Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 510/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 510
Ședința publică din 08 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 2: Ioana Vorniceasa președinte secție
JUDECĂTOR 3: Valerica Niculina
*
GREFIER -
*
Ministerul Public - - Serviciul Teritorial Bacău -
legal reprezentat de
PROCUROR -
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din data de 05 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - în stare de arest, asistat de apărător desemnat ales av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și punerea în libertate a inculpatului.
În susținerea celor solicitate, arată că dispozițiile art.1602al.1 și 2 nu sunt aplicabile în cauza de față întrucât pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul este sub 18 ani și trebuie să existe date că inculpatul ar zădărnici aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți sau ar altera ori distruge mijloace de probă. Consideră că niciuna din aceste situații nu subzistă în cauză.
În plus, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor deși Tribunalul Bacăua reținut că nu a recunoscut complet, în această fază procesuală neputându-se aprecia dacă a recunoscut complet sau nu.
De asemeni, mai arată că în prezenta cauză mai sunt doi inculpați care au situație la fel de grea ca și a inculpatului, însă inculpata nu a fost arestată, iar inculpatului i-a fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, deși a mai săvârșit și alte fapte de același gen.
Reprezentantul Ministerul Public solicită respingerea recursului ca nefondat, iar comparația cu ceilalți doi inculpați care sunt libertate nu-și are rostul întrucât aceștia au alte fapte și o altă încadrare juridică.
Recurentul inculpat - având cuvântul - lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 5.09.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dos- s-a dispus în baza art.160/8a Cod pr.penală respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fost "", porecla "", inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.8 din Legea 39/2003, art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002 și art.25 Cod penal raportat la art.27 din Legea nr.365/2002, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a avut in vedere următoarele:
În cursul soluționării cererii, instanța nu are atribuția verificării subzistenței temeiurilor arestării preventive, această activitate fiind efectuată la prelungirea măsurii.
De altfel, nu s-a invocat lipsa temeiurilor măsurii preventive, ci existența tuturor condițiilor aplicării instituției cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Sub acest aspect, instanța a constatat că activitatea infractorului s-a desfășurat începând din Germania, când a obținut datele unor carduri reale în mod fraudulos, date ce au fost inscripționate pe carduri goale, s-a deplasat în Italia unde nu a putut scoate bani datorită intervenției autorităților italiene, după care a venit în România.
Aici a cooptat învinuita, supraveghind activitatea de retragere de numerar din bancomate, cu ajutorul cardurilor și datelor obținute în Germania, deplasându-se la diferite bancomate cu mașina sa.
O parte din activitatea infracțională este recunoscută de inculpat, însă instanța a observat că acest lucru s-a întâmplat după ce inițial nu a dorit să dea vreo declarație, apoi a dat declarații în care nu a recunoscut faptele săvârșite, în prezența altui avocat ales, pentru ca în prezent să recunoască parțial faptele numai cu privire la care probele pot fi considerate evidente.
Luând în considerare aceste aspecte, instanța a constatat că atitudinea infractorului față de procesul penal în care este inculpat și de organele judiciare este de încercare de zădărnicie a aflării adevărului, iar nu de stabilire completă a împrejurărilor cauzei, aducând în discuție aspecte nereale, ca acela în care afirmă că proveniența cardurilor este de la un cetățean.
Pentru a putea beneficia de liberarea provizorie inculpatul trebuie să dovedească o atitudine procesuală corectă și neoscilantă, susceptibilă a fi interpretată în sensul ascunderii adevărului.
În cererea ce privește egalitatea de tratament între coinculpați, instanța nu a putut face aprecieri cu privire la temeinicia admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar pentru inculpatul, constatând doar că activitatea infracțională pentru care este urmărit acesta prezintă o amploare mai redusă față de inculpatul care a formulat prezenta cerere.
Pentru aceste motive, în baza art. 160/8a Cod procedură penală, instanța a respins cererea inculpatului ca netemeinică.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, care invocă netemeinicia încheierii recurate, apreciind că sunt întrunite condițiile prev. de art.160/2 Cpp pentru acordarea liberării provizorii.
În consecință, recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, și în fond admiterea cererii și liberarea provizorie sub control judiciar.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat, precum și din oficiu conform art. 3856alin. (3) proc.pen. Curtea de Apel constatată prin raportare la prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod just prima instanță a concluzionat că liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului nu este oportună la acest moment procesual.
Liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea, dar organul judiciar apreciază că prelungirea stării de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții.
Întrucât starea de libertate a persoanei este cea firească, Codul d e procedură penală a prevăzut regula că în cadrul procesului penal trebuie să existe modalități și forme care să permită persoanei arestate să ceară și să obțină, dacă condițiile legale sunt întrunite, punerea în libertate provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune (art. 5 alin. 5. proc. pen.).
Prin edictarea textelor de lege, legiuitorul a consfințit dreptul părții de a formula o astfel de cerere în tot cursul procesului penal.
Pe de altă parte, potrivit art.160/2 C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în situația în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflare adevărului.
În atare situație, în mod corect prima instanță a apreciat că nu se impune admiterea cererii și liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului,atâta vreme cât inculpatul are o atitudine de zădărnicire aflării adevărului judiciar, pe de o parte,iar pe de altă parte, ținând cont de gravitatea pretinselor fapte, modalitatea concretă de săvârșire a acestora și pericolul social creat.
Într-o atare situație, Curtea consideră că interesul judiciar al protecției comunității de activitățile infracționale ale inculpatului prevalează intereselor lui personale de a fi judecat în stare de libertate. Necesitatea bunei desfășurări a procesului penal, în condițiile în care administrarea probelor în cauza pendinte este în curs de derulare, presupune asigurarea unor măsuri sporite de protecție a probelor, care nu pot fi realizate decât prin detenția preventivă a inculpatului.
Recurentul inculpat a mai invocat netemeinicia încheierii atacate sub aspectul existenței unei inegalități de tratament, între inculpații din prezenta cauză, dat fiind faptul că unii dintre ei sunt judecați în stare de libertate iar alții în stare de arest preventiv în condițiile în care asupra acestora planează acuzații similare.
Critica invocată, referitoare la inegalitatea de tratament între coinculpați, este de asemenea neîntemeiată, întrucât soluționarea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar se face de către instanță, prin examinarea condițiilor de admisibilitate a cererii, în raport de persoana care a formulat-o, neavând relevanță ce măsuri preventive s-au luat împotriva celorlalte persoane acuzate în aceeași cauză.
În considerarea celor expuse, constatând că la acest moment, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în libertate, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) proc.pen. instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de acesta.
Va constata ca recurentul inculpat a avut apărător ales.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat, împotriva încheierii din data de 5.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dos-.
Constată că recurentul inculpat a avut apărător ales.
În baza art.192 al.2 Cpp obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.09.2008, în prezența recurentului inculpat arestat.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
GREFIER,
Red.înch. -
Red. -
Tehnored. - - 2 ex.
10/11.09.2008
Președinte:Bogdan AdrianJudecători:Bogdan Adrian, Ioana Vorniceasa, Valerica Niculina
