Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 556/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECI ZIA NR. 556
Ședința publică din data de 05.08.2009
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTORI: Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu Dan
: - -
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul
, fiul lui și, născut la data de 18 aprilie 1983, în prezent aflat în Arestul J P, împotriva încheierii de ședință din data de 03.08.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza art. 160/8a al.6 s C.P.P.-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales, din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului să ia legătura cu recurentul inculpat, aflat în stare de arest.
Avocat pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat pentru recurentul inculpat, critică încheierea
pronunțată de Tribunalul Prahova pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, întrucât din punctul său de vedere, instanța de fond în mod greșit a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Tribunalul Prahova își motivează încheierea de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, făcând referire la încheierea de prelungire a măsurii arestării preventive, cu toate că aceasta nu avea nici o legătură cu cererea de față și cu atât mai mult cu cât, această încheiere de prelungire nici nu era atașată la dosar.
Mai mult, judecătorul fondului face referire la dispozițiile art. 148 lit. b C.P.P. dispoziții care la acest moment nu mai există, dat fiind atitudinea actuală inculpatului.
Este adevărat că la momentul când inculpatul a fost arestat acesta nega săvârșirea faptei, însă ulterior el a revenit asupra declarațiilor, recunoscând toate faptele, motiv pentru care faptele lui nu se mai afla în atenția procurorului de caz.
Datorită recunoașterii faptelor sale, precum și a autodenunțului formulat de inculpat, procurorul de caz a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive pe considerentul că s-au descoperit fapte noi, fapte care, în opinia sa, nu au nici o legătură cu clientul său.
Astfel, atâta timp cât inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa, prin lăsarea sa în libertate nu se mai poate zădărnici aflarea adevărului, iar inculpatul nu are nici un interes să tergiverseze aflarea adevărului.
Mai reține judecătorul fondului în încheierea atacată că, prima condiție prevăzută la art. 160/9 al.l este îndeplinită, nefiind îndeplinită cea de a doua condiție prevăzută la al.2, referitoare la necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau în situația in care inculpatul va fi pus în libertate acesta ar putea încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea celorlalte părți.
Această situație reținută de instanța de fond, nu poate fi reținută și de instanța de recurs, câtă vreme, inculpatul nu mai are calitatea pe care o avea la momentul săvârșirii faptelor. Cum mai poate el să săvârșească alte fapte de același gen fără a mai avea această calitate.
Cu privire la motivarea instanței de fond, în sensul că, în situația în care inculpatul va fi pus în libertate ar exista posibilitatea zădărnicirii aflării adevărului prin influențarea celorlalte părți, solicită a se observa că nici această motivare nu poate fi primită de instanța de recurs, motivat de faptul că inculpatul, așa cum a mai arătat, a recunoscut toate faptele reținute în sarcina sa.
In ceea ce privește instituția liberării provizorii sub control judiciar, solicită a se observa că, legiuitorul a stabilit unele obligații, iar prin nerespectarea sau încălcarea acestor obligații măsura poate fi revocată. Din practica judiciară rezultă că nu au fost revocate foarte multe astfel de cereri, ceea ce conduce la ideea că scopul educativ poate fi atins și prin liberarea provizorie a inculpaților sub control judiciar, precum și faptul că aceștia respectă în totalitate obligațiile stabilite de instanță.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii dată de Tribunalul Prahova ca legală și temeinică, întrucât instanța de fond în mod corect respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Apreciază că în mod just instanța de fond a apreciat că în cauza de față este îndeplinită prima condiție a art. 160/2 al.1, însă nu este îndeplinită și cea de la art. 160/2 al.2 C.P.P. atâta timp cât la dosar există date din care rezultă că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților vătămate si, părți vătămate care până la acest moment nu au fost audiate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, recunoaște și regretă faptele comise și solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin încheierea din data de 03.08.2009 a Tribunalului Prahova în baza art.
