firmă de administrat, are doi părinți bolnavi iar în măsura în care va fi pus în libertate se va prezenta la fiecare solicitare a organelor de cercetare și a instanței.
CURTEA
Prin încheierea penală nr.412 din 7 august 2009 a Tribunalului Maramureș, în baza art. 1608aalin. 6.pr.pen. s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, CNP -, fiul lui și, născut la 13.07.1981 în, jud.M, domiciliat în nr. 147, jud.M, arestat preventiv, aflat în Arestul IPJ M, cercetat în dosarul nr. 343/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
În baza art. 192 alin. 2.pr.pen. inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului suma de 20 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 6.08.2009 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul cercetat în dosarul penal 343/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
În motivarea cererii s-a arătat că scopul măsurii preventive poate fi realizată și prin liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului și că raportat la ambiguitatea probațiunii din dosarul de urmărire penală menținerea arestării în acest moment nu se mai justifică.
În susținerea cererii inculpatul a arătat că familia acestuia se confruntă cu probleme deosebite, că părinții săi sunt foarte bolnavi, că nu posedă antecedente penale, este administrator de firmă, dar și student în anul III, împrejurări în raport de care pericolul pentru ordinea publică nu există.
Instanța, în raport de dispozițiile art. 1608Cod procedură penală a constatat admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie, procedând mai departe la audierea inculpatului declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Examinând cererea formulată tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 375/27.07.2009 a Tribunalului Maramureș, reținându-se incidența dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile începând cu data de 27.07.2009 și până la data de 24.08.2009, inclusiv.
În fapt, s-a reținut că față de acest inculpat s-a pus în mișcare acțiunea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de violare de domiciliu și lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 192 alin. 2 teza a II-a, a III-a și a IV-a Cod penal și art. 189 alin. 2 teza a II-a și a IV-a Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a, existând indicii temeinice în sensul că, acesta în noaptea de 6 spre 7 aprilie 2007 în jurul orelor 23,45 împreună cu alte persoane a pătruns fără drept în locuința numitului de unde prin forță, l-a luat pe numitul M, l-a introdus în autoturism și l-a privat de libertate pentru o perioadă de aproximativ o oră.
Prin încheierea penală 96/R/4.08.2009 Curtea de APEL CLUJa menținut măsura arestării luată față de acest inculpat ca urmare a respingerii recursului declarat de acesta.
Potrivit art. 1602Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Conform art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă și prin alte asemenea fapte.
În cazul de față nu există împrejurări de natura celor mai sus menționate dar, examinarea unei cereri de liberare provizorie are la bază nu numai raportarea matematică la doar una singură din condițiile cerute expres de lege.
Fiind o instituție destinată să concilieze libertatea individuală (prin evitarea detenției) și protecția socială (impunând un control asupra persoane liberate prin impunerea unor obligații sau restricții), necesită luarea în considerare a temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv.
Probele administrate până în prezent în cauză îndrituiesc instanța să considere că în speță există indicii în sensul celor prev. de art. 143 Cod procedură penală care să justifice presupunerea că inculpatul a comis faptele pentru care a fost arestat preventiv.
Tribunalul a constatat că apărările formulate de inculpatul în sensul că este nevinovat și că nu sunt suficiente probe în dosar care să susțină acuzarea care i se aduce nu pot fi primite, în condițiile în care aceste aspecte au fost verificate cu ocazia propunerii de arestare preventivă de către instanța care a dispus luarea față de acesta a măsurii arestării preventive.
Pentru că aspectele esențiale ce vizează temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar sunt strâns legate de acelea care vizează temeinicia măsurii arestării preventive, măsură menținută de altfel de instanța de control judiciar la data de 4.08.2009, tribunalul a apreciat că în acest moment procesual cererea inculpatului prin care solicită să fie liberat provizoriu sub control judiciar este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpatul solicitând casarea acesteia rejudecând cauza, să se dispună, admiterea
cererii de liberare sub control judiciar apreciind că sunt îndeplinite condițiile legale în acest sens.
Recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente.
ață de inculpat s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 192 alin. 2 teza a II-a, a III-a și a IV-a Cod penal și art. 189 alin. 2 teza a II-a și a IV-a Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a, existând indicii temeinice în sensul că, acesta în noaptea de 6 spre 7 aprilie 2007 în jurul orelor 23,45 împreună cu alte persoane a pătruns fără drept în locuința numitului de unde prin forță, l-a luat pe numitul M, l-a introdus în autoturism și l-a privat de libertate pentru o perioadă de aproximativ o oră.
În sensul prevederilor art. 160 ind 2 pentru a se putea dispune liberarea provizorie trebuie îndeplinite următoarele condiții:
- să existe o stare de arest legală și temeinică a învinuitului sau inculpatului;
- suspiciunea rezonabilă reținută ca temei al arestării preventive să vizeze săvârșirea unor infracțiuni din culpă sau a unor infracțiuni intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii cere să nu depășească 18 ani;
- să nu existe date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau alte asemenea fapte.
Examinând temeinicia cererii formulate, deși condițiile liberării provizorii sunt formal îndeplinite instanța poate aprecia că buna desfășurare a procesului penal impune privarea de libertate a învinuitului sau inculpatului sau că punerea în libertate, chiar subsumată unor obligații sau garanții provoacă o reală tulburare ordinii și liniștii publice. Apreciind asupra oportunității liberării provizorii întrucât îndeplinirea condițiilor prev. de art. 160 ind 2 și 160 ind 4.C.P.P. nu conferă persoanelor arestate un drept ci numai o vocație instanța "putând acorda " liberarea provizorie instanța de fond a apreciat în mod corect că, în acest moment procesual cererea de liberare provizorie este neîntemeiată. Astfel, în cauză nu se poate face abstracție de gradul de pericol social al faptelor presupus săvârșite de inculpat, grad de pericol relevat de modul și mijloacele de comitere a faptelor, pe timpul nopții, împreună cu alte persoane, prin atribuire unei calități oficiale iar scurgerea unui interval de timp de la data când se presupune că a fost săvârșită fapta nu este de natură să diminueze pericolul concret pentru ordinea publică.
Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că soluția pronunțată este legală și temeinică sub toate aspectele astfel că, având în vedere și dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b recursul C.P.P. declarat va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, aflat în Arestul IPJ M împotriva încheierii penale nr. 412 din 7 august 2009 a Tribunalului Maramureș.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - -: - - - -
RED.MB/MB
18.08.09/
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Maria Boer Iuliana Moldovan
