Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 555/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECI ZIA NR. 555
Ședința publică din data de 05.08.2009
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTORI: Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu Dan
: - -
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -, din cadrul T - Serviciul Teritorial Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui si, născut la data de 20 aprilie 1947, fiul lui si, născut la data de 31 ianuarie 1977, fiul lui si, născut la data de 9 martie 1978, fiul lui și, născut la data de 22 noiembrie 1969, fiul lui si, născut la data de 23 martie 1980 și, fiul și, născut la 10 iunie 1962, în prezent aflați în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 3.08.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care în temeiul art. 300/2 rap C.P.P. la art. 160/b al.3 si C.P.P. art. 23 al.6 din Constituția României s-a menținut măsura arestării preventive a acestora.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați, și, în stare de arest preventiv și asistați de avocat, din cadrul Baroului P, în stare de arest preventiv și asistat de avocat, din cadrul Baroului D și, în stare de arest preventiv și asistat de avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a dat posibilitatea apărătorilor să ia legătura cu recurenții inculpați, aflați în stare de arest.
Avocații, și, precum și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursurilor.
Curtea, față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Avocat pentru recurentul inculpat, critică încheierea dată de Tribunalul Dâmbovița la data de 3.08.2009 pentru motive de nelegalitate si netemeinicie.
In opinia sa, instanța de fond în mod greșit a dispus în temeiul art. 300/2 menținerea C.P.P. măsurii arestării preventive pe considerentul că la termenul de judecată din data de 3.08.2009 este lipsă de procedură cu unele părți vătămate și nu pot fi audiați martorii prezenți, cu toate că s-a solicitat audierea acestor martori sub rezerva reaudierii.
Deși s-a solicitat audierea martorilor prezenți sub rezerva reaudierii, unul din motivele menținerii măsurii arestării preventive a inculpaților a fost acela că martorii nu au fost audiați, iar prin lăsarea inculpaților în libertate ar exista riscul ca aceștia să încerce să le influențeze declarațiile.
Față de această lipsă de procedură cu părțile vătămate, tribunalul menține măsura arestării preventive a inculpaților și acordă termen de judecată la data de 29.09.2009, un termen care este mult prea exagerat față de împrejurarea că inculpații se află arestați, precum și față de împrejurarea că aceste cauze se judecă cu precădere.
Arată de asemenea că, în ceea ce-l privește pe inculpatul, instanța de fond atunci când a motivat oral încheierea de menținere a măsurii arestării preventive, cu privire la acesta, nu a făcut decât o singură referire, respectiv aceea că acesta are antecedente penale, situație care din punctul său de vedere, nu poate fi suficientă pentru menținerea unei arestări, iar la acest moment altele sunt elementele care dovedesc că temeiurile care au fost avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, respectiv condițiile concrete de săvârșire a infracțiunilor și conduita sinceră a inculpatului.
Susține că a invocat și în fața instanței de fond și dorește să invoce și în fața instanței de recurs, factorul timp, aceasta deoarece inculpatul este arestat de 11 luni, toți inculpații au dat declarații, astfel încât în prezent nu mai subzistă temeiurile arestării.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de judecată.
Avocat din oficiu pentru recurenții inculpați, și solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii dată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea, întrucât nu mai subzistă motivele inițiale pentru care s-a luat împotriva inculpaților măsura arestării preventive. Inculpații sunt arestați de 11 luni, nu există pericolul ca în situația în care aceștia vor fi lăsați în libertate să zădărnicească aflarea adevărului, câtă vreme au fost audiați, iar faptele lor nu sunt unele de violență.
Avocat pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Solicită astfel, dat fiind faptul că, în opinia sa, la acest moment clientul său nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, fiind arestat de 11 luni și nici nu mai poate influența aflarea adevărului, întrucât atât el cât și celelalte părți au fost audiate. La termenul de judecată din data de 3.08.2009 s-a solicitat insistent instanței de judecată să fie audiați și cei doi martori care erau prezenți, însă nu s-a dorit acest lucru, situație care nu poate fi imputată inculpaților.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii dată de Tribunalul Dâmbovița ca legală și temeinică, întrucât instanța de fond în mod corect a apreciat că în cauză temeiurile inițiale pentru care s-a luat împotriva inculpaților măsura arestării preventive impun în continuare privarea de libertate a acestora, respectiv cele prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea faptelor, natura acestora și împrejurările comiterii acestora.
Susține de asemenea că, din coroborarea probelor există indicii temeinice si probe verosimile că inculpații se fac vinovați de săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, invocând în acest sens art. 5 CEDO, precum si circumstanțele personale ale inculpaților, care sunt cunoscuți cu antecedente penale.
Solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că este arestat
de 11 luni, că soția sa este grav bolnavă și nu poate să se ocupe de educația scolară a fiului lor în vârstă de 14 ani, care la acest moment a abandonat cursurile școlare. Arată că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii și că persoana care l-a pus să semneze acele documente nici măcar nu este arestată. Solicită să fie judecat în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că nu s-a sustras cercetărilor, iar temeiurile care au determinat arestarea nu mai subzistă trecând de la momentul arestării sale o perioadă de aproximativ 11 luni. De asemenea, menționează că prejudiciul provocat este unul mult mai mic decât cel reținut în rechizitoriu, respectiv 850 milioane și se impune efectuarea unor expertize grafologice deoarece nu toate semnăturile de care este învinuit a le fi aplicat pe anumite înscrisuri sunt ale sale.
Solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că nu înțelege motivul pentru care la termenul de judecată din data de 3.08.2009 nu au fost audiați de prima instanță martorii prezenți, că s-a prezentat singur la parchet si și-a recunoscut faptele. Solicită să fie judecat în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având la rândul său ultimul cuvânt, susține că și el s-a prezentat singur la parchet, că nu este recidivist așa cum se reține, are doii copii în întreținere, iar soția sa datorită stării precare de sănătate nu se poate ocupa de întreținerea si educarea lor. Solicită judecarea în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, recunoaște că a greșit, însă solicită să fie judecat în stare de libertate, fiind grav bolnav.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat in stare de libertate, întrucât are doi copii, iar el este singurul întreținător al familiei sale, iar cu privire la faptele reținute în sarcina lui, precizează că el nu a făcut altceva decât să cumpere un autoturism.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față reține următoarele:
Prin încheierea din 3.08.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Dâmbovițaa menținut starea de arest preventiv a inculpaților, constatând că temeiurile care au determinat arestarea acestora impun în continuare privarea lor de libertate.
Pentru se pronunța astfel, s-a reținut că din actele și lucrările dosarului efectuate până în prezent rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
De asemenea, s-a mai precizat că sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit. f C.P.P. în sensul că aceste fapte sunt sancționate cu pedeapsa închisorii în cuantum mai mare de 4 ani, existând probe că cercetarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la se menționează că în dosar sunt probe din care rezultă că s-a sustras de la urmărirea penală stând ascuns deși avea cunoștință că este căutat de organele de cercetare penală, fiind chiar emis un mandat de arestare în lipsă. Din procesele verbale de interceptare a convorbirilor telefonice se deduce că acesta a luat legătura cu inculpata încercând să găsească modalități de denaturare a cursului anchetei, ceea ce înseamnă că a încercat să zădărnicească aflarea adevărului.
Această din urmă posibilitate rezultă și din declarația inculpatului care a precizat că se teme de presiunile ce le pot exercita asupra sa inculpații, chiar si în condițiile în care sunt arestați.
S-a mai precizat că, si sunt cunoscuți cu antecedente penale, având mai multe condamnări, fapt ce denotă predispoziția lor pentru nerespectarea legilor penale. In acest sens, se aduce în discuție cauza Dumont- Maliverg vs. Franța din practica CEDO din care se desprinde că, gravitatea unei infracțiuni poate determina instanța să dispună și să mențină arestarea pentru împiedicarea de noi infracțiuni dacă circumstanțele cauzei și în special antecedentele și personalitatea inculpatului fac ca riscul săvârșirii de noi infracțiuni să fie plauzibil, iar măsura adecvată.
Infracțiunea pentru care sunt cercetați inculpații prezintă un grad de pericol social ridicat datorat atât de modalitatea și împrejurările comiterii acesteia, din urmarea produsă dar mai ales că această activitate infracțională a impus racolarea unui număr mare de persoane pentru care s-au întocmit documente false ( contracte de muncă și adeverințe de venit ), ce au servit la obținerea frauduloasă a împrumutului.
De asemenea, din jurisprudența CEDO, respectiv cauza Letellier vs Franța, instanța mai precizează că, se desprinde ideea conform căreia faptele antisociale care sunt tot mai numeroase în ultima perioadă dar și reacția pe care o poate avea publicul față de acestea pot determina tulburări sociale, motiv pentru care cercetarea inculpaților în libertate poate afecta ordinea publică.
