Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 558/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.558
Ședința publică din data de 09 august 2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTORI: Ioana Nonea, Elena Negulescu Elena Zăinescu
- - -
GREFIE - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 06 iulie 1987 în P, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, județul D împotriva încheierii de ședință din data de 04 august 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr- prin care în baza disp.art.160/8a alin.6 Cod procedură penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat vizând măsura arestării preventive luată față de acesta prin încheierea nr.13/14 mai 2009 Tribunalului Prahova pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped.de art.20 Cod penal rap.la disp.art.174 - 175 lit.i Cod penal și art.321 Cod penal, cu aplicarea disp.art.33 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat luând legătura cu inculpatul arestat arată că nu mai are alte cereri de formulat ori excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat ori excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat de inculpat.
Avocat având cuvântul pentru inculpatul, solicită instanței admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, susținând că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.160/2 Cod procedură penală, iar potrivit disp.art.136 Cod procedură penală, liberarea provizorie este o alternanță la arestarea preventivă și pe parcursul judecății pot interveni modificări în privința temeiurilor ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
A mai arătat că nu sunt dovezi din care să reiasă că cercetarea inculpatului în stare de libertate ar putea zădărnici aflarea adevărului prin influențarea martorilor, că a recunoscut comiterea faptelor și nu se va sustrage cercetării judecătorești și nu în ultimul rând, declarațiile acestuia coroborate cu probele aflate la dosarul cauzei conduc la aflarea adevărului.
Totodată, a precizat că în situația în care inculpatul va fi judecat în stare de libertate, va respecta toate interdicțiile și măsurile ce i se impun de către instanță. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii în sensul respingerii recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele disp.art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, având în vedere că acesta este cercetat pentru infracțiunile de tentativă de omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, existând posibilitatea reală să influențeze martorii, situație care ar conduce la zădărnicirea aflării adevărului, reținând totodată că până în prezent nu s-a început administrarea probatoriilor, nefiind începută cercetarea judecătorească în sensul că inculpatul nu a fost audiat.
Inculpatul având ultimul cuvânt, arată că este singurul întreținător al familiei, locuiește împreună cu bunicii săi, care sunt în vârstă și bolnavi, are în întreținere doi copii minori - gemeni, iar soția nu realizează venituri.
Solicită instanței judecarea sa în stare de libertate, arătând că în cazul admiterii cererii va colabora cu organele de urmărire penală,
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 04 august 2009 dată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în temeiul disp.art.160/8a alin.6 Cod procedură penală, a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul - fiul lui G și, născut la data de 06 iulie 1987 în P, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, județul D, vizând măsura arestării preventive luată față de acesta prin încheierea nr.13 din 14 mai 2009 a aceleiași instanțe.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Ordonanța nr.457/P/2009 din 13 mai 2009 Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului -, cercetat pentru comiterea infracțiunilor prev.de art.20 rap.la art.174 - 175 lit.i Cod penal și art.321 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, iar prin încheierea nr.13 dată de Tribunalul Prahova la 14 mai 2009 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 14 mai 2009 și până la data de 11 iunie 2009 inclusiv, măsură ce a fost prelungită prin încheierea din 05 iunie 2009 aceleiași instanțe până la data de 11 iulie 2009, inclusiv.
Ulterior, prin Rechizitoriul nr.457/P/2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahovaa dispus trimiterea în judecată a inculpatului -, pentru comiterea infracțiunilor prev.de art.20 rap.la art.174 - 175 lit.i Cod penal și art.321 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în seara zilei de 12 mai 2009 pătruns pe terasa magazinului
" " din, unde l-a lovit cu pumnii și picioarele în cap și torace pe G, producându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie și a tulburat liniștea și ordinea publică din local.
Cauza a fost înregistrată la ribunalul Prahova sub nr- la data de 02 iulie 2009, iar prin încheierea de ședință din 08 iulie 2009 instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și a dispus menținerea acestei măsuri, reținând că din probatoriile administrate în timpul urmăririi penale, respectiv declarațiile părții civile, declarațiile martorilor, declarațiile învinuiților, și declarațiile inculpatului, rezultă existența indiciilor temeinice și a probelor verosimile în a considera că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată.
De asemenea, s-a reținut îndeplinirea cumulativă a cerințelor impuse de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, având în vedere că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea pericolului pentru ordinea publică, prima instanță a avut în vedere gravitatea faptelor comise de inculpat, sentimentul de insecuritate și revoltă pe care săvârșirea unor astfel de fapte le generează în rândul societății civile.
Analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar prin prisma disp.art.160/2 alin.1 și 2 Cod procedură penală, tribunalul a apreciat că deși în cauză sunt îndeplinite cerințele impuse de art.160/2 alin.1 Cod procedură penală, dispozițiile alineatului 2 ale aceluiași articol nu sunt îndeplinite.
