Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 567/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-. operator de date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 567/R/MF.
Ședința publică din 28 septembrie 2009
Curtea compusă din:
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
PREȘEDINTE: Marius Gabriel Săndulescu Judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Teodora G -
Grefier:
DIICOT - SERVICIUL TERITORIAL PITEȘTI este reprezentat prin Procuror: G
S-a luat în examinare, recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - DIICOT A - Serviciul TERITORIAL PITEȘTI, împotriva încheierii din data de 24 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrare a cauzei cu mijloace audio potrivit art 304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: intimații inculpați, în stare de arest și asistați de avocați aleși astfel - și, asistați de avocat și și OG o, asistați de avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
In baza dispozițiilor art. 172 alin. 7 din Codul d e procedură penală, apărătorii aleși ai intimaților inculpați, aflați în stare de arest, iau legătura cu aceștia.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului, acordând părților prezente cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și respingerea cererilor de liberare sub control judiciar, ca neîntemeiate.
Arată că, în activitatea lor infracțională inculpații au colaborat și cu alte persoane pentru care, prin actul de sesizare, s-a dispus disjungerea cauzei și se continuă urmărirea penală pentru a se stabili întreaga activitate infracțională a acestora, precum și persoanele prejudiciate și prejudiciile cauzate.
Față de situația personală a inculpaților trimiși în judecată în stare de arest preventiv, care au săvârșit infracțiunile informatice în mai multe zone ale țării și având în vedere faptul că, aceștia nu au avut un loc de muncă, dar au obținut venituri substanțiale în urma activității infracționale, permițându-și un trai mult peste nivelul mediu, sunt date din care rezultă că aceștia vor săvârși alte infracțiuni de acest gen, având în vedere și aspectul că alți participanți la săvârșirea acestor infracțiuni se află în stare de libertate, nefiind încă identificați, făcând astfel aproape imposibilă identificarea și tragerea la răspundere a acestora.
Inculpații au recunoscut într-adevăr săvârșirea faptelor, dar au fost puși în fața probelor indubitabile, nefiind încă stabilită întreaga lor activitate.
Față și de stadiul judecării cauzei pe fond, unde nu au fost administrate nici un fel de probe, este evident că punerea în libertate a inculpaților poate influența în mod negativ cursul judecății, iar aceștia vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților sau a martorilor și vor putea să altereze ori distruge mijloacele de probă, în special suporții informatici pe care sunt stocate alte activități infracționale ale acestora și ale complicilor.
Avocat pentru intimații inculpați și OG o solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat și pe fond admiterea cererilor. Arată că, inculpatul a denunțat o altă persoană și a recunoscut tot ceea ce a făcut. Este adevărat că, schimbau adresele de IP pentru a nu fi descoperiți că sunt din România. Au recunoscut că ei dădeau mesajele respective, iar hard-urile calculatoarelor sunt la DIICOT, iar convorbirile telefonice sunt la dosar. - susține și că, nu mai are cum să influențeze inculpații vreo probă a dosarului, întrucât toate sunt administrate. Sunt arestați de 6 luni și consideră că este un timp suficient pentru a se atinge scopul măsurii.
Avocat pentru intimații inculpați - și A, solicită respingerea recursului parchetului și menținerea hotărârii atacate cu menținerea admiterii cererilor de liberare. Achiesează, de asemenea, și la concluziile avocatului. Redă din încheierea atacată în sensul că "există date că inculpații ar săvârși alte infracțiuni", dar instanța de fond nu precizează care sunt acelea. Se mai susține și că s-ar influența martorii și probele dosarului, dar la fel nu se precizează cum și ce ar influența. - mult, părțile vătămate dacă ar fi fost cetățeni români s-ar fi acceptat ideea că ar fi putut fi influențați, dar în prezenta cauză persoane vătămate sunt cetățeni străini.
Intimatul inculpat -, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în libertate.
Intimatul inculpat A, având ultimul cuvânt, arată că, va respecta măsurile dispuse de instanță.
Intimatul inculpat OG, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Intimatul inculpat o, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în libertate.
