Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 553/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 553/
Ședința publică din data de 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Liviu
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
- Serviciul Teritorial Galați -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, în prezent reținut în Arestul G, împotriva încheierii de ședință din data de 14.09.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de av., apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurentul inculpat, întrebat fiind, precizează că își însușește recursul declarat de apărătorul ales în numele său și îl menține.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat apreciază că încheierea din 14.09.2009 pronunțată de Tribunalul Galați este netemeinică și nelegală, întrucât instanța a apreciat în mod greșit netemeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar și, pe cale de consecință, a respins-
În motivarea încheierii, succintă din punctul său de vedere, instanța de fond a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul este admisibilă în principiu, a admis-o în principiu dar, având în vedere că este vorba de o cerere facultativă pentru instanță, care are la bază ideea de încredere, această instituție putând fi utilizată în considerarea unor împrejurări legate de persoana celui arestat, dar și de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care este cercetat, instanța a apreciat că cererea de liberare formulată de inculpat nu este întemeiată și a respins-
Mai apreciază instanța în motivare că în speță sunt supuse analizei infracțiuni de o gravitate deosebită, cu profunde conotații de ordin economic și consecința încălcării unor drepturi importante, infracțiuni care cunosc o creștere importantă în ultima vreme.
Consideră că în motivarea încheierii există o mare contradicție. Solicită să se observe că, atunci când face aprecieri de ordin teoretic, când stabilește regulile care guvernează modul de soluționare a unei astfel de cereri, instanța arată că se raportează modul în care se apreciază temeinicia cererii la garanțiile oferite de persoana inculpatului, pe de o parte, iar pe de altă parte, la gravitatea infracțiunilor pentru care este cercetat.
Ulterior, argumentele în defavoarea cererii, în defavoarea a inculpatului, se referă exclusiv la aspecte legate de infracțiuni, nicidecum la persoana inculpatului.
Având în vedere că în cauză este vorba de o cerere de liberare provizorie, care din punctul său de vedere are un regim mai special și niște reguli mai deosebite, a studiat doctrina și practica judiciară și a constatat, referitor la caracterul facultativ, că acordarea liberării este lăsată de lege la aprecierea instanței - este clar acest lucru - și este în funcție de considerațiuni care privesc persoana inculpatului, în primul rând.
Cu alte cuvinte, deși inculpatul are dreptul să ceară liberarea provizorie, admisibilitatea în fapt are un caracter subiectiv - este evident că apreciază judecătorul magistrat -, liberarea acordându-se numai dacă măsura arestării preventive nu este absolut și inevitabil necesară.
Solicită să se observe că nu există o motivare într-un asemenea sens din partea instanței de fond.
Se mai arată în doctrină că, citează: "Caracterul facultativ nu trebuie însă confundat cu bunul plac sau cu bunăvoința instanței, întrucât aceasta are îndatorirea de a motiva hotărârea prin care soluționează cererea, iar hotărârea este supusă controlului instanței superioare.
În niciun caz admiterea sau respingerea cererii nu poate fi întemeiată pe motive de oportunitate, întrucât oportunitatea ca o condiție juridică este străină legislației penale române, deschizând calea arbitrariului, fapt inadmisibil într-un stat de drept".
Precizează că a citat din lucrarea "Măsuri preventive" scrisă de G, filele 317-318.
Arată că acesta este un aspect confirmat inclusiv de practica instanței supreme.
Susține că, din această perspectivă, în motivarea încheierii, instanța de fond nu a făcut o analiză serioasă a problemelor și nu a făcut referire la caracterul facultativ al cererii, în sensul de a lămuri dacă din această perspectivă cererea apare ca fiind întemeiată ori nu. Nu a amintit instanța de fond nici un moment de împrejurarea că este neapărat necesar ca inculpatul să fie privat de libertate pentru ca procesul penal să se desfășoare în continuare în bune condițiuni.
Învederează că în urmă cu o zi s-a judecat cererea de prelungire a măsurii arestării preventive, ocazie cu care s-a lămurit, oarecum, cât de necesară este prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, vis-a-vis de conduita organelor de urmărire penală, de modul în care acestea și-au desfășurat activitățile.
