Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 489/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 489/R/2009
Ședința publică din data de 11 august 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Maria Boer Iuliana Moldovan
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de petentul, împotriva sentinței penale nr.346/03.07.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, având ca obiect plângere împotriva ordonanței procurorului dată în dosar nr.86/P/2009al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș și a rezoluției prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș dată în dosar nr.409/II/2/2009 din data de 29.04.2009.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă petentul aflat în stare de detenție, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Petentul solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și rejudecând cauza, să se dispună trimiterea dosarului la parchet pentru continuarea cercetărilor. Astfel, arată că este nemulțumit de soluția pronunțată întrucât el a fost repartizat la muncă pe salariu efectuând reparații în construcții constând în pus faianță, gresie,la penitenciar. Consideră că aceste activități prestate nu sunt munci gratuite în interesul penitenciarului, în realitate el trebuia să fie plătit pentru acestea.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca neîntemeiat apreciind că atât soluția adoptată de procuro cât și soluția dată de instanță este temeinică și legală. Nu orice neînțelegere a unui deținut poate atrage răspunderea penală a unui angajat al penitenciarului.
CURTEA
Prin sentnța penală nr.346 din 3 iulie 2009 a Tribunalului Maramureș, în baza art. 2781alin.8 lit.a pr.pen. s-a respins plângerea formulată de petentul, fiul lui și, născut la 2 iulie 1966, CNP -, deținut la Penitenciarul Baia Mare împotriva rezoluției date la 16 aprilie 2009 în dos.nr. 86/P/2009 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș (menținută prin rezoluția dată la 29 aprilie 2009 în dos.nr. 409/II/2/2009 de prim-procurorul aceluiași parchet).
În temeiul art. 192 alin.2 pr.pen. petentul a fost obligat să plătească statului suma de 40 lei - chelt.judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rezoluția dată la 16 aprilie 2009 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 86/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 pen.
S-a motivat această soluție cu aceea că la data de 30 decembrie 2008, numitul, deținut în Penitenciarul Baia Mare, a depus plângere la Judecătoria Baia Mare solicitând cercetarea numitului - agent șef principal de penitenciar la Penitenciarul Baia Mare, motivat de faptul că acesta a fost repartizat pentru a desfășura diferite activități în cadrul penitenciarului, dar nu a fost retribuit.
Cercetările efectuate în cauză au stabilit că petentul a adresat mai multe cereri și petiții, atât la conducerea Penitenciarului Baia Mare, dar și la Administrația Națională a Penitenciarelor, arătându-și nemulțumirea că nu este remunerat cu sume bănești pentru munca prestată.
Solicitările și sesizările petentului au fost analizate de către Comisia de repartizare în muncă din Penitenciarul Baia Mare, care a stabilit că nu i-au fost încălcate drepturile, conform legislației în vigoare.
De asemenea, Administrația Națională a Penitenciarelor, la sesizările depuse, prin adresa nr. 5940/ din 08.03.2009, a comunicat deținutului petent că cele semnalate au fost verificate, nu s-au confirmat aspectele invocate de petent și practic, nu i-au fost încălcate drepturile în legătură cu exercitarea activităților la care a fost repartizat în penitenciar.
Făptuitorul face parte din personalul care își desfășoară activitatea la Biroul producție și venituri din cadrul Penitenciarului Baia Mare, în care se ține evidența orelor muncite și timpul de muncă prestat de către deținuți, neavând nicio atribuție privind repartizarea deținuților la diverse activități, precum și stabilirea remunerațiilor, astfel că acesta nu a comis vreo faptă care să constituie elementele infracțiunii pentru care a fost cercetat.
Parchetul și-a întemeiat această soluție pe prevederile art. 10 lit. a pr.pen.
Prin rezoluția dată la 29 aprilie 2009 în dosarul nr. 409/II/2/2009 de prim-procurorul aceluiași parchet s-a respins plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției mai sus menționate cu motivarea că aceasta este nefondată având în vedere relațiile comunicate de Penitenciarul Baia Mare prin adresa nr. D/20627 din 7 aprilie 2009 din care rezultă întreaga situație privind folosirea sa la muncă. Din actele de la dosar nu rezultă că făptuitorul și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod necorespunzător și că prin aceasta ar fi lezat interesele legale ale petentului.
Împotriva celei dintâi rezoluții menționate a formulat plângere petentul fără a și-o motiva în scris, însă în ședința publică din 30 iunie 2009 acesta a precizat că, în speță, se impune a fi audiați martorii, și Canta (pentru a face dovada faptului că a lucrat în mod efectiv în construcții), pentru a se solicita copii de pe pontaje și dosarul în care a fost repartizat la muncă. Întrucât a lucrat în construcții în perioada 2007 - decembrie 2008, pentru munca prestată trebuia să fie remunerat.
Din probele administrate în cauză au rezultat următoarele:
Din cuprinsul adresei nr. D/20627 din 7 aprilie 2009 întocmită de Penitenciarul Baia Mare rezultă că în perioada 17 august 2007 - 14 septembrie 2007 petentul a făcut parte din detașamentul care a efectuat reparații curente (acesta a fost format din persoane care au executat pedepse privative de libertate în regim semideschis), fiind remunerat.
