Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 557/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.557
Ședința publică din data de 08 august 2009
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTORI: Elena Zăinescu, Ioana Nonea Elena Negulescu
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul - Biroul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 13 mai 1988, în prezent aflat în Arestul IJP B, județul B, împotriva încheierii de ședință din data de 04 august 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr- prin care s-a constatat că și în prezent subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă și impun în continuare privarea acestuia de libertate și a fost menținută starea de arest preventiv.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat ales din Baroul Buzău, conform împuternicirii avocațiale nr. fila dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat luând legătura cu inculpatul arestat arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, solicită instanței admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond, judecarea în stare de libertate a acestuia, susținând că Tribunalul Buzău în mod greșit a menținut măsura arestării preventive, neținând seama că au trecut 6 luni de când acesta este arestat și de poziția lui procesuală în sensul că a dat dovadă de o sinceritate tranșantă, au fost audiați și reaudiați inculpații, precum și o parte din martori.
A mai precizat că la momentul la care a fost luată măsura arestării aceasta era justifică, însă în prezent, după 6 luni de arest a înțeles pe deplin ce înseamnă legea penală.
De asemenea, a arătat că inculpatul este în vârstă de 21 ani, provine dintr-o familie organizată, este student anul I la Universitatea "" B și nu și-a definitivat examenele din sesiunea de vară, regretă comiterea faptelor, precizând că acesta a colaborat cu organele de anchetă.
Apreciază că singurul motiv pentru care s-a dispus măsura arestării preventive este cel prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, potrivit căruia, infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, însă trebuie să se aibă în vedere și datele personale ale acestuia, care este orfan de la vârsta de la vârsta de 2 ani, a conștientizat gravitatea faptei și dorește să-și continue studiile.
Consideră că la dosar nu sunt date că dacă inculpatul lăsat în libertate ar săvârși din nou o infracțiune sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, nu va influența martorii, având în vedere că până la acest moment au fost audiate persoanele care au avut ceva de spus, iar temeiurile care au stat la baza arestării preventive s-au schimbat.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii în sensul respingerii recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, susținând că subzistă în continuare temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezidă din natura infracțiunilor, modalitatea de comitere și gravitatea acestora, ecoul pe care aceste activități infracționale îl au în rândul societății civile, în cauză fiind vorba de săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri și tentativă de tâlhărie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, constând în aceea că a procurat substanțe cu conținut psihotrop pasiv pe care intenționa să le comercializeze.
Apreciază că situația procesuală personală a inculpatului invocată, nu poate fi luată în considerare pentru punerea în libertate a acestuia în această cale de atac.
Inculpatul având ultimul cuvânt, a arătat că părinții lui au decedat când el avea vârsta de 2 ani și a considerat că își poate suferința prin consum de droguri, însă după 6 luni de arest preventiv a realizat gravitatea faptei, a studiat comportamentul colegilor de cameră și a înțeles că nu consumul de droguri acoperă suferința sa.
A mai susținut că dorește să susțină examenele de sesiune și să-și continue studiile, motive pentru care a solicitat instanței admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate cu precizarea că va respecta obligațiile ce i se impun.
CURTEA:
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea din data de 04.08.2009 a Tribunalului Buzău, printre altele, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, fiul lui și, născut la 13.05.1988, în B, CNP - și, fiul lui și, născut la 08.03.1985, în municipiul D, CNP - și s-a dispus menținerea acestei măsuri.
De asemenea, s-au încuviințat probele solicitate de apărătorii inculpaților dispunându-se citarea acestora și cu mandate de aducere, fixându-se termen de judecată la data de 25.08.2009.
În motivarea soluției instanța de fond a reținut că inculpații sunt trimiși în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 lit., art. 2 alin. 1 și art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 20 rap. la art. 211 alin. 2/1 lit. a Cod penal.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză prima instanța a reținut că sunt indicii temeinice care converg spre bănuiala legitimă și presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată și lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, întrucât faptele săvârșite, perseverența în desfășurarea activităților de trafic și de consuma de droguri au un impact negativ în rândul societății civile, astfel că subzistând în continuare temeiurile care au determinat arestarea inculpaților se impune menținerea stării de arest.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru netemeinice, susținând în esență că nu se mai justifică menținerea stării de arest, întrucât de la momentul arestării preventive a trecut o perioadă de 6 luni și fiind audiat a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor, a colaborat cu organele de anchetă și a înțeles gravitatea faptelor. De asemenea, se arată că recurentul provine dintr-o familie organizată, este student anul I la Universitatea B și urmează să susțină examenele din sesiunea de vară și lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, nefiind date din care să rezulte că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau să comită noi infracțiuni, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și judecarea sa în stare de libertate.
