Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 517/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 517
Ședința publică de la 19 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Anton
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Otilia Susanu
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul formulat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință nr. 50 din data de 13 august 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de av., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Av. pentru inculpatul recurent depune la dosar motivele de recurs și arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat.
Consideră că încheierea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
Primul motiv pe care îl invocă este acela că instanța de fond a analizat greșit situația de fapt și în mod greșita reținut existența unui grup infracțional și a identificat anumite legături între inculpați și făptuitori trecând cu vederea peste faptul că în declarația dată la momentul arestării preventive, inculpatul a declarat că nu-l cunoaște pe inculpatul și nici pe fratele acestuia din Italia iar pe martorul îl știe doar din vedere.
Martorul și inculpatul au declarat că nu este persoana căruia îi era destinat pachetul.
Elocvent este faptul că inculpatul s-a aflat la locul nepotrivit la momentul nepotrivit.
Referitor la motivarea instanței cu privire la faptul că măsura de arest preventiv luată față de inculpat a fost menținută, fiind necesară pentru ca cercetările în cauză să se desfășoare cu celeritate și să nu existe premise care să poată face ca aceste cercetări să fie afectate, apreciază că această susținere este greșită.
Pentru a putea fi reținută o astfel de motivare, trebuia ca instanța de fond, să indice mijloacele de probă care fac dovada faptului că odată lăsat în libertate inculpatul poate împiedica ca cercetările să se facă fără nici un fel de influență din partea inculpatului.
Din dispozițiile art. 160 ind. 2 al.2 din Codul d e procedură penală rezultă faptul că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a împiedica inculpatul să săvârșească alte infracțiuni sau ca acesta să încerce zădărnicirea aflării adevărului, prin influențarea unor, părți, martori.
Analizând actele dosarului, în ceea ce-l privește pe inculpatul recurent, nu există date din care să rezulte că, odată pus în libertate, acesta ar încerca în vreun fel să zădărnicească aflarea adevărului.
Consideră că instanța e fond trebuia să analizeze cererea de liberare sub control judiciar și din perspectiva comportamentului inculpatului, anterior săvârșirii presupusei fapte.
În concluzie solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul formulează concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Instanța de fond a făcut o amplă analiză a actelor și lucrărilor dosarului și a ajuns la concluzia că inculpatul prezintă un pericol real pentru ordinea publică și că există posibilitatea ca acesta, în libertate fiind, să zădărnicească aflarea adevărului.
O altă critică adusă încheierii atacate este aceea că instanța nu a analizat corect materialul probator indicând faptul că declarațiile martorului și a coinculpatului sunt contradictorii, însă solicită a se avea în vedere că în afara declarațiilor persoanelor amintite, la dosar există și alte probatorii ce urmează a fi coroborate cu celelalte probe, și anume, convorbirile telefonice și
În mod just instanța de fond a ajuns la concluzia că din ansamblul probator administrat în cauză există indicii temeinice că inculpatul recurent a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa.
Inculpatul având cuvântul, achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință nr. 50/13 august 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul, aflat în Arestul I privind liberarea provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 95/U/04.08.2009 emis de Tribunalul Iași prin încheierea dată în dosarul nr-.
A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În pronunțarea acestei încheieri judecătorul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub numărul -, inculpatul, cercetat, în stare de arest preventiv, în dosarul nr. 14/D/P/2008 al Ministerului Public - - Serviciul Teritorial Iași, sub acuzația săvârșirii infracțiunii de "trafic de droguri de risc" prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, a solicitat instanței liberarea provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 85/U/2009 sub care se află și care a fost emis de Tribunalul Iași la data de 04.08.2009, în baza încheierii nr. 118/04.08.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Iași.
În motivarea cererii sale scrise, inculpatul invocat, în esență, următoarele: a) că sunt întrunite toate condițiile legale -atât de admisibilitate, cât și cu privire la temeinicie - pentru a se dispune liberarea sa provizorie sub control judiciar, mai ales că potrivit art. 136 alin. 2 Cod procedură penală prin acest tip de liberarea este "o măsură procesuală de individualizare a măsurii arestării preventive, care urmărește realizarea aceluiași scop pentru care s-a dispus arestarea preventivă"; b) o serie de circumstanțe personale, respectiv faptul că este tânăr, că urma să se căsătorească pe data de 22.08.2009, că nu are antecedente penale; c) faptul că se impune să beneficieze de același tratament juridic ca și alte persoane cercetate în cauză în stare de libertate e; d) faptul că lăsarea sa în libertate, sub control judiciar, nu prezintă un pericol public concret și real pentru societate.