Susține că instanța în mod corect a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu.
Referitor la condițiile de admitere a cererii de liberare provizorie, la caracterul facultativ, arată că îndeplinirea condițiilor prev. de art. 1602alin. 1 și 2 Cod procedură penală, conferă inculpatului o vocație, o posibilitate de a formula o cerere. Instanța, însă, are posibilitatea să refuze acordarea liberării, dar motivat și numai în anumite condiții, respectiv, dacă persoana inculpatului nu oferă suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal.
Consideră că aspectul privind garanția nu se referă strict, neapărat, la o garanție materială sau o garanție reală. probelor administrate în cauză, aprecierile care se fac vis-a-vis de conduita procesuală a inculpatului din momentul în care a început procesul penal față de acesta, reprezentă criterii pe baza cărora se poate trage concluzia că inculpatul prezintă ori nu garanție pentru buna desfășurare a procesului penal, dacă va fi pus în libertate.
În cauză, inculpatul a fost arestat în baza temeiului prev. de art. 148 lit. Cod procedură penală. Se pune întrebarea dacă există compatibilitate între acest temei și eventuala liberare provizorie sub control judiciar. Practica judiciară, literatura de specialitate, au statuat că după o anumită durată a arestării (în cauză este vorba despre o perioadă de aproximativ 4 luni), dacă se constată o diluare a pericolului concret pentru ordinea publică, iar garanțiile oferite de cel arestat sunt suficiente, se poate acorda liberarea provizorie sub control judiciar. În acest sens sunt atât dispozițiile din codul d e procedură penală, cât și disp. art. 5 paragraful III din CEDO. Ceea ce este esențial în aprecierea temeiniciei cererii sunt garanțiile personale pe care le prezintă persoana arestată pentru instanță, că procesul penal se va desfășura în bune condiții și dacă va fi lăsat în libertate.
Arată că a analizat exemplele date de doctrină și practica judiciară, pentru a vedea dacă vreuna dintre situații este aplicabilă și în situația inculpatului.
A constatat că cererea este neîntemeiată atunci când identitatea sau domiciliul inculpatului nu pot fi stabilite din actele dosarului; când urmărirea penală sau judecata urmează procedura specială prevăzută de art. 465 Cod procedură penală și urm.; când inculpatul s-a sustras de la urmărire sau de la judecată. Când este vorba despre temeiul prev. de art. 148 lit. Cod procedură penală, așa cum este situația inc., nu se poate acorda liberarea provizorie sub control judiciar numai în acele situații în care există cu adevărat probe că lăsarea în libertate a celui arestat prezintă pericol pentru ordinea publică, cel puțin în perioada imediat după luarea măsurii arestării preventive.
Precizează că acestea sunt problemele consemnate de doctrină, legat de această instituție relativ nouă în legislația românească. Consideră că de fiecare dată această instituție este privită cu reticență, iar instanțelor le este teamă să o folosească deși, până la urmă, este o altă modalitate de executare a măsurii arestării preventive.
Prezenta cauză, care are ca obiect săvârșirea mai multor de infracțiuni denumite generic informatice, precum și infracțiunea prev. de art. 7 din Legea 39/2003, privește, în ansamblu, o activitate infracțională săvârșită pe perioada a 3 ani - 2006-2009.
Dintre inculpații arestați în cauză, inculpatul este singurul în sarcina căruia se reține că activitatea infracțională a avut loc în 2009. Susține că procurorul nu merge cu corectitudinea până la capăt și nu reține că, de fapt, este vorba doar de luna martie 2009, când inculpatul a mers în Irlanda, folosind carduri clonate a scos de la bancomate 2000 euro, 1000 euro a trimis-o prietenei lui, aspect confirmat de aceasta. În sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea infracțiunii prev. de art. 24 în concurs cu cea prev. de art. 27 din Legea 365/2002 și infracțiunea prev. de art. 7 din Legea 39/2000 în modalitatea aderării la un grup deja constituit.