160/8a al.6 s C.P.P.-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 18 aprilie 1983, în prezent aflat în Arestul J
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că rin p. încheierea nr. 17 din data de 30.06.2009 a Tribunalului Prahova, pronuntata în dosarul nr-, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lingă Tribunalul Prahova și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, și, pentru o perioadă de 29 de zile, de la data de 30.06.2009 până la data de 28.07.2009 inclusiv, pentru comiterea unor fapte de coruptie, fiind emise mandatele de arestare preventivă nr. 98/U, 99/U și 100/U/30.06.2009. Prin încheierea dispusă la data de 03.07.2009, Curtea de APEL PLOIEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a respins ca nefondate recursurile formulate de cei trei inculpați împotriva încheierii nr. 17 din data de 30.06.2009 a Tribunalului Prahova.
Inculpatul a fost arestat pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la luare de mită, prev. și ped. de art.26 cp. rap. la art. 254 Cp. comb. cu art. 6 din Legea 78/2000, luare de mită prev. și ped. de art. 254 Cp. comb. cu art. 6 din Legea 78/2000, favorizarea infractorului prev. și ped. de art.264 cp. și complicitate la fals intelectual prev. și ped. de art.26 rap. la art.289 cp. toate cu aplicarea art.33 lit.a cp.
In timpul urmăririi penale, după luarea măsurii arestării preventive față de inculpații, și, prin ordonanța nr. 612/P/2008 din data de 20.07.2009, s-a dispus extinderea urmăririi penale față de învinuitul pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. și ped. de art. 254 Cp. Comb. cu art. 7 al.l din Legea nr. 78/2000 și pentru săvârșirea a trei infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. și ped. de art. 248 Cp. cu aplic. art. 33 lit.a Cp.
In urma actelor procedurale efectuate, s-a dispus luarea măsurii preventive a reținerii față de învinuitul, fiind totodată pusă în mișcare acțiunea penală față de acesta; menționăm că, s-a solicitat arestarea preventivă a acestuia de către Tribunalul Prahova, pentru faptele reținute în sarcina lui.
În aceeași perioadă, au fost efectuate acte de urmărire penală față de agentul de poliție rutieră, în sarcina căruia se reține săvârșirea infracțiunilor de favorizare a infractorului, prev. și ped. de art. 264 Cp. instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. și ped. de art. 25 Cp. rap. la art. 248 Cp. și complicitate la luare de mită, prev. și ped. de art. 26 Cp. rap. la art. 254 Cp. comb. cu art. 7 al.l din Legea 78/2000, cu aplic. art. 33 lit.a Cp.
De asemenea, prin ordonanța nr. 612/P/2008 din data de 15.07.2009 a archetului de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a dispus extinderea urmăririi penale față de inculpații, și alte persoane, pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție prevăzută de Legea 78/2000, în baza denunțurilor formulate de cei doi inculpați, a declarațiilor consemnate de aceștia, a procesului-verbal de ridicare de bunuri, a procesului verbal de efectuare a percheziției domiciliare autorizată de Tribunalul Prahova, a declarațiilor de martori care au confirmat aspectele sesizate de cei doi inculpați în denunțurile formulate și a tuturor celorlalte acte procedurale efectuate până în prezent.
Prin încheierea din data de 24.07.2009 pronunțata de Tribunalul Prahovaa fost prelungita măsura arestării preventive a inculpaților pentru o perioada de 30 de zile respectiv de la data de 29.07.2009 până la data de 27.08.2009 inclusiv.
Instanța a reținut pe baza materialului probator administrat in cauza ca sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 in C.P.P. sensul ca exista indicii temeinice din care rezulta presupunerea rezonabila ca inculpații au comis faptele de care sunt învinuiți, precum si disp.art.148 lit.b si f C.P.P. reținându-se pentru inculpații si ca aceștia au încercat sa zadarniceasca aflarea adevărului atunci când au luat legătura cu persoanele implicate in prezenta cauza, sfătuindu-le sa nu spună adevărul.