În fața instanței, inculpatul a invocat, oral, prin intermediul avocatului ales, și alte aspecte în motivarea cererii sale de liberarea provizorie sub control judiciar (reiterând și detaliindu-le totuși și pe cele arătate în cererea scrisă), menționate detaliat în partea introductivă a prezentei încheieri, respectiv: a) că toate condițiile de admisibilitate sunt întrunite, inclusiv cele prevăzute de art. 1602alin. 2 Cod procedură penală și că nu există, al dosar, nici un fel de date că ar putea zădărnici aflarea adevărului; b) că cererea este și întemeiată, în special, prin raportare la circumstanțele sale personale; c) că, în speță, au fost deja audiați toți martorii și deci, dacă ar fi pus în libertate, sub control nu ar mai avea cum să-i influențeze nici dacă ar vrea.
În fața instanței, inculpatul și-a însușit cererea făcută pentru el de avocatul ales și a precizat că nu dorește să dea noi declarații cu privire la acuzațiile ce i se aduc, prevalându-se de dreptul la tăcere, arătând doar că-și menține declarațiile deja date.
Cererea inculpatului întrunește toate condițiile de admisibilitate în principiu prevăzute de lege, întrucât respectă condițiile de formă, iar infracțiunea pentru care acesta este cercetat este sancționată de legea penală cu pedeapsa închisorii de până la maxim 15 ani, nefiind deci depășită limita de 18 ani închisoare prevăzută de art. 1602alin. 1 Cod procedură penală.
În ceea ce privește fondul cererii inculpatului, instanța reține că potrivit art. 1608aalin. 6 Cod procedură penală aceasta poate fi respinsă, printre altele, fie dacă nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, fie dacă este neîntemeiată.
Or, în speță, cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată pentru că lăsarea în libertate a acestuia - chiar și sub control judiciar - prezintă, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, tribunalul constată că inculpatul este cercetat sub acuzația săvârșirii infracțiunii de "trafic de droguri de risc", prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000, pentru care a fost arestat pentru 29 de zile doar de 9 zile, prin încheierea Tribunalului Iași cu nr. 118/04.08.2009 (menținută și rămasă definitivă prin încheierea nr. 135/07.08.2009 a Curții de APEL IAȘI ).
Or, la doar 6 zile de la momentul rămânerii definitive a încheierii de arestare preventivă, în condițiile în care nu s-a invocat nici un fel de element de noutate - nici de ordin probator, nici de ordin procesual-procedural - cererea de reevaluare a pericolului pentru ordinea publică derivată din eventuala lăsarea în liberate a inculpatului, chiar și sub control judiciar, este evident una prematură și, evident, nejustificată.
Se impune precizarea că, în acest cadru procesual, instanța nu este chemată să analizeze legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive ori să verifice dacă temeiurile inițiale s-au modificat sau au încetat, ci doar dacă sunt întrunite cerințele legale de admisibilitate pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar și dacă o astfel de cerere este întemeiată.
Însă, întrucât s-au invocat aspecte referitoare la periculozitatea pentru ordinea publică a inculpatului, dar și pentru că stabilirea temeinicii cererii de liberare provizorie sub control judiciar este în strânsă legătură cu pericolul concret pe care l-ar reprezenta lăsarea în liberate a acestuia, cât și cu scopul acestei măsuri prevăzut de art. 136 Cod procedură penală, tribunalul constată că analiza actelor și lucrărilor dosarului relevă că cererea de față este neîntemeiată întrucât subzistă în continuare, pe deplin, acest pericol.
Astfel se reține că în ceea ce privește acuzațiile aduse inculpatului (mai sus-menționate), dosarul de urmărire penală conține numeroase probe ce se constituie în indicii temeinice care să justifice bănuiala legitimă că acesta ar fi săvârșit - sub o formă sau alta de participație - faptele pentru care este cercetat.
Într-adevăr, se observă că indicii temeinice privind implicarea activă a inculpatului în comiterea faptelor de natură penală ce-i sunt imputate și în colaborarea sa cu inculpatul în acest sens, pe o perioadă mai mare de timp, rezultă și din: a) convorbirile telefonice interceptat autorizat dintre:, zis "" și din 15.07.2009, ora 12,40 și 21,28 ( 27-28 - vol. I ); cea dintre numiții și din 24.07.2009 ora 16,49 (la care a asistat și participat și inc. și în care s-a discutat despre trimiterea unui pachet în țară și despre contravaloarea lui - 2000-4000); cele din 27.07.2009, ora 09,59, 28.07.2009, ora 12,51, 30.07, ora 22,38 ( 53 - vol. I) dintre inc. și ( 45) și multe altele ( 54 și urm. vol. I ); b) declarațiile martorilor audiați și a coinculpaților.
Evident că, în cauză, este necesară continuarea și aprofundarea cercetărilor de către organele de urmărire penală pentru stabilirea, pe bază de probe indubitabile și nu doar la nivel de indicii temeinice (suficiente în acest moment procesual) a tuturor împrejurărilor comiterii faptelor.