În final, se precizează că prin menținerea măsurii arestării preventive nu se încalcă inculpaților dreptul prev. de art. 5 lit. c din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, devreme ce această măsură este impusă de existența motivelor verosimile de a bănui că au săvârșit o infracțiune și de necesitatea ocrotirii ordinii de drept.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs inculpații, si, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivarea acestei căi de atac a solicitat să fie cercetat în stare de libertate, precizând că a fost indus în eroare când i s-a dat să semneze acele înscrisuri, iar persoana care i le-a înmânat este în prezent cercetată în stare de libertate. A mai precizat că soția sa este în vârstă și bolnavă nu are nici un venit și nu a mai putut să asigure educația școlară a fiului lor în vârstă de numai 14 ani.
a precizat că nu s-a sustras cercetărilor, iar temeiurile care au determinat arestarea nu mai subzistă trecând de la momentul respectiv o perioadă de aproximativ 11 luni. De asemenea, a menționat că prejudiciul provocat este unul mult mai mic decât cel reținut în rechizitoriu și se impune efectuarea unor expertize grafologice deoarece nu toate semnăturile de care este învinuit a le fi aplicat pe anumite înscrisuri sunt ale sale.
Aceleași concluzii, cu excepția mențiunilor de la sustragere de la cercetare, le-au susținut și inculpații, și, ultimul precizând că are in întreținere si doi copii minori.
, prin intermediul apărătorului ales a precizat de asemenea să se află arestat preventiv de 11 luni, timp în care temeiurile arestării s-au schimbat, fiind administrate aproximativ toate probele în fața instanței de fond. Referitor la influențarea adevărului prin exercitarea unor presiuni asupra martorilor neaudiați, se menționează că deși aceștia s-au prezentat, instanța de fond nu i-a audiat, motivând că este lipsă de procedură cu părțile civile, deși avea posibilitate să ia declarații acestora sub rezerva reaudierii, in momentul în care procedura de citare cu toate părțile era legal îndeplinită.
Examinând recursurile formulate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate cât și conform art. 385/6 al.3 C.P.P. curtea apreciază că aceste căi de atac sunt nefondate astfel cum se va arăta în continuare:
Referitor la critica lui privind neaudierea martorilor, curtea apreciază că este nefondată, deoarece așa cum a punctat și instanța de fond martorul a precizat că îi este frică de anumite presiuni din partea inculpaților, cu toate că aceștia se află în stare de arest.
toți inculpații au precizat că sunt arestați preventiv de aproape 11 luni, motiv pentru care s-ar impune cercetarea lor în libertate deoarece odată cu trecerea timpului temeiurile inițiale și-au pierdut din consistență. Nici această critică nu poate fi luată în considerare având în vedere argumentele instanței de fond unele deduse din jurisprudența CEDO, conform cărora menținerea stării de arest poate o perioadă mai mare de timp, dacă cauza dedusă judecății este de o complexitate majoră se răsfrânge asupra unui număr mare de persoane (implicate în cuprinsul acesteia atât din punct de vedere al celor învinuite, al celor păgubite, dar și în calitate de martori) iar infracțiunile cercetare sunt tot mai numeroase în ultima perioadă și prin comiterea lor pot determina tulburări sociale.
De reținut din aceeași jurisprudență și argumentul potrivit căruia, menținerea arestării se poate dispune dacă circumstanțele cauzei, dar și antecedentele și personalitatea inculpaților fac ca riscul săvârșirii unei infracțiuni să fie plauzibil iar măsura arestării adecvată.
Așadar, având în vedere complexitatea cauzei mai sus amintită, nu se poate reține că starea de arest preventiv a inculpaților a depășit acel termen rezonabil de care amintește art. 5 lit. c din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Celelalte argumente de ordin personal aduse de inculpați în motivarea căilor de atac nu sunt demne de a determina în momentul de față o soluție din punct de vedere al modificării măsurii preventive în care fiecare dintre acestea se află.
Pentru aceste considerente, curtea apreciază că recursurile sunt nefondate urmând să le respingă cu această motivație in temeiul art. 385/15 pct.1 lit. b
C.P.P.Văzând și disp. art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui si, născut la data de 20 aprilie 1947, fiul lui si, născut la data de 31 ianuarie 1977, fiul lui si, născut la data de 9 martie 1978, fiul lui și, născut la data de 22 noiembrie 1969, fiul lui si, născut la data de 23 martie 1980 și, fiul și, născut la 10 iunie 1962, în prezent aflați în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 3.08.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurenții la cheltuieli judiciare astfel:
și la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat, iar, și la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5.08.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu Dan
- - - - - - -
Grefier,
Red. FT/
14ex/7.08.2009
f-- Tb.
jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu Dan