Astfel, s-a reținut că în cauza dedusă judecății nu a fost începută cercetarea judecătorească, inculpatul nu a fost audiat, instanța urmând să procedeze la administrarea tuturor probatoriilor avute în vedere la urmărirea penală, prin audierea martorilor oculari, existând posibilitatea reală ca aceștia să poată fi influențați de către inculpat, situație ce ar conduce la zădărnicirea aflării adevărului.
Totodată, instanța a avut în vedere gradul de pericol social deosebit al faptei pentru care inculpatul este cercetat, rezonanța socială puternică și faptul că există temerea că acesta ar putea zădărnici aflarea adevărului prin influențarea martorilor, concluzionând că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, astfel că a dispus respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, ca neîntemeiată.
S-a motivat, de asemenea, că recunoașterea comiterii infracțiunilor de către inculpat și situația familială grea invocată de acesta sunt circumstanțe ce urmează a fi avute în vedere cu ocazia stabilirii răspunderii penale a inculpatului.
Împotriva încheierii din 04 august 2009 declarat recurs în termen, inculpatul - care a criticat hotărârea pronunțată de nelegalitate și netemeinicie.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, susținând că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.160/2 Cod procedură penală, iar conform disp.art.136 Cod procedură penală, liberarea provizorie
este o alternanță la arestarea preventivă, iar pe parcursul judecății pot interveni modificări în privința temeiurilor ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
S-a criticat încheierea primei instanțe, susținându-se că în mod greșit s-a respins cererea formulată de inculpat, întrucât la dosarul cauzei nu sunt dovezi din care să rezulte că acesta, lăsat în libertate, ar putea zădărnici aflarea adevărului prin influențarea martorilor, cu atât mai mult cu cât inculpatul a recunoscut comiterea faptelor iar declarațiile sale se coroborează cu celelalte dovezi administrate.
Totodată, a precizat că în situația în care inculpatul va fi judecat în stare de libertate, acesta va respecta toate măsurile și interdicțiile impuse de instanță.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev.de art.385/9 pct.18 Cod procedură penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp.art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Prin încheierea din 04 august 2009, Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul -, trimis în judecată pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev.de art.20 Cod penal, rap.la art.174 - 175 lit.i Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev.de art.321 Cod penal, motivându-se, în esență, că, deși admisibilă, cererea nu se justifică față de stadiul actual al procesului, când cercetarea judecătorească se află abia la început, inculpatul nefiind audiat și nici martorii prezenți la desfășurarea evenimentului, așa încât, există riscul real, ca lăsat în libertate, inculpatul să influențeze martorii, fapt ce ar conduce la zădărnicirea aflării adevărului.
Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul -, în raport de dispozițiile legale incidente, respectiv art.160/b Cod procedură penală, Curtea reține că în mod temeinic și legal prima instanță a respins cererea ca neîntemeiată, însă în opinia sa, cererea se impunea a fi respinsă, în principal, pentru neîndeplinirea cerinței impuse de art.160/2 alin.1 Cod procedură penală.
Potrivit textului de lege invocat, liberare provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În cauza dedusă judecății, inculpatul - a fost cercetat și trimis în judecată pentru comiterea unei infracțiuni intenționate, respectiv tentativa la infracțiunea de omor calificat prev.de art.20 Cod penal rap.la art.174 - 175 lit.i Cod penal, iar instanța, în examinarea condiției impusă de art.160/2 alin.1 Cod procedură penală, trebuia să aibă în vedere pedeapsa stabilită în partea specială a Codului penal pentru infracțiunea consumată unde legiuitorul a prevăzut sancțiunea închisorii de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi și nu aceea ce rezultă prin aplicarea disp.art.21 din Codul penal.
În acest sens, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr.2134 din 31 martie 2006, iar prin Decizia nr.XXVIII din 18 septembrie 2006, instanța supremă, pronunțându-se prin recurs în interesul legii, a stabilit că în aplicarea disp.art.160/h alin.1 Cod procedură penală, prin pedeapsă prevăzută de lege, se înțelege pedeapsa prevăzută de textul care incriminează fapta săvârșită în forme consumate, fără luarea în considerare a cauzei de reducere a pedepsei prevăzute de disp.art.109 din Codul penal.
Cum pedeapsa pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 18 ani, tribunalul trebuia să rețină neîndeplinirea cerinței impuse de art.160/2 alin.1 Cod procedură penală și să respingă cererea pe acest temei,
nefiind necesară, în acest context, verificarea incidenței alineatului 2 din același articol.
Drept urmare, având în vedere considerentele expuse, Curtea reține că soluția primei instanțe, de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, este legală și temeinică, așa încât, recursul fiind nefondat, va fi respins conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul fiul lui G și, născut la data de 06 iulie 1987, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 04 august 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 09 august 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Nonea, Elena Negulescu Elena Zăinescu
Grefier
Red.
Tehnored.
4 ex./10.08.2009
dos.f- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu Elena Zăinescu
