Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 566/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-. operator de date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 566/R/MF.
Ședința publică din 28 septembrie 2009
Curtea compusă din:
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
PREȘEDINTE: Marius Gabriel Săndulescu Judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Teodora G -
Grefier:
DIICOT - SERVICIUL TERITORIAL PITEȘTI este reprezentat prin Procuror: G
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpații, fiul lui și, născut la data de 11 decembrie 1981, fiul lui - și, născut la data de 25 septembrie 1981, fiul lui G și, născut la data de 15 mai 1981, și, fiul lui G și, născut la data de 05 Mai 1980, toți, în prezent, aflați în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii nr. 74 din data de 16 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrare a cauzei cu mijloace audio potrivit art 304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat desemnat din oficiu pentru acesta, recurenții inculpați - - și, în stare de arest și asistați de avocat, recurentul în stare de arest și asistat de avocat, conform delegațiilor avocațiale depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în baza dispozițiilor art. 172 alin. 7 din Codul d e procedură penală, permite apărătorilor aleși și celui desemnat din oficiu să ia legătura cu recurenții inculpați, aflați în stare de arest.
Avocații și depun la dosar memorii din partea recurenților inculpați.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului având pe rând cuvântul arată că, nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului declarat de inculpații, - -, și.
Avocat, desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului. Susține că, inculpatul este un infractor primar iar la momentul arestării era în continuarea studiilor. Din probatoriul administrat sau din actele dosarului, nu rezultă vinovăția inculpatului.
Avocat pentru recurenții inculpați - și, solicită admiterea recursului casarea încheierii și pe fond admiterea cererii de liberare. Argumentele folosite de judecătorul fondului cauzei, nu se regăsesc printre probele dosarului. Inculpații au fost trimiși în judecată pentru înșelăciune, infracțiune pentru care limita maximă de pedeapsă este de 18 ani. Art. 23 din Constituție și art. 6 din Codul d e procedură penală prevăd accesul nelimitat la justiție. Mai mult cererile inculpaților au fost admise, în principiu.
Face referire la alte două cauze aflate pe rolul Curții de APEL PITEȘTI în acre inculpații au fost puși în libertate.
De la arestarea inculpaților a trecut o perioadă de aproximativ un an și mai arată că judecătorul de la fond în mod greșit au respins cererile de liberare.
Precizează că, inculpatul - - nu are antecedente penale și era student la momentul arestării. Era angajat la D și avea și cursuri de SMURD efectuate. La acest moment contractul acestuia de muncă este suspendat și dacă ar fi pus în libertate și-ar reîncepe activitatea. Familia își dă interesul pentru binele inculpatului plătindu-i acestuia un credit pe care îl contractase înaintate de arestare în valoare de 100 de milioane lei. Pentru plata acestui credit familia face mari sacrificii fiindu-le greu să plătească ratele și să se întrețină și ei.
În continuare face referire și la faptul că, la tribunal procedura este mai mult neîndeplinită astfel că dosarul va mai trena pe rolul acestei instanțe.
Solicită a se avea în vedere situația familială grea a inculpaților și aceștia să fie puși în libertate.
Avocat pentru inculpatul solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și desființarea acestei încheieri.
Precizează că, după admiterea în principiu a cererii nu se poate relua această analiză. Termenul rezonabil prevăzut de CEDO nici nu mai poate fi adus în discuție. Tot din practica CEDO rezultă că ar fi trebuit a fi analizate, în principal, posibilitățile aplicării unor măsuri alternative măsurii arestului preventiv. Aceasta deoarece trebuie avut în vedere că dosarul poate trena pe rolul instanțelor o lungă perioadă de timp, iar inculpatul este arestat de aproximativ un an. Mai mult prejudiciul reținut în sarcina inculpatului este de numai 2 miliarde lei, fiind calculat la valoarea actuală a euro și nu la valoarea euro de la data săvârșirii infracțiunii.
Mai face referire și la faptul că nu există date că, inculpatul lăsat în libertate ar săvârși alte infracțiuni. Revine asupra aspectului că trebuie ca instanța să aibă în vedere procedura care se lungește foarte mult dar și că, inculpatul nu are antecedente penale.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingerea recursului, ca nefondat, și de menținere a încheierii tribunalului. A apreciat corect că sunt date că inculpatul ar influența aflarea adevărului dacă ar fi pus în libertate. Mai susține că, lăsarea în libertate a inculpatului ar prejudicia actul de justiție.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate. Este arestat de mai mult de un an și solicită liberarea pentru a-și continua studiile și să fie alături de familie.