Învederează că, la momentul efectuării perchiziției domiciliare și al ridicării inculpatului de la domiciliu, acestuia i-a fost indisponibilizat un autoturism Audi A4 - an de fabricație 2005, în valoare de aproximativ 7-8000 euro. Solicită să se observe că inculpatului i se impută o faptă având un eventual prejudiciu de 2000 euro, i se indisponibilizează un autoturism în valoare de 7-8000 euro, deci o valoare de 4 ori mai mare, și se apreciază în acest moment că nu prezintă suficiente garanții.
Precizează că în prima lună de arest preventiv, înainte de prima prelungire, inculpatului i s-a efectuat și perchiziția informatică la singurul calculator ridicat de la domiciliul său. Este prima perchiziție informatică efectuată în cauză cu un aparat care este unic în oraș, astfel că este necesar mai mult timp pentru efectuarea perchezițiilor informatice în ceea ce îi privește pe ceilalți inculpați.
Inculpatul este primul față de care s-a efectuat această perchiziție informatică, a dat declarații complete și a recunoscut săvârșirea faptei, a fost audiată și persoana care a primit suma de bani prin și astfel s-a lămurit toată activitatea lui infracțională. Susține că de 3 luni și nu s-a mai efectuat nici un act de urmărire penală care să îl privească pe inculpatul, ceea ce, din punctul său de vedere, este inadmisibil.
Parchetul solicită de fiecare dată prelungirea și, ulterior, respingerea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, invocând efectuarea unor activități de urmărire penală care nu au efectiv nicio legătură cu inculpatul.
Într-adevăr, este o cauză complexă, cu mulți inculpați, dar inc. nu are nicio vină; el a avut o atitudine procesuală corespunzătoare, a ajutat organele judiciare la aflarea adevărului. Inculpatul se află într-un mare dezavantaj pentru că s-au lămurit lucrurile de la început față de el și acum asistă "în calitate spectator" la efectuarea actelor de urmărire penală în continuare.
Consideră că inculpatului i s-a făcut o nedreptate, care poate fi reparată prin admiterea cererii de liberare provizorie, ca urmare a aprecierii că este întemeiată, cu consecința punerii sale în libertate, și instituirea restricțiilor prev. de art. 1602alin. 3, 1602alin. 31Cod procedură penală, din punctul său de vedere, suficiente pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Apreciază că perioadă rezonabilă de arestare preventivă, în ceea ce îl privește pe inculpatul, în condițiile date, a fost depășită.
Referitor la conduita organului de urmărire penală, arată că nu este admisibil să se justifice la fiecare prelungire activități efectuate și cuprinse în 2-3 zile și de fiecare dată să se invoce necesitatea prelungirii motivat de complexitatea cauzei.
Învederează că activitățile pe care procurorul și le-a propus să le efectueze în continuare, menționate în referatul prin care a solicitat prelungirea măsurii arestării, cererea fiind soluționată ieri de către tribunal, presupun o perioadă de timp care excede celor 2 luni care au rămas până la limita maximă de 180 de zile. Consideră că se va ajunge la situația în care, ori vor fi efectuate activitățile acestea, care nu îl privesc pe inculpatul, se vor depăși cele 180 de zile și inculpații vor fi puși în libertate la limita maximă prevăzută de lege, ori cea mai mare parte din aceste activități nu vor mai fi efectuate. Parchetul invocă acele activități ca motiv pentru prelungire, dar în realitate nu au de gând să le efectueze.
Solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii instanței de fond și, în rejudecare, să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar, să se impună în sarcina acestuia obligațiile de restricție prev. de art. 1602alin. 3 și, dacă este nevoie, în mod facultativ, să se aleagă dintre cele prevăzute la alin. 31ale aceluiași articol, urmând să se dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că încheierea ședință recurată de inculpatul este legală și temeinică, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de acesta fiind neîntemeiată.
Astfel, în condițiile subzistenței temeiurilor ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, simpla îndeplinire formală a condițiilor prev. de art. 1602Cod procedură penală nu poate conduce automat la admiterea acestei cereri. În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală prin decizia 5822/2005. Consideră că instanța de fond, prin motivarea dată, tocmai aceasta a vrut să arate.