Curtea, examinând încheierea atacată în raport de actele și lucrările dosarului,de critica invocată și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385/6 alin. 3 Cod procedură penală constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Recurentul inculpat a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 20 rap. la art. 211 alin. 2/1 lit. a Cod penal, constând în aceea că împreună cu inculpatul în intervalul noiembrie - decembrie 2008 procurat, deținut fără drept și a oferit spre vânzare droguri de risc - rezină de canabis- iar la data de 13.02.2009 împreună și cu inculpatul prin amenințări și acte de violență au încercat să-l deposedeze pe investigatorul sub acoperire pe numitul "" de suma de 5.000 Euro.
Prin încheierea Tribunalului Buzău din data de 14.02.2009 s-a admis propunerea -Serviciul Teritorial Buzău și s-a dispus arestarea inculpaților în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală.
În mod justificat instanța de fond a constatat că subzistă și în prezent temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv: pedeapsa prevăzută pentru faptele comise este închisoarea mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică deoarece activitatea inculpatului de a procura rezină de canabis în mod repetat de la inculpatul atât pentru consumul propriu cât și pentru alte persoane prezintă o gravitate deosebită și face parte dintr-un fenomen infracțional ce a luat o amploarea deosebită în rândul tinerilor, cu consecințe grave pentru sănătatea acestora.
Totodată, agresivitatea și periculozitatea cu care acesta l-a urmărit și blocat în trafic pe investigatorul sub acoperire, sperând să găsească asupra acestuia suma de 5000 Euro, evidențiază pericolul social pe care îl prezintă inculpatul pentru ordinea publică.
Aspectele învederate de inculpat referitoare la atitudinea de recunoaștere și cooperare cu organele de poliție și a faptului că provine dintr-o familie organizată și fiind student urmează să susțină examenele din sesiunea de vară la Universitatea din B nu sunt de natură să conducă la revocarea măsurii arestării preventive, așa cum a susținut apărătorul recurentului, câtă vreme temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și nici nu au intervenit temeiuri noi care să justifice înlocuirea acestei măsuri cu o măsură neprivativă de libertate.
De asemenea, scurgerea unei perioade de 6 luni de la momentul arestării preventive nu justifică susținerea inculpatului privind netemeinicia menținerii stării de arest și nu contravine jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în raport de natura faptelor comise întrucât gravitatea sancțiunii prevăzute de lege, este un factor relevant în aprecierea existenței pericolului de sustragere sau de obstrucționare a cursului procesului, fiind în egală măsură recunoscut că gravitatea pedepsei la care acuzatul se poate aștepta în caz de condamnare poate să fie considerată în mod legitim ca fiind de natură a-l incita pe acesta să fugă (Cauza Wemhoff contra Germaniei, hotărâre din 27.06.1968).
Însă, jurisprudența Curții Europene a relevat încălcări ale convenției doar în situația în care detenția provizorie s-a prelungit un interval foarte mare de timp, în general de ordinul anilor, ori în cauză perioada de arestare preventivă a inculpatului este moderată și punerea libertate a acestuia ar putea constitui un risc major de împiedicare a desfășurării cursului normal al procesului fie prin sustragere de la judecată, fie de la executarea pedepsei.
Ca atare, Curtea constată că menținerea stării de arest a inculpatului se justifică pe deplin, întrucât subzistă în continuare temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri și pe cale de consecință încheierea atacată fiind legală și temeinică recursul inculpatului se privește ca nefondat și va fi respins, conform art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 13 mai 1988, în prezent aflat în Arestul Inspectoratului de Poliție Județean B, împotriva încheierii de ședință din data de 04 august 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 08 august 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Zăinescu, Ioana Nonea Elena Negulescu
Grefier
Red.EZ
Tehnored.ET
4 ex./11.08.2009
dos.f-
Operator de date cu caracter personal
Notificvare nr.3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea Elena Negulescu