Instanța de fond a mai reținut faptul ca inculpații au manifestat o poziție procesuala nesincera inițial, prin nerecunoașterea faptelor pentru care au fost cercetați, precum si faptul ca prin comiterea acestor fapte s-a creat pericolul știrbirii autoritarii justiției si subminarea încrederii cetățenilor in instituția Politiei Romane fiind deturnat scopul pentru care ființează aceasta instituție.
Aceasta încheiere a rămas definitiva prin respingerea recursurilor declarate de inculpați, respectiv prin încheierea din 28 iulie 2009 Curții de APEL PLOIEȘTI.
Examinând materialul probator al cauzei, instanța de fond a apreciat că în cauza nu sunt îndeplinite cumulativ disp.art.160/2 alin 1 si 2 privind C.P.P. condițiile liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului în sensul ca sunt îndeplinite numai dispozițiile de la alineatul 1 al acestui articol si anume faptul ca este cercetat pentru infracțiuni a căror pedepse nu depășesc pedeapsa închisorii de 18 ani, dar nu sunt îndeplinite dispozițiile alineatului 2 al aceluiași articol așa cum se va arata in continuare.
Din procesele verbale în care sunt redate convorbirile telefonice, rezultă că inculpații și au avut discuții cu denunțătorul în legătură cu împrejurările în care acesta a fost oprit în trafic în noaptea de 8 -9 11 2008 și în care agentul de poliție a pretins și a primit o sumă de bani de la, de comun acord cu celălalt agent de poliție respectiv, aducându-i la cunoștință acestuia că faptele petrecute în noaptea respectivă sunt cunoscute de organele de urmărire penală încercând să îl determine să nu spună adevărul în cazul în care va fi audiat.
De asemenea, într-o discuție telefonică pe care a avut-o cu denunțătorul, agentul de poliție l-a informat că faptele petrecute pe data de 25 06 2008 când denunțătorul a fost surprins în trafic conducând un autoturism având numerele provizorii de înmatriculare expirate de către agentul de poliție și apoi înțelegerea făcută de către cu cu care a luat legătura în sensul de a nu întocmi actele necesare pentru a fi angajată răspunderea penală a lui pentru fapta respectivă în schimbul oferirii unei sume de bani este cunoscută de organele de parchet, solicitându-i acestuia în cazul în care va fi chemat să ascundă adevărul.
La data de 20 07 2009, parchetul a extins urmărirea penală față de agentul de poliție pentru săvârșirea unei infracțiuni de luare de mită prev de art. 254 Cp combinat cu art 7 al 1 din legea nr 78/ 2000 și a trei infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art 248 Cp.
Fapta de luare de mită ar consta în primirea de la prin intermediul lui la data de 25 06 2008 sumei de 400 dolari SUA în scopul mai sus menționat.
Această faptă reținută în sarcina inculpatului are legătură cu activitatea infracțională a agentului de poliție, întrucât în sarcina acestuia din urmă s-a reținut corelativ comiterea unei fapte de complicitate la luare de mită prev de art 26 Cp rap la art 254 p combinat cu art. 6 din legea nr 78/ 2000 Până în prezent, nu au fost finalizate actele de cercetare penală față de inculpatul pentru această infracțiune de luare de mită și ținând seama că acesta din urmă a avut o poziție în sensul că nu a comis fapta respectivă există presupunerea că inculpatul să încerce să denatureze adevărul prin influențarea acestui coinculpat.