Apărarea a invocat că s-a vorbit mai mult despre faptă și mai puțin despre persoana inculpatului. Dar, instanța de fond a vrut să demonstreze că natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetat și modalitățile elaborate de săvârșire a acestora sunt unele din elementele care au dus la aprecierea că subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și, respectiv, relevă pericolul concret pentru ordinea publică.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, este de acord cu susținerile apărătorului său. Arată că în situația în care va fi pus în libertate, va respecta obligațiile ce i se vor stabili.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- inculpatul prin apărător ales, a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 14.09.2009 a Tribunalului Galați pronunțată în dosar nr-.
Prin încheierea de ședință din 14.09.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosar nr- a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, Tribunalul Galați, a avut în vedere că prin acțiunea penală formulată, inculpatul solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar în temeiul disp. art. 1602- 1603.C.P.P. și art. 1606- 16010din același act normativ - din starea de arest preventiv instituită la data de 5.06.2009 în dosarul penal 33/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă -- Serviciul Teritorial Galați.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Inculpatul a fost arestat preventiv pentru 29 zile începând cu data de 5.06.2009 ( mandat nr. 54/U/5.06.2009 emis în dosarul - al Tribunalului Galați - măsura fiind prelungită ulterior).
S-a reținut, în esență, ca situație faptică premisă măsurii preventive, că începând cu anul 2009, inculpatul a aderat la grupul infracțional organizat condus de și acționând în mod repetat și în baza aceleiași hotărâri infracționale, a falsificat instrumente de plată electronice - carduri bancare-pe care le- și deținut și pus apoi în circulație folosindu-le pentru efectuare de retrageri de numerar, fără consimțământul titularilor acestora, situație grefată pe infracțiunile de aderare la un grup infracțional organizat, falsificare de instrumente de plată electronice în formă continuată și de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prev. de disp. art. 7 al.1 din Legea 39/2003, art. 24 alin 1 și 2 din Legea 365/2002 cu aplicarea art. 41 al. 2.penal și de disp. art. 27 al. 1 și 3 din Legea 365/20002 cu aplicarea art. 41 al.2 penal și art. 33 lit. a penal.
La data de 9.09.2009 inculpatul mai sus menționat a promovat prezenta cerere de liberare provizorie sub control judiciar apreciind că ea este admisibilă în principiu în virtutea prevederilor al. 2 al art. 7 din Legea 39/2003 și că sub aspectul circumstanțelor persoane ale inculpatului (comportament procesual adecvat) și al stadiului procesual (finalizarea administrării probatoriilor în privința acestuia) se impune ca cercetarea în continuare să se facă în stare de libertate.
Examinând cererea, instanța a apreciat- în contextul dedus judecății;
Astfel, instanța apreciat ca fiind admisibilă în principiu cererea penală obiect al prezentei cauze, având în vedere disp. art. 7 al.2 din Legea 39/2003 în lumina cărora pedeapsa pentru infracțiunea de aderare la un grup infracțional organizat nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat. Cum celelalte 2 infracțiuni mai sus menționate (falsificare de instrumente de plată electronică și efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos) sunt sancționate cu pedepse ale închisorii de cel mult 12 ani, condiția procedurală prev. de art. 1602al.1 este C.P.P. îndeplinită.
Însă, deși îndeplinite condițiile procedurale prevăzute de art. 1602alin 1 și 2 Cod procedură penală - instituția procedural a liberării provizorii este una facultativă și are la bază ideea de încredere, ea putând fi dispusă în considerarea unor împrejurări legate de persoana celui arestat, dar și de natura și gravitatea infracțiunii.
În speță, sunt supuse analizei infracțiuni de o gravitate deosebită - cu profunde conotații de ordin economic și consecința încălcării unor drepturi importante infracțiuni care cunosc o creștere constantă în ultima perioadă.