CURTEA:
Din actele și lucrările dosarului, constată că, prin încheierea din 24 septembrie 2009, Tribunalul Argeș în baza art.160/8a alin.2 Cod proc.penală, a admis cererile și a dispus punerea în libertate sub control judiciar a inculpaților ( fiul lui G și, născut la data de 16.08.1986 în Pitești, CNP- -, domiciliat în Pitești, str. -, -.G,.3, jud.A), A (fiul lui și, născut la 04.09.1986 în B CNP- -, domiciliat în A,-, -.A,.2,jud. T), (fiul lui și, născut la data de 24.10.1988 în Pitești, CNP- -, domiciliat în Pitești, str. -, -.G,.2,jud. A) și ( fiul lui și,născut la 30.04.19877 în Pitești, CNP- -, domiciliat în Pitești, str. -, -.G,.2,jud. A), toți aflați în Penitenciarul Colibași
În baza art. 160/8a alin.3 Cod procedură penală, a instituit în sarcina inculpaților obligațiile prev. de art. 160/2 alin.3 Cod proc.penală, respectiv:
- să nu depășească limita teritorială a localităților de domiciliu;
- să se prezinte la instanță ori de câte ori sunt chemați;
- să se prezinte la poliția de domiciliu, organ desemnat cu supravegherea
lor, conform programului întocmit;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
A instituit în sarcina inculpaților și următoarele obligații:
- să nu se deplaseze în localuri care posedă Internet;
- să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia au săvârșit fapta, respectiv
să nu opereze pe Internet.
În baza art. 160/2 alin.3 Cod procedură penală, a atras atenția inculpaților că nerespectarea obligațiilor stabilite atrage arestarea lor preventivă.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că inculpații și au inițiat și constituit un grup infracțional organizat, la care au aderat și pe care l-au coordonat și inculpații respectiv precum și inculpata, în scopul de a înșela prin intermediul internetului pe alte persoane, reușind astfel să înșele un număr de 67 de persoane vătămate, cărora le-a fost cauzat un prejudiciu total în valoare de 51.388 dolari și 11.183 coroane suedeze, faptele fiind desfășurate în mod continuat în perioada cuprinsă între anii 2006 - 2008, în care inculpații au introdus date nereale în sistemele informatice, respectiv au trimis mesaje părților vătămate, în numele companiei, prin care se confirma siguranța tranzacției și calitatea de garant al acestei companii.
Inculpații postau astfel, în mod fraudulos, diferite produse pe mai multe site-uri de vânzare - cumpărare și convingeau părțile vătămate să le trimită sumele de bani reprezentând contravaloare bunurilor pe care ei credeau că le-au achiziționat, în România, pe numele inculpaților, ȘI.
Tribunalul a considerat că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile deduse judecății nu depășesc 18 ani, motiv pentru care au fost examinate condițiile negative impuse de alin.2 al art.1602proc.pen.
Potrivit textului de lege amintit "liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte."
În speță, nu există date din care să rezulte necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să săvârșească alte infracțiuni.
În dosarul cauzei nu există nici un fel de indicii care să conducă la concluzia că, lăsați în libertate, inculpații sunt pregătiți să comită alte infracțiuni, că săvârșirea unor infracțiuni este iminentă, depinzând exclusiv de starea lor de libertate.
De asemenea, în speță nu există date că inculpații vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului în modalitățile arătate în art.1602alin.2 proc.pen.
Probatoriul administrat în faza de urmărire penală, dată fiind natura cauzei, nu poate să fie schimbat sau denaturat cu ocazia readministrării în instanță, motiv pentru care inculpații nu au posibilitatea de a zădărnicii aflarea adevărului.
Sub aspectul temeiniciei cererilor, Tribunalul a apreciat că în momentul de față, dat fiind că inculpații sunt arestați preventiv de mai mult de 6 luni, menținerea lor în stare de arest nu mai este oportună, fiind posibilă liberarea lor sub rezerva respectării anumitor obligații ce reprezintă, ele însele, restrângeri ale libertății individuale.
În acest context, Tribunalul a apreciat că, în circumstanțele date, mai convingătoare și mai pertinentă, în raport cu scopul general al măsurilor preventive instituit de art.136 proc.pen.este liberarea provizorie sub control judiciar cu restrângerile de libertate ce urmează să fie impuse în sarcina inculpaților, ținând seama și de persoana acestora care sunt foarte tineri.
Prin urmare, s-a apreciat că scopul măsurii preventive poate fi realizat prin liberarea lor provizorie sub control judiciar.
În recursul pe care l-a formulat împotriva hotărârii primei instanțe Parchetul a adus critici vizând netemeinicia acesteia, precizând că în opinia sa măsura liberării provizorii a inculpaților nu este în acest moment oportună, deoarece se impune privarea lor de libertate în continuare.
În opinia parchetului, inculpații pot influența aflarea adevărului în cauză, deoarece se pune problema unei activități materiale mult mai ample la care au contribuit și alte persoane, respectiv, -, A, și o, față de aceștia dispunându-se disjungerea cauzei întrucât cercetările se aflau într-un stadiu mai puțin evoluat.
