Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 111/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
828/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
ÎNCHEIERE NR.111
Ședința publică din data de 10 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Corina Ciobanu
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 02.IV.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu a, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.012.575/10.IV.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat arată că, pe de o parte, probele administrate până în această fază procesuală nu justifică presupunerea că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și, în egală măsură, nu a fost dovedită existența pericolului concret pentru ordinea publică, care nu se prezumă, iar, pe de altă parte, dreptul la libertate al persoanei este inviolabil și privarea de libertate se dispune numai în condițiile legii, cu respectarea dispozițiilor constituționale, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului și, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că încheierea de ședință este legală și temeinică, întrucât există indicii temeinice și probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea de care este învinuit, în acest sens fiind procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, procesele-verbale de redare a discuțiilor telefonice purtate de investigatorii sub acoperire cu colaboratorul acestora, declarațiile martorilor și, în egală măsură, din modalitatea concretă de săvârșire, din perseverența infracțională a inculpatului, care a mai fost condamnat în trecut, reiese că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul-inculpat, personal, arată că nu este traficant, ci numai consumator, în prezent urmând o cură de dezintoxicare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din camera de consiliu de la data de 02 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București și, în temeiul art.1491din Codul d e procedură penală, a dispus arestarea preventivă a inculpatului zis " " (fiul lui și, născut la data de 21 iulie 1963 în B, CNP -) pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 02 aprilie 2009 și până la data de 30 aprilie 2009, inclusiv.
În temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de la instanța de fond a reținut că inculpatul este urmărit penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal și art.37 lit.a din Codul penal, fiind acuzat că, la data de 19 martie 2008 vândut investigatorului sub acoperire " ", cantitatea de 0,74 grame heroină cu suma de 300 lei, în datele de 29 și 30 octombrie 2008, vândut colaboratorului cu nume de cod " ", cantitatea totală de 0,61 grame heroină, cu suma de 400 lei, iar la data de 01 aprilie 2009, cu ocazia prinderii în flagrant, acesta a fost depistat în timp ce deținea asupra lui, cantitatea de 0,74 grame de heroină în vederea vânzării.
În urma analizării actelor dosarului, judecătorul a constatat că există indicii temeinice, în accepțiunea art.681din Codul d e procedură penală, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, apreciind ca relevante în acest sens următoarele mijloace de probă: procesele verbale de investigații, procesele verbale de ascultare a investigatorilor și colaboratorilor, declarația martorului audiat în cauză, precum și declarațiile inculpatului.
Totodată, judecătorul a constatat că sunt îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, întrucât legea prevede pentru infracțiunea de care este acuzat inculpatul pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani, iar lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, sens în care a avut în vedere natura și gravitatea faptei, modalitatea concretă de comitere a acesteia și circumstanțele reale ale comiterii ei, precum și împrejurarea că fenomenul infracțional a atins cote alarmate.
Nu în ultimul rând, văzând și disp. art.136 alin.1 Cod de procedură penală, judecătorul a apreciat că luarea față de inculpat a măsurii arestării preventive este necesară și pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, în scopul administrării tuturor probelor în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele, pentru justa ei soluționare.
Împotriva acestei încheieri,a declarat recurs în termenul legal(respectiv la data de 02 aprilie 2009, adică imediat după pronunțarea soluției în ședință publică)inculpatul, fără însă a-l motiva în scris.
În dezbaterile asupra recursului, desfășurate în ședința publică din data de 10 aprilie 2009, apărătorul desemnat din oficiu pentru a asigura asistența juridică a recurentului inculpat a invocat pe de o parte faptul că probele administrate până în această fază procesuală, nu justifică presupunerea că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, iar pe de altă parte împrejurarea că nu a fost dovedită existența pericolului concret pentru ordinea publică, pericol care nu se prezumă, dreptul la libertate al persoanei fiind inviolabil, iar privarea de libertate trebuind să se dispună numai în condițiile legii, cu respectarea dispozițiilor constituționale.
În considerarea acestor argumente a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință recurate și pe fond, punerea de îndată în libertate a inculpatului prin revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar prin înlocuirea măsurii arestării preventive, cu aceea de a nu părăsi localitatea.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Judecătorul de la instanța de fond a dispus în mod legal și temeinic, cu respectarea tuturor dispozițiilor art.1491rap. la art.136, art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile, soluția pronunțată întemeindu-se pe o evaluare obiectivă a întregului probatoriu administrat până în prezent în faza de urmărire penală, atât sub aspectul existenței unor indicii temeinice - în accepțiunea art.681din Codul d e procedură penală - care justifică presupunerea rezonabilă a săvârșirii de către acesta a faptelor penale ce i se rețin în sarcină, cât și sub aspectul stării de pericol concret ce ar fi determinată pentru ordinea publică de lăsarea lui în libertate.