Ceea ce este important și suficient, în acest moment procesual, este faptul că - așa cum s-a arătat - există suficiente indicii temeinice că inculpatul ar fi participat activ la comiterea faptelor (presupus comise, în mod repetat, pe o perioadă mai mare de timp - arestarea a fost dispusă pentru acte materiale comise în perioada decembrie 2008 - iulie 2009) de care este acuzat, având un rol semnificativ. Astfel, se conturează că s-a acționat după un plan bine pus la punct, că activitatea infracțională este de amploare și cu caracter transnațional, inculpatul având un rol important. În plus, se conturează împrejurarea că la comiterea faptelor imputate inculpatului au mai participat, pe diferite etape, și alte persoane, unele aflate în legătură cu acesta, altele aflate în străinătate.
Toate cele mai sus arătate conturează o anumită amploare a activității infracționale pretins săvârșite, faptul că persoanele angrenate în acestea aveau anumite legături între ele, dar și o anumită premeditare, pe o perioadă mai lungă de timp ceea ce îndreptățește instanța să aprecieze că probele sus enunțate se constituie în date din care rezultă necesitatea de a-l menține pe inculpat în stare de arest preventiv în scopul prevăzut de art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, acela al asigurării bunei desfășurări a urmăririi penale. Menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului este necesară și din perspectiva caracterului transnațional al activităților infracționale și a legăturilor dintre inculpat și unii martori ori unii inculpați sau făptuitori, aspecte care impun ca cercetările, în continuare, să se desfășoare cu celeritate și să nu existe premise care să poată face ca aceste cercetări să fie afectate/influențate în nici un mod.
În speță pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în liberate a inculpatului este actual și real și el rezultă din analiza coroborată a elementelor deja menționate și analizate, extrase din mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv din: modul și condițiile în care au fost concepute și comise faptele imputate inculpatului; din maniera în care ar fi acționat inculpatul pentru comiterea faptelor și din contribuția sa; din natura valorilor sociale pretins lezate; din consecințele efectiv produse și care ar fi putut fi produse prin comiterea unor asemenea fapte; din amploarea și caracterul transnațional al activităților infracționale pretins comise; din cantitățile presupus traficate de droguri; din poziția sa procesuală prin raportare la acuzațiile aduse, pe care le categoric.
Circumstanțele personale ale inculpatului - (nota: susținerea inculpatului că urma să se căsătorească în viitorul apropiat nu a fost probată în nici un fel, deși e foarte posibil să fie adevărată) -, chiar reale de ar fi toate, nu justifică, prin ele însele, admiterea, la acest moment, a cererii formulate. În plus, ele nu trebuie privite izolat și unilateral, ci trebuie analizate și prin raportare la toate circumstanțele reale.
În termen legal, încheierea astfel pronunțată a fost recurată de inculpatul, care prin apărător a susținut următoarele:
- instanța a analizat greșit situația de fapt prin reținerea unui grup infracțional și a identificat anumite legături între inculpați, trecând cu vederea peste faptul că inculpatul a declarat că nu-l cunoaște pe inculpatul;
- este greșită motivarea instanței potrivit căreia este necesară menținerea stării de arest pentru ca cercetările penale să fie efectuate întrucât în cauză nu s-au identificat mijloacele de probă care să facă dovada că odată lăsat în libertate ar exista influențe din partea inculpatului;
- în cauză sunt îndeplinite cerințele legale prev. de art. 160 ind. 2 alin. 2 Cod procedură penală, cât și în ceea ce privește comportamentul și conduita inculpatului anterior comiterii faptelor.
A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu Curtea constată că recursul de față este neîntemeiat.
În conformitate cu dispozițiile art. 160 ind. 2 alin. 1 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Sub acest aspect judecătorul a reținut în mod corect ca fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii.
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, liberarea provizorie nu poate fi acordată în situația în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
În examinarea acestor dispoziții legale prin prisma materialului probator administrat în faza de anchetă penală,prin considerentele încheierii s-a reținut existența unor indicii temeinice privind implicarea inculpatului în comiterea faptelor penale fiind exemplificate probele ce conduc la bănuiala legitimă vizând traficul de droguri de risc.
Pe de altă parte, dispozițiile procesual-penale fac vorbire de facultatea instanței de a acorda liberarea provizorie folosind sintagma "3 poate acorda", iar această facultate se raportează și la natura infracțiunilor bănuit a fi comise cât și periculozitatea socială a acestora.
Sub aspectul oportunității s-a apreciat corespunzător că nu se impune admiterea cererii raportat și momentului luării măsurii arestării - 04 august 2009 - cât și a faptului că instrucția penală este în curs de desfășurare urmând a fi administrate toate probatoriile care să stabilească existența sau nu a vinovăției cât și calificarea juridică a faptelor.
Împrejurările invocate în calea de atac privind participarea procesuală cât și comportamentul inculpatului urmează a fi coroborate cu celelalte circumstanțe reale privitoare la faptele penale.
Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală recursul declarat de inculpatul este nefondat și va fi respins ca atare.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul va fi obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, deținut în Arestul I împotriva încheierii de ședință nr. 50 din data de 13 august 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 August 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -
26.08.2009
2 ex.
Președinte:Dan AntonJudecători:Dan Anton, Ciubotariu, Otilia Susanu
