Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 517/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - liberare provizorie sub control judiciar -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.517
Ședința publică de la 15 mai 2009
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
- - JUDECĂTOR 3: Constantin
- judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 5 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se recursul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii, admiterea cererii de liberare sub control judiciar, deoarece în mod greșit s-a avut în vedere o hotărâre nedefinitivă, iar din declarațiile martorilor și a părții vătămate rezultă că inculpatul nu a avut cunoștință de planurile celorlalți inculpați, astfel încât acesta a avut o contribuție minimă la săvârșirea faptei, în condițiile în care părțile vătămate s-au aflat pentru scurt timp în mașină, putându-se spune că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate.
Pe de altă parte, la dosar nu există date concrete că inculpatul ar săvârși alte infracțiuni sau că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, probele fiind deja administrate.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile pentru liberarea sub control judiciar.
Inculpatul arată că-și însușește concluziile apărătorului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin încheierea din 5 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul - fiul lui și, născut la 24 august 1979, în, D, domiciliat în, strada - - nr. 24,
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea a două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, iar maximul pedepsei prevăzut de lege este de 15 ani. Modul și împrejurările de comitere a faptelor, rezonanța acestora, vârsta părților vătămate, antecedentele penale, inculpatul fiind condamnat anterior pentru tâlhărie, demonstrează că nu se impune cercetarea sa în stare de libertate, obligațiile ce i-ar putea fi impuse nefiind suficiente pentru a preveni săvârșirea de fapte antisociale de către inculpat, care chiar în condițiile unei condamnări anterioare a perseverat în a avea un comportament contrar oricăror reguli.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, în motivare arătând că el nu a cunoscut planurile celorlalți inculpați, el nu a vorbit deloc cu părțile vătămate, iar timpul scurt în care părțile vătămate s-au aflat în autovehicul, duce la concluzia că nu s-a realizat elementul material al infracțiunii de lipsire de libertate.
A mai arătat că în mod greșit tribunalul a avut în vedere hotărârea de condamnare a primei instanțe care este nedefinitivă, încălcându-se prezumția de nevinovăție, reglementată de art.23 alin.8 din Constituție și art.6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pe de altă parte, la dosar nu există date din care să rezulte că inculpatul intenționează să comită infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului, instanța de fond neprecizând în concret asemenea date.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea apreciază că este nefondat.
Motivele de recurs formulate de inculpat vizează în principal apărări de privesc fondul cauzei, respectiv inculpatul susține că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
Ori, în această fază procesuală, nu se analizează temeinicia acuzării, respectiv dacă inculpatul este vinovat sau nevinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată sau dacă sunt realizate elementele constitutive ale acestor infracțiuni, obiectul prezentei cauze fiind recursul împotriva unei încheieri prin care s-a respins cererea de liberare sub control judiciar.
Chiar dacă se presupune că ar fi îndeplinite condițiile prev.de art.1602Cod pr.penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu este un drept al inculpatului, ci o posibilitate de a fi acordată, la soluționarea cererii impunându-se a fi avute în vedere aspecte referitoare atât la persoana inculpatului, cât și la fapta pentru care este acuzat, împrejurările comiterii acesteia.
Astfel, în mod corect, tribunalul s-a raportat la antecedentele penale ale inculpatului, din fișa de cazier rezultând că a fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni cu violență - tâlhărie, aspect ce a fost coroborat și cu date referitoare la faptele pentru care este acuzat în cauza de față, respectiv vârsta fragedă a părților vătămate, modalitatea de săvârșire a infracțiunii, contextul în care a acționat inculpatul, alături de alți doi inculpați, împrejurări care au îndreptățit instanța de fond să aprecieze că nu se impune admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, nefiind convinsă că acesta a avea un comportament adecvat în societate.
Faptul că s-a făcut referire la hotărârea instanței de fond prin care inculpatul a fost condamnat, nu reprezintă o încălcare a principiului prezumției de nevinovăție, în condițiile în care tribunalul, prin încheierea recurată nu a făcut aprecieri cu privire la temeinicia respectivei sentințe și implicit asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului, ci doar a avut-o în vedere alături de alte criterii la verificarea temeiniciei cererii inculpatului.
La soluționarea cererii de liberare sub control judiciar, instanța nu este obligată să arate date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, deoarece așa cum am arătat, instituția prev.de art.1602Cod pr.penală, este o posibilitate, ci un drept al inculpatului, condiții în care este suficient să se menționeze criteriile avute în vedere la analizarea cererii de acordare a acestei posibilități, ceea ce în speță tribunalul a făcut.
În consecință, ținând cont de dispozițiile art.38515alin.1 pct.1 lit.b Cod pr.penală, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 5 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 15 mai 2009.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.
St.
PS/21.05.2009
15 mai 2009.
- Administrația Finanțelor Publice nr.5 va urmări și încasa de la rec. inc. suma de 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea, Liana Balaci, Constantin
