Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 529/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
748/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.529/
Ședința publică din data de 10 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Raluca Moroșanu
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul-inculpat - împotriva Încheierii de ședință nr.31 din data de 30.III.2009 a Tribunalului Teleorman - Secția Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului T, cu delegația nr.132/08.IV.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează atașarea Dosarului de urmărire penală nr.37/D/P/2006 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Teleorman, după care;
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat arată că, în mod greșit, prima instanță a respins, pe fond, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât nu există temeiuri care să justifice temerea că, în libertate, inculpatul ar putea împiedica desfășurarea anchetei prin distrugerea probelor sau influențarea martorilor, având în vedere faptul că urmărirea penală este aproape finalizată, inculpatul a fost audiat și nu poate influența poziția martorilor, aceștia fiind cetățeni străini, de asemenea, expertiza tehnică a fost efectuată și nu a relevat date care să intereseze cauza, iar măsura arestării preventive a fost luată la 3 ani de la presupusa comitere a faptelor penale, timp în care s-a apreciat că nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Depune la dosar note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, existând posibilitatea continuării activității infracționale, având în vedere faptul că acesta, împreună cu învinuiții - și -, a constituit un grup organizat, ce a desfășurat o amplă activitate infracțională încă din vara anului 2006, creând prejudicii foarte mari părților vătămate.
Recurentul-inculpat, personal, arată că este de acord cu concluziile puse de apărătorul ales, regretă comiterea infracțiunilor și solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
CURTEA
Prin încheierea de ședință nr. 31 din data de 30.03.2009, Tribunalul Teleormana respins, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 27.03.2009, inculpatul a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar în temeiul art. 1602al.1 și 2.C.P.P.
În motivarea cererii se arată că sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune liberarea sa provizorie sub control judiciar respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prev. de art. 7 rap. la art. 2 lit.b pct.18 din Legea nr. 39/2003 fiind de la 5 la 20 de ani închisoare, însă cuantumul pedepsei poate fi reținut numai în raport de infracțiunile cu privire la care s-a constituit grupul organizat, care sunt acelea prev. de art. 215 al. 1,2,3,5 cu Cod Penal aplic. art. 41 al.2 rap.Cod Penal la art. 58 din Legea 161/2003 și art. 46 al.1 lit. b și al.2 din legea 161/2003 cu aplic. art. 41 al.2 și Cod Penal art. 48 din Legea nr. 161/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a
Cod PenalCu privire la infracțiunea prev. de art. 215 al. 1,2,3,5 cu Cod Penal aplic. art. 41 al.2 rap.Cod Penal la art. 58 din Legea 161/2003, se susține în cerere că nu poate fi reținută încadrarea juridică la acest moment procesual, deoarece nu se poate discuta de un "prejudiciu cu consecințe deosebit de grave" în accepțiunea legii penale, acesta nefiind real, cert și dovedit în vreo modalitate.
Mai arată inculpatul că lăsarea sa în libertate nu va împiedica bunul mers al anchetei, este la prima încălcare a legii penale și nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni, dacă va fi lăsat în libertate.
Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, dosarul cauzei și dispozițiile legale, Tribunalul a constatat că solicitarea inculpatului de a fi liberat provizoriu sub control judiciar este nefondată.
Tribunalul a apreciat că cererea este nefondată, reținând că, potrivit art. 1601.C.P.P. în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar.
Tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602.C.P.P. întrucât pedeapsa prev. de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este mai mică de 18 ani închisoare, astfel că, potrivit art. 1608al.2 Curtea C.P.P. a constatat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul este admisibilă în principiu.
Tribunalul a apreciat că pentru fapta prev. de art. 7 din Legea 163/2003 pedeapsa este mai mare de 18 ani, însă în al.2 al aceluiași text de lege se prevede că pedeapsa pentru faptele prev. la alin. 1 nu poate fi mai mare decât sancțiunea prev. de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat.
Inculpatul este cercetat și pentru infracțiunea prev. de art. 215 al.1,2,3,5 pentru Cod Penal care pedeapsa este de la 10 la 20 de ani închisoare, însă nu se poate vorbi despre un prejudiciu cu consecințe deosebit de grave astfel cum este definit în art. 146.Cod Penal nefiind cert până la acest moment procesual.
În fondul cererii, instanța a apreciat că, față de atitudinea procesuală a inculpatului, de negare în cea mai mare parte a activității infracționale, negarea implicării în conducerea grupului infracțional îndreptățește instanța să aprecieze că lăsat în libertate inculpatul va încerca să influențeze aflarea adevărului în cauză, nu numai în ceea ce-l privește dar și în privința celorlalți inculpați, cu atât mai mult cu cât o parte dintre aceștia se află în stare de libertate.
Tribunalul a apreciat că, pentru buna desfășurare a procesului penal, lămurirea situației de fapt sub toate aspectele, judecarea inculpatului în stare de arest, în acest moment procesual, se impune cu necesitate.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, arătând că nu există temeiuri care să justifice temerea că, în libertate, inculpatul ar putea împiedica desfășurarea anchetei prin distrugerea probelor sau influențarea martorilor, având în vedere faptul că urmărirea penală este aproape finalizată, inculpatul a fost audiat și nu poate influența poziția martorilor, aceștia fiind cetățeni străini; de asemenea, expertiza tehnică a fost efectuată și nu a relevat date care să intereseze cauza, iar măsura arestării preventive a fost luată la 3 ani de la presupusa comitere a faptelor penale, timp în care s-a apreciat că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Examinând cererea de recurs și dispozițiile legale, Curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat.