De asemenea, parchetul a extins urmărirea penală față de și prin Ordonanța nr 612 /P/2008 din 15 07 2009, pentru comiterea unei alte infracțiuni de luare de mită prev de art 254 Cp combinat cu art 7 alin 1 din legea nr. 78/ 2000 și față de pentru săvârșirea unei infracțiuni de dare de mită prev. de art 255 Cp combinat cu art 7 alin 2 din legea nr. 78/ 2000 reținându-se că la 06.07 2009 și 9 07 2009, cei doi inculpați au făcut doua denunțuri în care arătau ca în noaptea de 9-10.11.2008 l-au surprins în traficul rutier pe în timp ce conducea un autoturism având o viteză peste limita legală și sub influența băuturilor alcoolice și pentru a nu - întocmi actele de constatare necesare prin intermediul lui cei doi agenți de poliție au primit la 10 11 2008 un monitor LG și un monitor Samsung, bunuri electronice ce au fost găsite în locuințele lui și a lui.
Instanța a mai constatat că până în prezent cei doi inculpați precum si numiții si nu au fost audiați in legătura cu faptele de luare si dare de pentru care s-au făcut denunțurile.
Având în vedere faptul că s-a extins urmărirea penală față de un alt agent de poliție și față de cei doi inculpați pentru o altă faptă de corupție dovedește faptul că fenomenul infracțional în care erau implicați cei trei agenți de poliție avea o amploare deosebită, devenind o obișnuință iar exercitarea funcției de agent de politie rutieră avea ca scop obținerea unor foloase ilicite profitând de neglijența și comportamentul ilicit al conducătorilor auto în traficul rutier.
Un astfel de comportament al funcționarului public cu statut special cum este lucrătorul de poliție nu poate fi tolerat nici de către organele judiciare și nici de cetățeanul de rând, mai ales că acesta din urmă poate fi implicat în acțiuni care să vizeze modul de respectare al legii, și poate fi victima unui comportament inadecvat al lucrătorului de poliție.
Acest comportament cu atât mai mult este condamnabil în cazul în care contravine legii și se circumscrie unor fapte de corupție întrucât polițistul este chemat să contribuie la respectarea legii de către cetățeni și nicidecum la încălcarea acesteia.
In raport de cele precizate si de atitudinea anterioara a inculpatului arata mai sus, care așa cum s-a precizat a încercat sa zadarniceasca aflarea adevărului atunci când a luat legătura cu persoanele implicate in cauza sfătuindu-le sa nu spună adevărul, este rezonabil de presupus ca acesta va putea încerca sa denatureze aflarea adevărului prin influențarea in continuare a parților din prezenta cauza cu atât mai mult cu cat numiții si asa cum s-a arătat nu au fost audiați.
Instanța de fond a reținut gradul de pericol social deosebit al faptelor penale comise de inculpat, multitudinea lor si calitatea acestuia de agent de politie, precum si rezonanta sociala negativa a acestora in rândul colectivității si constatând ca in nu sunt îndeplinite in mod cumulativ dispozițiile art.160/2 alineatului 1 si 2 instanțaC.P.P. in baza art.160/8a alin.6 C.P.P. a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul vizând arestarea preventiva a inculpatului luata prin încheierea de ședința nr.17/30.06.2009 a Tribunalului Prahova.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea ei si admiterea cererii de liberare sub control judiciar.
In motivarea orală a recursului, inculpatul arată, prin apărătorul său, că în mod greșit tribunalul a făcut referire la încheierea de prelungire a măsurii preventive și a cazului prev. de art. 148 lit. b deoarece C.P.P. acest caz nu mai există în momentul de față, întrucât inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor si nu poate zădărnici aflarea adevărului.
Mai arată recurentul că tribunalul și-a întemei8at soluția pe neîndeplinirea disp. art. 160/2 al.2 C.P.P. dar nu este adevărat, întrucât inculpatul nu mai are calitatea pe care o avea la momentul săvârșirii faptei si deci nu mai poate comite fapte de același gen.
De asemenea, există posibilitatea revocării liberării provizorii în cazul în care obligațiile stabilite de instanță nu ar fi respectate.
Examinând încheierea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385/6 al.3 C.P.P. curtea va constata că recursul este nefondat.
