Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 562/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR.562/
Ședințapublică din 20 Octombrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
JUDECĂTOR 3: Marioara
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, aflat în Arestul IPJ V, împotriva încheierii de ședință nr.40 din 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza delegației de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea, permite avocatului ales să ia legătura personal cu recurentul-inculpat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocatul, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, admiterea cererii și liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, apreciind că scopul măsurii poate fi atins și prin aplicarea acestei măsuri.
Consideră că nu mai subzistă motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, neexistând nici probă că lăsarea acestuia în libertate poate prezenta un pericol social.
În analizarea cererii solicită ca instanța să ia în considerare și persoana inculpatului, faptul că este angajat și că nu are antecedente penale.
Din analizarea probatoriului administrat în cauză rezultă că recurentul nu avea calculator acasă, așa cum rezultă din percheziția domiciliară efectuată, deci nu avea posibilitatea să săvârșiească infracțiuni electronice, astfel că nu se poate reține că este autor al acestei fapte. De asemenea, nu se poate reține în sarcina inculpatului nici infracțiunea de înșelăciune, prejudiciul estimat de DIICOT fiind relativ, atâta timp cât nu există plângeri ale unor părți vătămate.
Totodată, nu există date din care să rezulte că ar putea săvârși noi infracțiuni sau că poate influența părți sau martori sau altera și distruge mijloace materiale de probă. Cercetarea poate fi efectuată și cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, apreciază ca fiind legală și temeinică încheierea atacată și pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat.
Apreciază că cererea nu este întemeiată, având în vedere că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unor fapte grave, săvârșite în grup, existând riscul săvârșirii de noi infracțiuni, având în vedere că nu a ajutat organele de urmărire penală la bunul mers al anchetei, astfel că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Recurentul-inculpat, personal, în stare de arest, având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură, precizând că nu dat nici o declarație la urmărirea penală întrucât se consideră nevinovat.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față, deliberând, constată:
Prin încheierea nr.40 din 16 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în baza art.160/8a Cod pr.penală, s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, domiciliat în Râmnicu V,-, -.12,.D,.9, arestat preventiv în Arestul V, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.7 din Legea nr.39/2003, art.49 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.215 alin.3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.33 lit.a, b Cod penal.
In baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că, în speță există probe certe din conținutul cărora rezultă că inculpatul, în cazul în care ar fi pus în libertate, ar încerca să zădărnicească adevărul prin alterarea probelor, precum și existența tentației de a săvârși alte asemenea fapte.
S-a reținut, în esență, că există indicii temeinice că inculpatul a făcut parte dintr-un grup organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni informatice cu scopul vădit de a înșela persoane, cetățeni străini, în vederea realizării de profituri materiale ilicite, scopul desfășurării procesului penal fiind acela de a descoperi probe care să conducă la existența vinovăției sau nevinovăției acestui inculpat.
Impotriva încheierii, în termen legal a declarat recurs inculpatul, invocând faptul că nu mai subzistă motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, neexistând nici o probă că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol social, și nici că ar putea săvârși noi infracțiuni, influența părțile, martorii sau altera și distruge mijloacele de probă.
Susține inculpatul, că nu avea posibilitatea să săvârșească infracțiuni electronice, întrucât nu s-a identificat calculator la domiciliul său cu ocazia percheziției efectuate, neputându-se reține nici fapta de înșelăciune, deoarece prejudiciul estimat de este relativ, atâta timp cât nu există plângeri ale unor părți vătămate.
Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, se constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins, având în vedere următoarele argumente:
Prin încheierea nr.32 din 16 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, alături de alți inculpați, cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.7 din Legea nr.39/2003, art.49 din Legea nr.161/2003 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.215 alin.1,3, Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplic.art.33 lit.a, b Cod penal.
In speță, din actele și lucrările dosarului, rezultă că în cadrul grupului infracțional organizat, inculpații, și făptuitorul au avut rolul de a facilita repatrierea sumelor provenite din activitatea infracțională a unor coinculpați și persoane ce au lansat oferte dolosive pe site-uri specializate în vânzări on-line, transmițându-le informații cu privire la transferurile ce trebuie "executate" și a feed-back-ului conținând confirmarea operațiunilor frauduloase.