Astfel, în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prev. de art. 143 din Codul d e procedură penală, deși inculpatul, inclusiv prin apărările formulate personal în fața acestei Curți, în susținerea prezentului recurs, că ar fi vândut heroină vreunei persoane, recunoscând doar că este consumator de droguri, probele administrate de către organele de urmărire penală dovedesc contrariul, în acest sens Curtea reținând, procesele verbale de investigații, procesele verbale de ascultare a investigatorilor sub acoperire cu nume de cod " " și " ", precum și a colaboratorului acestora " ", procesele verbale întocmite cu ocazia supravegherii operative, rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite cu privire la substanțele ce au făcut obiectul tranzacțiilor ilicite cu inculpatul și care s-au dovedit a fi heroină, procesele verbale de redare a discuțiilor purtate de inculpat cu investigatorii sub acoperire și cu colaboratorul acestora, procesele verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice, interceptate și înregistrate în baza autorizației emise de judecător, procesul verbal de prindere în flagrant a inculpatului, declarațiile martorului asistent la percheziția corporală efectuată asupra inculpatului în momentul surprinderii în flagrant, precum și declarațiile inculpatului, care recunoaște că asupra sa a fost descoperită o cantitate de heroină, dar susține că aceasta era destinată consumului propriu, fiind consumator de droguri încă din anul 1998.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar genera lăsarea inculpatului în libertate, așa cum s-a statuat și în jurisprudența instanței supreme, deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă însă că, la aprecierea riscului de periclitare a ordinii publice trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei, astfel că existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, din reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme din partea autorităților statului față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Din această perspectivă, Curtea observă că presupusa faptă săvârșită de inculpat prezintă o gravitate deosebită, pusă în evidență nu numai de regimul juridic sancționator extrem de sever pe care legiuitorul l-a stabilit pentru traficul ilicit de droguri de mare risc (pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani), dar și de repetabilitatea tranzacțiilor ilicite cu substanțe interzise, în legătură cu care există motive verosimile de a crede că au fost comise de inculpat, în scopul obținerii de bani, acest ultim aspect fiind de natură a fundamenta bănuiala legitimă că faptele pentru care inculpatul este cercetat în prezenta cauză nu s-au circumscris unor acțiuni izolate, dezinteresate și lipsite de importanță sub aspectul consecințelor lor sociale ci, sunt rezultatul unei implicări active și deliberate a inculpatului în sfera aceluiași ilicit penal, conduită ce afectează grav relațiile normale de conviețuire în comunitate.
Totodată, existența pericolului la care ar fi expusă comunitatea prin lăsarea inculpatului în libertate trebuie abordată și din perspectiva datelor ce caracterizează persoana acestuia, sub acest aspect reținându-se că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale (fiind anterior condamnat de mai multe ori pentru diferite infracțiuni - lipsire de libertate în mod ilegal, gestiune frauduloasă, infracțiuni la regimul circulației rutiere, în antecedența sa penală înscriindu-se chiar și două condamnări pentru infracțiunea de deținere fără drept de droguri de mare risc în vederea consumului propriu), demonstrând prin aceasta perseverență pe calea infracțională și o capacitate redusă de înțelegere a semnificației antisociale a comportamentului său infracțional, iar potrivit propriilor susțineri făcute cu prilejul audierii de către judecătorul fondului, este consumator de droguri încă din anul 1998, consumând o cantitate enormă de heroină ( 1 gram pe zi) și în plus nu are nici ocupație sau un loc de muncă pentru a avea asigurate sursele de existență în mod licit, toate aceste aspecte justificând temerea reală că pus în libertate acesta va săvârși noi infracțiuni, mai ales pe fondul vulnerabilității sale crescute față de oportunitatea obținerii în mod facil, a veniturilor necesare procurării stupefiantelor de care este dependent,
Nu în ultimul rând, la evaluarea acestei condiții prev. de art. 148 lit. f teza a II-a din Codul d e procedură penală, necesară a fi îndeplinită pentru luarea măsurii preventive privative de libertate, Curtea apreciază că nu pot fi ignorate nici amploarea pe care acest gen de infracțiuni a cunoscut-o în ultima perioadă, cu consecințe dramatice pentru sănătatea publică, puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legale de traficul de droguri o imprimă în rândul membrilor societății civile și nici împrejurarea că asemenea fapte constituie tot mai frecvent importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor, în lipsa unei reacții ferme din partea autorităților statului față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte, putându-se anticipa în mod rezonabil existența riscului comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, sau chiar al reluării de către inculpatul aflat în libertate a acțiunilor infracționale care îi asigură obținerea în mod facil a unor importante venituri, astfel încât ordinea socială ar fi în mod real și serios pusă în pericol.
De asemenea, Curtea constată că luarea față de inculpat a măsurii arestării preventive este impusă și de necesitatea de a asigura buna desfășurare a procesului penal, potrivit art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, în scopul evitării tendințelor de tergiversare a procesului penal.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din camera de consiliu de la data de 02 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.CC.
Ex.2
. - II.
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Mariana Constantinescu, Corina Ciobanu
