Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 509/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.509/R/2009
Ședința publică din 20 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Popovici Corina Rodica judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
- - JUDECĂTOR 3: Pușcaș
- grefier
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui G și, născut la 18.06.1988, din Arestul IPJ B, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar, potrivit prevederilor art.160/2 din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Arestul IPJ B, asistat de apărător, în baza împuternicirii avocațiale nr.285 emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat.
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de procuror din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului recurent avocat susține recursul, solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate în sensul admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar, considerând că sunt îndeplinite condițiile legale. Critică hotărârea primei instanțe sub aspectul motivării, considerând că cele reținute de prima instanță nu are legătură cu prezenta cauză, deoarece din nici un act de la dosarul cauzei nu rezultă că inculpatul în situația lăsării în libertate ar săvârși noi infracțiuni sau că ar încerca zădărnicirea adevărului, alterând mijloace de probă. Inculpatul are o singură participare la vânzarea a 100 grame care a fost vândută direct investigatorului sub acoperire, însă drogurile nu au ajuns pe piață. Inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut comiterea faptei, urmărirea penală este finalizată și se impune doar prezentarea materialului de urmărire penală. Solicită a se avea în vedere practica în materie a Curții de APEL ORADEA precum și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, arătând că a depus la dosar practică judiciară recentă a ÎCCJ.
Solicită instanței de control judiciar cenzurarea motivării primei instanțe deoarece aceasta este strict generică și nu are legătură cu prezentul dosar.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, arătând că faptele reținute sunt grave și prezintă un grad sporit de pericol social, în cauză fiind îndeplinite condițiile art.160/2 alin.1, fără a fi îndeplinite condițiile alin.2 din textul menționat. Arată că într-adevăr inculpatul a colaborat cu organele de anchetă, însă urmărirea penală nu este finalizată, starea de fapt nu este bine conturată, este vorba de o cauză cu pluralitate de infractori, condiții în care apreciază că se impune menținerea inculpatului în stare de arest preventiv.
Apărătorul inculpatului avocat, în replică, arată că pluralitatea de infractori nu are legătură cu inculpatul din prezenta cauză.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate, arătând că regretă comiterea faptei.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 17 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 160/2 raportat la art. 160/8 alin. 6 Cod de procedură penală, a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului, fiul lui G și, născut la 18.06.1988 în mun.S M, județul S M, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, arestat preventiv prin încheierea nr.41/06.11.2009, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 50/2009.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Prin cererea înregistrata la data 16 noiembrie 2009, apărătorul inculpatului a formulat o cerere de liberare provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventiva dispusă prin încheierea nr.50/2009 pronunțată de către Tribunalul Bihor în dosarul nr-.
În motivarea cererii se arată că sunt îndeplinite cerințele legii, că pedeapsa închisorii prevăzută de lege pentru infracțiunile comise de inculpat nu depășește 18 ani, aceasta se încadrează între 3-15 ani închisoare, reținându-se de altfel și faptul că inculpatul beneficiază de dispozițiile art.16 din Legea nr.143/2000 modificată, în condițiile în care urmare a denunțului formulat de către acesta s-au formulat propuneri de arestare preventivă a coinculpaților și. Pe de altă parte, instituția liberării provizorii sub control judiciar sau pe cauțiune este menționată în art.136 Cod procedură penală, unde se arată că la alegerea măsurii ce urmează să fie luată se ține seama de scopul acesteia, pericolul social, sănătatea, antecedentele persoanei față de care se ia măsura, situație în care consideră că, atâta timp cât nu există date că inculpatul în situația lăsării în libertate ar săvârși noi infracțiuni sau că acesta ar încerca zădărnicirea aflării adevărului, fiind lipsit de antecedente penale, și beneficiind de prevederile art.16 din 143/2000 modificată - cererea este fondată, instanța urmând a stabili toate obligațiile ce sunt necesare, obligații pe care inculpatul le va respecta. Mai solicită a se avea în vedere dispozițiile art.5 paragraf 3 din CEDO, arătând că orice persoană arestată are dreptul la liberarea sa cu respectarea unor garanții și obligații ce trebuie respectate de acesta, învederând că argumentele cu privire la această susținere le- motivat pe larg în cuprinsul cererii scrise. De asemenea, se mai susține că, în sarcina inculpatului s-a reținut un act izolat iar spre deosebire de ceilalți inculpați care au mai avut contact cu legea penală acesta este lipsit de antecedente penale, iar faptul că în cauză se impun cercetări în continuare față de alte persoane neidentificate care la rândul lor au achiziționat alte cantități de hașiș, nu se poate răsfrânge asupra stării privative de libertate a inculpatului.
Analizând aceasta cerere, tribunalul a reținut că în data de 06.11.2009 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului prin încheierea nr.41/2009 a Tribunalului Bihor, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.50/2009.
În fapt, s- reținut că în data de 5 noiembrie 2009, inculpatul împreună cu și au procurat 100 de g de hașiș de la un cetățean pe care, ulterior l-au vândut către investigatorul acoperit și colaboratorului acestuia în schimbul sumei de 1.255 euro, schimbați de investigator împreună cu inculpatul, pe numele acestuia la o casă de schimb valutar situată în Supermarketul din mun. S De asemenea, s-a mai reținut în sarcina inculpatului că a deținut droguri de risc în vederea consumului propriu.
Fapta inculpatului a fost încadrată în drept în dispozițiile art.2 alin.1 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004 și art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000 modificată și completată, în condițiile concursului de infracțiuni prev. de art.33 lit.a Cod penal.