Recurentul inculpat -, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în libertate. Înainte de a fi arestat era subofițer și dacă va fi pus în libertate va reîncepe munca. Va putea astfel realiza venituri pentru a achita creditul contractat înainte de a fi arestat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în libertate. Solicită a se avea în vedere că are un copil minor de 3 ani în întreținere. Mai mult, își ia angajamentul că se va prezenta la instanță, ori de câte ori va fi chemat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și pe fond admiterea cererii și judecarea sa în stare de libertate. Arată că, nu prezintă pericol social și solicită liberarea pentru a continua studiile.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea nr. 74/F din 16 septembrie 2009, Tribunalul
V în baza art. 1608aalin.6 Cod procedură penală, a respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații:, fiul lui G și, născut la data de 05.05.1980 în S, județul O, cu domiciliul în D, Str.- -, -.D,.9, CNP -, arestat preventiv în Penitenciarul Colibași, județul A, trimis în judecată pentru comiterea infr. prev. de art. 49 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, de art. 215 alin. 1,2,3 și 5 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art.42, alin. 1 si 2 din Legea 161/2003 cu aplic art.41, alin. 2 Cod penal, art.46 alin.2 din Legea nr. 161/2003 și art. 7 din Legea nr.39/2003, toate cu aplic. art. 33, lit. a și Cod penal; -, fiul lui G si, născut la data de 15.05.1981, în D, județul V, cu domiciliul în sat, com., județul V, CNP -, arestat preventiv în Penitenciarul Colibași, județul A, trimis în judecată pentru comiterea infr. prev. de art. 25 Cod penal rap.la art. 49 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art.25 Cod penal rap.la art. 215 alin. 1,2,3 și 5 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 7 din Legea 39/2003, toate cu aplic. art. 33, lit. a și b Cod penal, - -, fiul lui și, născut la data de 11.12.1981 în D, județul V, cu domiciliul în D, -, -.B,.10, CNP - arestat preventiv în Penitenciarul Colibași, județul A, trimis în judecată pentru comiterea infr. prev. de art. 26 Cod penal rap.la art. 49 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art.26 Cod penal rap.la art. 215 alin. 1,2, 3 și 5 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 7 din Legea 39/2003, toate cu aplic.art. 33, lit. a și b Cod penal, - - -, fiul lui - și, născut la data de 25.09.1981 în D, județul V, cu domiciliul în D,-, -. A,. 17, jud. V, CNP -, arestat preventiv în Penitenciarul Colibași, județul A, trimis în judecată pentru comiterea infr. prev. de art. 49 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 215 alin. 1,2,3 și 5 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33, lit. a) și b) Cod penal.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță, într-o primă fază, a verificat dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererilor, cuprinse în art. 1606Cod de procedură penală.
S-a constatat că o cerere este inadmisibilă ori de câte ori nu este obiectiv încuviințată de lege, lipsește legitimitatea subiectivă a celui care o folosește ori când din datele cauzei rezultă inutilitatea ei funcțională, în sensul că nu poate produce efectele pe care legea a înțeles să i se atribuie în cazul respectiv.
Întrucât cererile ce fac obiectul analizei sunt obiectiv încuviințate de lege, au pertinență funcțională, putând conduce la satisfacerea intereselor părților, iar persoanele care le-au formulat sunt printre cele cărora legea le conferă beneficiul liberării, toate cerințele legale care creează limitele admisibilității au fost considerate satisfăcute.
În ce privește temeinicia cererii de liberare sub control judiciar însă, s-a constatat că infracțiunile prevăzute de art. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, precum și art. 215 alin. 5 Cod penal sunt pedepsite cu închisoarea de până la 20 de ani.
Cum în actuala fază a desfășurării procesului penal tribunalul este ținut să aibă în vedere încadrarea juridică a faptelor cu care a fost învestit prin rechizitoriu, iar din dosarul de urmărire penală se desprind cu certitudine indicii și probe temeinice că inculpații ar fi autorii infracțiunilor pentru care sunt trimiși în judecată, pericolul concret pentru ordinea publică pe care aceștia îl prezintă a fost apreciat ca indubitabil.
S-a precizat că infracțiunile de crimă organizată, prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 208 alin. 1 comb. cu art. 209 alin. 4 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, prezintă pericol social concret pentru ordinea publică nu numai prin faptul că legea sancționează aceste fapte cu pedepse foarte mari, de până la 20 de ani ci și prin aceea că, pentru satisfacerea unor interese materiale obținute ilegal, mediul de afaceri român este profund afectat, iar țara noastră este afectată profund de săvârșirea unor asemenea infracțiuni.
în continuare sentimentul de nesiguranță publică în tranzacții și alte operațiuni desfășurateon-line,pe care l-au generat acest gen de fapte, atât în țară, cât și în străinătate, dar în mod special la nivel local.