Astfel, așa cum s-a reținut in mod corect de către tribunal cu ocazia examinării pe fond, cererea inculpatului îndeplinește condițiile disp. art. 160/2 al.1 C.P.P. aspect necontestat de recurent sau procuror.
In ceea ce privește condițiile prev. de art. 160/2 al.2 C.P.P. situația este mai nuanțată și acest lucru se datorează faptului că în considerentele încheierii se face referire la prelungirea arestării preventive si existenței cazului prev. de art. 148 lit. b p, caz ce este asemănător cu cel prevăzut de art. 160/2 al.2.C.P.P. In acest sens, s-a arătat că, după extinderea cercetărilor și față de numiții, și rezultă că implicarea inculpatului si a altor agenți de poliție este considerabilă si după cum recurentul nu a recunoscut inițial, săvârșirea faptelor, este posibil încercarea de a zădărnici aflarea adevărului în privința și a persoanelor față de care s-a extins procesul penal.
Curtea constată că aceste aspecte sunt, în parte, întemeiate. cercetărilor față de alte persoane și stabilirea împrejurărilor comiterii faptelor denunțate chiar de către recurentul inculpat poate fi influențată, în condițiile în care persoanele cercetate nu au fost încă audiate.
Se poate observa că tribunalul nu-și motivează soluția exclusiv pe faptul că măsura arestării preventive a fost prelungită( existând cazul prev. de art. 148 lit. b ) ci și pe existența unor alte date din care ar rezulta că recurentul inculpat ar încerca să influențeze adevărul, deoarece liberarea provizorie presupune prin ipoteză menținerea temeiurilor arestării preventive.
În acest sens, critica recurentului inculpat cu privire la acest aspect nu poate fi reținută.
Curtea mai apreciază că soluția atacată este corectă în primul rând din alte considerente, expuse și ele în motivarea încheierii.
Astfel, în art. 160/8a al.2 și 6 se C.P.P. prevede că cererea de liberare provizorie poate fi admisă dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege si este totodată întemeiată iar în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile legale ori când cererea este neîntemeiată sau când a fost făcută de o altă persoană și neînsușită cererea se respinge.
Deci, legea stabilește și posibilitatea respingerii cererii atunci când aceasta este neîntemeiată, chiar dacă sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 160/2 al.1 si 2
C.P.P.In acest sens, ținând seama de gradul de pericol social al faptelor comise de recurentul inculpat, de modalitatea de săvârșire dar și de perseverența lui în acest gen de infracțiuni ( așa cum rezultă din declarațiile sale, nefiind vorba de o singură faptă) rezultă un pericol concret pentru ordinea publică lăsarea lui în libertate.
Este adevărat că, așa cum a susținut și recurentul inculpat pericolul concret pentru ordinea publică nu este același cu pericolul social al infracțiunii imputată, dar pericolul concret pentru ordinea publică nu poate fi total disociat de gradul de pericol social al faptei. Fapte cu un grad ridicat de pericol social trebuie reprimate ferm și imediat prin măsuri preventive, chiar dacă persoana inculpată nu prezenta până în acel moment un pericol pentru societate.
În cazul de față, este vorba de o persoană care are calitatea de polițist - funcționar public însărcinat tocmai cu constatarea contravențiilor și a infracțiunilor la regimul rutier, ori față de asemenea persoane societatea cere o probitate si un profesionalism ridicat. Este vorba până la urmă de încrederea acordată de cetățean instituției poliției, în persoanele care ocupă astfel de funcții si care de fapt dau imaginea acestui organ al statului.
Aceste argumente, curtea le apreciază, în momentul de față, ca suficiente pentru a considera cererea de liberare provizorie sub control judiciar ca neîntemeiată, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și disp. art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul
, fiul lui și, născut la data de 18 aprilie 1983, în prezent aflat în Arestul J P, împotriva încheierii de ședință din data de 03.08.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.08.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu Dan
- - - - - - -
Grefier,
red. /
4ex/7.08.2009
f-- Tb.
jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu Dan