Prin ordonanța din 15 iulie 2008, procurorul a dispus extinderea cercetărilor și punerea în mișcare a acțiunii penale cu privire la inculpatul.
Potrivit art.160/1 Cod pr.penală, în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv, poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.
Este adevărat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prev. de art.160/2 alin.1 Cod pr.penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile sub aspectul cărora este cercetat inculpatul, nu depășește 18 ani, dar liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Or, în speță, în mod corect tribunalul a reținut că există indicii temeinice că inculpatul a făcut parte dintr-un grup organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni informatice cu scopul vădit de a înșela persoane - cetățeni străini - în vederea realizării de profituri materiale ilicite, scopul desfășurării procesului penal fiind acela de a descoperi probe care să conducă la existența vinovăției sau nevinovăției acestui inculpat.
Astfel, o bună desfășurare a procesului penal, nu poate fi asigurată decât prin urmărirea de fiecare dată într-o cauză penală a realizării scopului acesteia, instituit în art.1 Cod pr.penală, în al cărui alin.2 este vizată contribuția procesului penal la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor.
Prin urmare, nu se poate ajunge la împlinirea acestui scop a funcției sale preventive, în cazul acestor infracțiuni de criminalitate informatică organizată și desfășurată în grup, cu lideri și roluri distribuite, de o deosebită periculozitate socială, cu rezonanțe atât de negative la nivelul comunităților locale, naționale și chiar internaționale, fiind cunoscute ca fiind adevărate "focare" în acest sens, dacă organele judiciare nu acționează suficient de ferm și exigent în aceste cauze de fraudă informatică, cel puțin prin menținerea inculpaților în stare de arest preventiv pe o perioadă mai mare, până a se ajunge la un termen rezonabil al detenției preventive prevăzut de și legea internă.
Ca atare, prima instanță a constatat că există probe concrete din conținutul cărora rezultă că inculpatul, în cazul punerii sale în libertate, ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Celelalte aspecte invocate de inculpat, nu justifică situația personală a acestuia, vizavi de pericolul social concret al infracțiunilor săvârșite, organizarea în grupuri specializate în vederea comiterii de infracțiuni informatice, punând în pericol stabilitatea circuitului civil și comercial, european și internațional, conducând în mod implicit la izolarea României, din punct de vedere al relațiilor comerciale, de celelalte state, cu impact negativ al nivelului de trai al românilor, așa cum în mod corect a reținut prima instanță.
Susținerile recurentului-inculpat cu privire la probe și vinovăție, exced cadrului procesual de față, acestea urmând a fi examinate pe fondul cauzei de către organele competente potrivit legii.
In speță, au fost respectate și dispozițiile art.5 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate.
De asemenea, potrivit jurisprudenței, caracterul rezonabil al duratei, se apreciază de la caz la caz, în funcție de particularitățile cauzei care vizează complexitatea ei, comportamentul părților și al autorităților, care, numai acesta din urmă este susceptibil să antreneze încălcarea Convenției.
Așa cum am mai menționat, speța de față presupune o complexitate deosebită, apreciată în raport de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul, precum și numărul părților vătămate și al martorilor, împrejurare față de care, curtea constată că, durata detenției preventive nu depășește perioada rezonabilă a procedurii impusă de art.5, paragraf 3 din Convenție.
In raport de această stare de fapt, instanța de fond a apreciat în mod corect că nu sunt întrunite condițiile legale necesare liberării provizorii sub control judiciar, în cazul inculpatului.
Pe cale de consecință, în temeiul art.385/51 pct.1 lit.b Cod pr.penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, acesta va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 150 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, aflat în Arestul IPJ V, împotriva încheierii de ședință nr.40 din 16 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la 150 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red./Tehnored./ex.3
Jud.fond
7 noiembrie 2008
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Marius Gabriel Săndulescu, Marioara