S-a concluzionat că prin lăsarea în libertate a inculpaților nu poate fi atins scopul procesului penal, acela de a realiza prevenția generală, precum și prevenția specială, în vederea apărării valorilor sociale prevăzute de art. 1 alin. 2 Cod de procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, inculpații au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea, pe motiv că actele administrate până în prezent nu fac dovada vinovăției lor pentru faptele ce le-au fost reținute în sarcină, iar circumstanțele ce caracterizează persoana lor (se află la primul conflict cu legea penală, au o situație familială grea) ar pleda pentru o soluție contrară celei pronunțate, de punere în libertate sub control judiciar.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce îi sunt aduse, a prevederilor art. 160/1 și următoarele din Codul d e procedură penală, cum și sub toate aspectele, astfel cum impun exigențele art. 385/6 alin. ultim din cod, curtea reține următoarele:
Arestarea preventivă a inculpaților, -, - -, și - - - a fost dispusă prin încheierea nr. 46 din 25 sept.2008 a Tribunalului Vâlcea în temeiul art.148 lit. f) din Codul d e procedură penală, aceștia fiind cercetați pentru fapta de a fi prejudiciat foarte mulți cetățeni străini în perioada 2005-2008, prin accesarea nelegală a unor conturi ce aparțineau companiei E-, prin crearea unorsite-uri capcană, în cuprinsul cărora ofereau mincinos spre vânzare, diferite bunuri, în special utilaje agricole și telefoane mobile, precum și prin lansareaon - linea unor licitații frauduloase.
a stabilit că organizatorul grupului infracțional este inculpatul, care a atras în activitatea infracțională pe ceilalți inculpați, iar inculpatul a racolat pe numiții, și -, pentru ca aceștia să ridice banii transferați din străinătate, ce proveneau din fraude informatice. De altfel, anterior racolării, această activitate era desfășurată de inculpatul -.
de racolarea au desfășurat și inculpatul - - - are îl conducea pe inculpatul - - la unitățile, în vederea ridicării banilor pentru inculpatul.
Inculpații au acționat ca un grup organizat, fiecare având roluri precise în structura grupului.
Ulterior, inculpații au fost trimiși în judecată, prin rechizitoriul nr. 155/B/P/2005 din data de 17.03.2009 al T- Biroul Teritorial Vâlcea, în stare de arest preventiv.
În privința cererilor de punere în libertate provizorie sub control judiciar formulate de către recurenții - inculpați la data de 07.09.2009, acestea se întemeiază, în drept, pe dispozițiile art. 160/1 din Codul d e procedură penală, potrivit cărora în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.
Textul de lege următor prevede, însă, anumite condiții pentru ca cererea să poată fi admisă, printre acestea aflându-se, așa cum corect a remarcat prima instanță, aceea ca limita maximă a pedepsei prevăzute de lege pentru faptele imputate să nu depășească 18 ani.
Această condiție nu este realizată în speță, întrucât cei în cauză sunt cercetați pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzute de art. 215 alineatul 5 Cod penal.
Până la acest moment, nu există date care să pună sub semnul întrebării încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, ea găsindu-și corespondent în probele strânse de acuzare.
Curtea consideră, contrar celor reținute de tribunal, că alin. 1 al art. 160/2 din Codul d e procedură penală prevede condițiile pentru admisibilitatea în principiu a cererii (la care face referire art. 160/8 alin. 1), iar nu pe acelea privind temeinicia, ce sunt enumerate în următorul alineat al aceluiași articol.
Cum cererile promovate de inculpați nu sunt admisibile, era de prisos analiza celorlalte cerințe, care țin de fondul acestora.
Pronunțarea unei atare soluții nu vine nicidecum în contradicție cu art. 23 din Constituția României, care la paragraful 9 prevede că punerea în libertate a celui reținut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut întrucât, deși legiuitorul a înțeles să limiteze accesul la instituția liberării provizorii celor acuzați că au comis fapte deosebit de grave (gravitatea lor reflectându-se în limita maximă de pedeapsă cu care sunt sancționate), aceasta nu înseamnă că punerea lor în libertate nu este oricând posibilă, în situația în care arestarea nu se mai justifică.
Împrejurarea că judecătorul fondului, trecând peste impedimentul menționat, a verificat și condițiile privitoare la temeinicia lor, nu poate atrage casarea hotărârii, cu consecința respingerii ca inadmisibile a cererilor, fără a se înfrânge principiul consfințit prin art. 385/8 din Codul d e procedură penală.
Așa fiind, curtea va menține încheierea recurată, ca legală și temeinică și, pe cale de consecință, va respinge recursurile declarate împotriva ei, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) din Codul d e procedură penală.
Văzând și art. 192 alin. 2 din cod,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarat de inculpații fiul lui și, născut la data de 11 decembrie 1981, fiul lui - și, născut la data de 25 septembrie 1981, fiul lui G și, născut la data de 15 mai 1981, și, fiul lui G și, născut la data de 05 Mai 1980, toți în prezent aflați în Penitenciarul Colibași împotriva încheierii nr. 74 din data de 16 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenții - -, și la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurentul - la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 septembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./19.10.2009
Jud.fond:.
Președinte:Marius Gabriel SăndulescuJudecători:Marius Gabriel Săndulescu, Dumitru Diaconu, Teodora