Pentru a se aprecia o cerere de liberare provizorie sub control judiciar ca întemeiată, art. 160/2 alin. 2 Cod de procedură penală impune ca și condiție negativă, aceea de a nu exista date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni., această condiție negativă determinată nu are un caracter abstract ci trebuie să rezulte din datele concrete cu privire la inculpat.
În speță, instanța a apreciat că, activitatea infracțională desfășurată de inculpatul împreună cu coinculpații și susțin bănuiala rezonabilă că acest act nu a fost unul izolat, fapt ce rezultă chiar și din modul în care aceștia au acționat, constând în demersurile depuse pentru a preîntâmpina constituirea de mijloace de probă de către organele judiciare, aspecte care, pe de o parte, se constituie în date concrete în accepțiunea pe care trebuie să o aibă acestea potrivit art. 1602Cod de procedură penală, iar pe de altă parte, justifică necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să continue activitatea întreruptă prin luarea măsurii arestării preventive. De asemenea, cantitatea de droguri - 100 gr hașiș cu care inculpatul împreună cu și au fost surprinși în flagrant în timp ce o vindeau investigatorului autorizat, este de natură a întări convingerea instanței că, în cauză, există date concrete din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni de același gen.
Nu în ultimul rând s-a reținut că, în cauză nu au fost identificate toate persoanele care alături de ceilalți inculpați și-au adus aportul la distribuirea de droguri, dosarul aflându-se în faza de cercetări în acest sens.
Faptul că inculpatul ar fi formulat un denunț în condițiile art.16 din 143/2000 modificată, care ar fi dus la arestarea altor doi coinculpați și, va fi avut în vedere de instanță, care în ipoteza în care se va dovedi vinovăția inculpatului, va da eficiență acestor dispoziții ce prevăd reducerea la Jal imitelor de pedeapsă.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul ca fiind neîntemeiată și a respins-o ca atare.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând, prin avocatul său, admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate în sensul admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar, considerând că sunt îndeplinite condițiile legale. Critică hotărârea primei instanțe sub aspectul motivării, considerând că cele reținute de prima instanță nu are legătură cu prezenta cauză, deoarece din nici un act de la dosarul cauzei nu rezultă că inculpatul în situația lăsării în libertate ar săvârși noi infracțiuni sau că ar încerca zădărnicirea adevărului, alterând mijloace de probă. Inculpatul are o singură participare la vânzarea a 100 grame care a fost vândută direct investigatorului sub acoperire, însă drogurile nu au ajuns pe piață. Inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut comiterea faptei, urmărirea penală este finalizată și se impune doar prezentarea materialului de urmărire penală.
Verificând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform prevederilor art. 3856alin. 2 Cod procedură penală și art. 38514Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de inculpat este neîntemeiat și, în consecință, în baza prevederilor art. 38515punctul 1 litera b Cod procedură penală, va fi respins ca atare.
Cât privește existența unor indicii care să determine presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care acesta este cercetat a constatat, în mod judicios, că există o astfel de bănuială.
Curtea constată că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, detenția preventivă poate fi justificată atâta timp cât există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai M decât cea a regulii generale a cercetării în stare de libertate.
Este adevărat că atunci când se analizează o cerere de liberare provizorie sub control judiciar se au în vedere doar criteriile prev.art.160/2 Cod procedură penală, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului subzistând în continuare.
Potrivit art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului nu poate fi acordată dacă există date din
care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În cauză, corect s-a apreciat de instanța de apel că nu există suficiente garanții că fiind lăsat în libertate nu va săvârși și alte fapte penale, având în vedere faptul că inculpatul a fost surprins în flagrant în timp ce vindea 100 de grame hașiș împreună cu și investigatorului autorizat.
Mai mult, în literatura de specialitate s-a conturat opinia potrivit căreia, îndeplinirea condiției prevăzute în art.160 indic.2 alin.1 Cod de procedură penală și chiar lipsa cazurilor prevăzute expres în art.160 indic.2 alin.2 Cod de procedură penală nu conferă celui arestatdreptulla liberare provizorie, ci numai o vocație, instanța având posibilitatea de a refuza acordarea liberării, dacă persoana inculpatului nu oferă suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal. Pe de altă parte, corect a subliniat instanța de fond că în cauză nu au fost identificate toate persoanele care, alături de ceilalți inculpați, și-au adus aportul la distribuirea de droguri, urmărirea penală nefiind finalizată, iar pe de altă parte faptul că inculpatul beneficiază de dispozițiile art.16 din Legea 143/2000, singur nu poate constitui un temei al admiterii cererii, dar cu siguranță în ipoteza în care se va dovedi vinovăția inculpatului instanța le va avea în vedere la individualizarea pedepsei.
În raport de cele de mai sus, curtea apreciază că măsura arestării preventive a inculpatului se justifică și este necesară, și în consecință, în baza art.385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu menținerea ca legală și fondată a încheierii penale din 17 noiembrie 2009.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor articolului 192 aliniatul 2 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui G și al lui, născut la 18 iunie 1988, din Arestul IPJ B împotriva încheierii penale din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
.
Pronunțată în ședința publică, azi 20 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
decizie - jud.- -
În concept - 24.11.2009
Judecător fond -
-
2 ex./24.11.2009
Președinte:Popovici Corina RodicaJudecători:Popovici Corina Rodica, Condrovici Adela, Pușcaș