Ulterior detașamentele au fost reorganizate urmare a schimbării regimului de executare a pedepselor persoanelor private de libertate calificate și care erau folosite la muncă, iar începând cu data de 14 septembrie 2007 detașamentul de reparații curente a fost compus din persoane care și-au executat pedepsele în regim închis, iar persoanele care le-au executat în regim semideschis au fost mutate la detașamentul care a efectuat lucrările de deservire-întreținere, conform deciziei nr. 305/21.02.2007. Prin urmare, și petentul a muncit în acest detașament până la data de 30 decembrie 2008 (când a refuzat să iasă la muncă), nefiind remunerat, apreciindu-se că activitățile desfășurate se încadrează în prevederile art. 60 lit. c din Legea nr. 275/2006.
După această din urmă dată, i s-a propus să lucreze la punctul de lucru "" pentru a putea fi remunerat, însă petentul a refuzat.
Potrivit aceleiași adrese după selecționarea și repartizarea acestor persoane la anumite categorii de munci,evidența orelor de muncă și tipul de muncă prestat a fost ținută de Biroul de producție și venituri din care face parte și făptuitorul (14,15 dos.urm.pen.)
S-a constatat așadar că schimbarea detașamentului din care petentul a făcut parte s-a realizat în mod legal. Petentul susține însă faptul că nu a desfășurat în mod efectiv activități gospodărești, ci a prestat, în realitate, activități în construcții care se impuneau a fi remunerate sens în care a solicitat a fi audiați trei martori și a se prezenta pontajul pentru orele de muncă prestate. Tribunalul apreciază că, în speță, nu este necesară suplimentarea probațiunii administrate în cauză în condițiile în care chiar dacă susținerile acestuia ar fi probate, nu se poate reține comiterea de către intimatul-făptuitor a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246.pen. în contextul în care fondurile alocate în acest sens s-au diminuat (astfel cum a precizat și acesta din urmă), neputându-i-se reține, în consecință, reaua sa credință.
Într-adevăr potrivit art. 60 din Legea nr. 275/2006 muncile prestate de deținuți în cadrul unităților de detenție se împart în patru categorii: activități desfășurate în regim de prestări servicii, activități prestate în regim propriu (aceste două categorii fiind remunerate), munci efectuate în interesul penitenciarului pentru activități gospodărești și munci prestate în caz de calamități (ultimele două categorii de munci nefiind remunerate). Lucrările indicate de petent (reparații capitale) sunt remunerate, conform art. 170 pct. 1 din nr.HG 1897/21.12.2006, neconstituind conform art. 166 din aceeași hotărâre de guvern activități gospodărești desfășurate în interesul penitenciarului, însă neputându-se reține reaua-credință a intimatului-făptuitor, plângerea acestuia a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și rejudecând cauza, să se dispună trimiterea dosarului la parchet pentru continuarea cercetărilor. În motivarea recursului arată că este nemulțumit de soluția pronunțată întrucât el a fost repartizat la muncă pe salariu efectuând reparații în construcții constând în pus faianță, gresie,la penitenciar. Consideră că aceste activități prestate nu sunt munci gratuite în interesul penitenciarului, în realitate el trebuia să fie plătit pentru acestea.
Analizând sentința atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea reține următoarele:
Petentul a formulat plângere împotriva intimatului pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246.penal,susținând în plângerea sa că a fost repartizat pentru a desfășura diferite activități în cadrul penitenciarului și nu a fost retribuit pentru munca depusă.
Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de abuz în serviciu se săvârșește numai de intenție. Aceasta poate fi directă sau indirectă, după cum făptuitorul, prevăzând că acțiunea sau inacțiunea sa aduce atingere intereselor legale ale unei persoane, urmărește sau acceptă producerea acestui rezultat.
Sub aspectul laturii obiective abuzul în serviciu se realizează prin îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu, prin aceasta aducându-se atingere intereselor legale ale unei persoane.
În cauză nu există elemente, probe, care să ducă la concluzia că s-ar fi săvârșit o asemenea infracțiune de către intimat.Acesta în calitate de agent șef principal de penitenciar la Penitenciarul Baia Mare,desfășurându-și activitatea la Biroul producție și venituri nu a avut nicio atribuție privind repartizarea deținuților la diverse activități și nici în ce privește stabilirea remunerațiilor,astfel că din actele dosarului nu rezultă că acesta și-a îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu și că prin aceasta ar fi lezat interesele legale ale petentului.Din adresa Penitenciarului Baia Mare nr.20627/7.04.2009 rezultă că schimbarea detașamentului din care a făcut parte petentul s-a relizat conform Deciziei ANP nr.305/21.02.2007.
În consecință rezoluția procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul este legală,în consecință și sentința atacată prin care s-a respins plângerea petentului împotriva acestei rezoluții este corectă.
Prin urmare, instanța va respinge recursul petentului ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 proc.pen. va obliga petentul la 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul, deținut în Penitenciarul Baia -M împotriva sentinței penale nr. 346 din 3.07.2009 a Tribunalului Maramureș.
Obligă pe petent să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.IM/MB
24.08.09
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Maria Boer Iuliana Moldovan