Inculpatul este cercetat pentru infracțiunea prev. de art. 7 din legea 39/2003 de aderare la un grup infracțional organizat constând în aceea că în perioada 2006 - 2009, împreună cu inculpații și au inițiat, constituit, coordonat și condus un grup infracțional organizat, grup la care au aderat ulterior și alți inculpați și au planificat săvârșirea unor infracțiuni grave precum înșelăciune, fals informatic și alte infracțiuni informatice.
Se reține că inculpații au organizat în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, un număr nedeterminat de licitații pe site-uri specializate lansate pe internet, oferind spre vânzare bunuri inexistente în realitate, folosindu-se în acest sens, în mod ilegal, de identitatea unor alte persoane și cauzând în total un prejudiciu cetățenilor străini înșelați, prejudiciu în cuantum de 55.948,02 euro și 900 USD, bani pe care i-au ridicat și încasat, cunoscând că proveneau din organizarea unor licitații frauduloase și au transferat către alte persoane datele transferurilor de bani pentru a putea fi ridicați de la bănci bani expediați de cetățenii străini înșelați.
Având în vedere obiectul cauzei, respectiv soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, Curtea va proceda la analiza numai a aspectelor avute în vedere în dispozițiile art. 1601- 16010.C.P.P. iar nu la analiza temeiurilor arestării preventive.
Potrivit art. 1602.C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda de instanța de judecată, atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, la cerere, când sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 1602al.1 și 2.
C.P.P.Rezultă din interpretarea dispozițiilor legale că instanța nu este obligată să dispună liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, în situația în care sunt îndeplinite condițiile prev. la art. 1602al.1 și 2.C.P.P. admiterea în fond a cererii rămânând la aprecierea instanței.
Curtea constată că, în speță, în mod greșit a apreciat Tribunalul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1602al.1 C.P.P. privind admisibilitatea în principiu a cererii.
Tribunalul a reținut că inculpatul este cercetat și pentru infracțiunea prev. de art. 215 al.1,2,3,5 pentru Cod Penal care pedeapsa este de la 10 la 20 de ani închisoare, însă nu se poate vorbi despre un prejudiciu cu consecințe deosebit de grave, astfel cum este definit în art. 146.Cod Penal, nefiind cert până la acest moment procesual.
Curtea constată că la acest moment procesual instanța învestită cu judecarea cererii de liberare sub control judiciar nu putea face aprecieri și și nu putea analiza încadrarea juridică a faptei, acest aspect excedând obiectului cauzei.
Cu privire la încadrarea juridică dată faptei se poate pronunța numai procurorul, în cursul urmăririi penale, și instanța de judecată, în cursul judecății.
Instanța de judecată învestită cu o cerere de liberare provizorie sub control judiciar trebuie să verifice îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prev. de art. 1602al.1 și 2.C.P.P. în raport de cadrul procesual existent în dosarul de urmărire penală, și ulterior, dacă va constata că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, să aprecieze asupra temeiniciei cererii și oportunității punerii în libertate a inculpatului.
Or, în cauză inculpatul este cercetat pentru infracțiunea prev. de art. 215 al.1,2,3,4,5 cu Cod Penal aplic. art. 41 al.2 Cod Penal, pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 de ani, astfel că prima instanță în mod greșit a apreciat că este îndeplinită condiția privind cuantumul pedepsei prevăzute de lege.
Prin Decizia nr. 7/9.02.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, a fost admis recursul in interesul legii, stabilindu-se că, în aplicarea dispozițiilor art. 160 indice 2 alin. 1 teza ultimă si art. 160 indice 4 alin. 1 teza ultimă din Codul d e procedură penală, cererile de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune sunt admisibile in ipoteza săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, daca pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intra in scopul grupului infracțional organizat nu depășește 18 ani.
Așa fiind, soluția corectă era aceea a respingerii cererii de liberare provizorie sub control judiciar, ca inadmisibilă.
Curtea apreciază însă că, și la o analiză în fond a cererii, aceasta este neîntemeiată.
Din declarația dată în fața instanței la termenul din 30.03.2009 rezultă că inculpatul are o atitudine procesuală de nerecunoaștere a faptelor, de contestare a probatoriului administrat până la acest moment și de negare a participării la un grup infracțional, afirmând că nu îi cunoaște pe ceilalți inculpați.
În aceste condiții, în mod corect a reținut instanța de fond că există pericolul ca inculpatul să încerce influențarea adevărului în cauză, cu atât mai mult cu cât o parte dintre inculpați este cercetată în stare de libertate, iar inculpatul implicarea sa în faptele pentru care este cercetat, deși în cauză există indicii că acesta este unul dintre inițiatorii și coordonatorii grupului infracțional.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 9.03.2009, iar în cauză cercetarea nu este finalizată, impunându-se administrarea probatoriului de către organele de urmărire penală.
Curtea observă că cercetările în cauză sunt complexe și de amploare, apreciind că derularea acestora se impune a avea loc cu inculpatul în stare de arest preventiv.
Cât privește susținerea că măsura arestării preventive a fost luată la 3 ani de la presupusa comitere a faptelor penale, timp în care s-a apreciat că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, Curtea constată că în sarcina inculpatului se reține săvârșirea infracțiunii în formă continuată, în perioada 2006 - 2009, perioadă foarte lungă de timp, în care se presupune că inculpatul a acționat constant, fără nicio teamă de rigorile legii, iar dacă nu ar fi fost arestat activitatea sa infracțională ar fi continuat, aspecte care relevă tocmai pericolul pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar prezenta pentru ordinea publică.
Pentru aceste considerente, va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul.
În baza art. 192 al.2 va C.P.P. obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 385/15, punctul 1, litera b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-petent-inculpat împotriva Încheierii de ședință nr.31 din data de 30.III.2009 Tribunalului Teleorman - Secția Penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul - inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10.IV.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
2 ex./ 15.04.2009
Trib. T, jud.
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Mariana Constantinescu, Raluca Moroșanu