Împotriva încheierii de ședință din 14.09.2009 a Tribunalului Galați, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
În esență, inculpatul, prin apărător ales a arătat următoarele:
- că hotărârea instanței de fond este nemotivată;
- că instanța nu a avut în vedere în mod concret persoana inculpatului și activitatea sa infracțională;
- că motivarea hotărârii se bazează pe criterii "de încredere" și "oportunitate a măsurii", criterii care nu sunt prevăzute de legislația penală și procesual penală;
- că durata arestării preventive a inculpatului a depășit criteriul rezonabil prevăzut de legislația și că poate beneficia de punerea în libertate și continuarea procesului penal în stare de libertate, conform art. 5 paragraf III din, iar lăsarea sa în libertate nu ar prezenta pericol social concret pentru ordinea publică.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, potrivit art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este nefondat.
Hotărârea instanței de fond, deși motivată succint, conține în esență, analiza condițiilor de formă și de fond și toate aspectele necesare din care rezultă modul în care instanța de fond și-a format convingerea asupra netemeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul.
Astfel, din probele aflate la dosarul cauzei, rezultă necesitatea menținerii inculpatului în stare de arest preventiv, probele fiind amplu analizate de către instanțe, cu ocazia arestării inculpatului și a prelungirii stării de arest preventiv a acestuia, precum și cu ocazia judecării recursurilor promovate de inculpat împotriva încheierilor de arestare preventivă și prelungire a măsurii arestării preventive.
Potrivit prevederilor art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau alte asemenea fapte.
Conform probatoriului administrat până în prezent inculpatul, făcea parte dintr-un grup infracțional organizat de aproximativ 24 de persoane, dintre care 8 sunt cercetate în stare de arest preventiv, specializat în obținerea de foloase materiale prin metodele "vishing" și "phishing", clonare de carduri și scoaterea ilegală de sume de bani din conturile unor persoane din străinătate.
acestei rețele era inculpatul, în prezent aflat în stare de arest preventiv și care potrivit rapoartelor aflate la dosar a distrus un calculator, mijloc de probă, în timpul percheziției informatice și a încercat să avertizeze alte persoane, aflate în agenda telefonului său, pentru a putea șterge urmele infracțiunilor.
Potrivit doctrinei și jurisprudenței, activitatea infracțională care intră în scopul pentru care grupul infracțional este constituit se reflectă asupra fiecărui membru al grupului, care a aderat la grupul infracțional.
În mod similar, activitatea liderului grupului se reflectă în activitatea infracțională a fiecărui membru al grupului.
Activitatea inculpatului, de distrugere a probelor cauzei și încercarea de a lua legătura cu ceilalți membri ai grupului, aflați în libertate, pentru a proceda la ștergerea urmelor infracțiunii și la zădărnicirea aflării adevărului, se reflectă în situația juridică a fiecărui inculpat aflat în stare de arest preventiv (printre care și inculpatul ) existând indicii că odată puși în libertate fiecare dintre membrii grupului va încerca ștergerea urmelor infracțiunii și zădărnicirea aflării adevărului.
La acestea se adaugă și particularitățile specifice infracțiunilor săvârșite în mediul virtual și caracterul perisabil al acestor informații, acestea putând fi cu ușurință distruse sau alterate.
Toate aceste aspecte au fost concentrate de instanța de fond prin folosirea termenilor de încredere și oportunitate a măsurii, care deși neprevăzuți de legislație sunt folosiți în mod frecvent în doctrină și practică.
Față de natura și complexitatea cauzei, Curtea apreciază că măsura arestării preventive a inculpatului nu a depășit termenul rezonabil și că această măsură își găsește temeiul în dispozițiile interne aplicabile în materie și în prevederile art. 5 paragraful I lit. c)
Așa fiind și văzând și prevederile art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală în referire la art. 1609alin. 7 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 14.09.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 29.03.1987 în G, CNP -, domiciliat în G, str. -. - nr. 6, -ufăr 3,. 37, în prezent reținut în Arestul G) împotriva încheierii de ședință din 14.09.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. /01.10.2009
Tehnored. /2 ex./02.10.2009
Fond: -
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Liviu