Trebuie să se țină seama, după cum susține parchetul și de faptul că în dosarul de față nu au fost administrate nici un fel de probe datorită multitudinii de acte procedurale ce trebuiesc îndeplinite, iar inculpații ar putea să influențeze acest demers.
Curtea apreciază întemeiat recursul parchetului.
Curtea arată în acest sens potrivit practicii constante că liberarea provizorie reprezintă o măsură procesuală care vizează starea de libertate a unei persoane supuse în prealabil detenției preventive.
Articolul 136 Cod procedură penală, la alineatul 2 stabilește că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar.
Curtea este de părere având în vedere dispozițiile citate că examenul unei cereri de liberare provizorie trebuie să înceapă în mod necesar cu analiza oportunității menținerii sau nu a detenției inculpatului.
Această analiză este impusă de dispozițiile art.136, deoarece nu se poate stabili în alt mod dacă scopul arestării preventive poate fi realizat în continuare prin liberarea provizorie sub control judiciar.
Se pare că prima instanță a scăpat din vedere acest aspect esențial, trecând direct la evaluarea condițiilor prev.de art.1602Cod procedură penală, fără să arate pentru ce rațiuni arestarea preventivă având în vedere temeiurile care au determinat-o și-a atins scopul, și în ce mod acest scop poate fi suplinit de măsura liberării provizorii a inculpaților.
În cauză, inculpații -, și o au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr.27D/P/2009 emis de DIICOT - Serviciul TERITORIAL PITEȘTI la data de 07.07.2009, pentru comiterea în formă continuată a infracțiunilor de fraudă informatică, prin intermediul internetului, incriminate de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, și constituirea unui grup infracțional organizat prev.de art.8 din Legea nr.39/2003.
În esență, așa cum rezultă din actul de inculpare, se reține că inculpații -, și OG ajutați de învinuitul au lansat fraudulos pe diferite site-uri de vânzare-cumpărare bunuri inexistente determinând părțile vătămate să trimită anticipat sumele de bani reprezentând contravaloarea acestora. Banii erau trimiși pe numele numiților, și, așa cum reiese din formularele ( vol.IV.)
Faptele au fost recunoscute în declarațiile lor de inculpații, - și, trimiși în judecată în aceeași cauză în stare de libertate. (33,34, 35,36,37-40 vol.dos.).
La percheziția efectuată în domiciliul inculpatei, s-a găsit suma de 21.000 lei, despre care mama acesteia, martora a declarat că-i aparține inculpatului. (55,56 vol.).
Acestea au fost o parte din indiciile care au justificat bănuiala legitimă că inculpații sunt implicați în faptele ce formează obiectul acuzațiilor împotriva lor, determinând în cele din urmă arestarea lor preventivă în temeiul art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, considerându-se că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În momentul de față, curtea apreciază că asemenea infracțiuni având în vedere gravitatea lor, modul în care inculpații au acționat și consecințele produse, legitimează privarea de libertate a inculpaților, având în vedere contextul în care infracțiunile de fraudă informatică înregistrează o creștere amenințătoare și fără precedent.
Pericolul pentru ordinea publică este de actualitate, chiar și după cele 6 luni de detenție, rezonanța negativă a faptelor ce li se impută inculpaților, resimțindu-se în continuare, cu atât mai mult cu cât, asemenea gen de infracțiuni produc un număr mare de părți vătămate, și prejudicii substanțiale.
Pentru că nu este vorba de prima cauză de acest gen, prima instanță ar fi trebuit să se aplece cu mai multă atenție asupra oportunității în condițiile concrete pe care le pune dosarul, a liberării provizorii a inculpaților, care la rândul lor, au avut cunoștință din situațiile anterioare amplu mediatizate, despre gravitatea și pericolul pe care-l presupune asemenea fapte.
S-ar putea spune că chiar în condițiile unor riposte ferme, împotriva mai multor grupuri de inculpați cercetați pentru aceleași infracțiuni, rezultatele sunt nesatisfăcătoare pentru că cei atrași în asemenea activități ilicite preferă detenția în favoarea unor câștiguri substanțiale și rapide.
Curtea apreciază în continuare că temeiurile care au stat la baza arestării inculpaților sunt de actualitate și legitimează și pe viitor detenția acestora, astfel încât pentru motivele arătate, alternativa unei liberări provizorii nu este de natură să atingă în nici un fel scopul prevenției.
Pentru aceste argumente, având în vedere dispozițiile art.385/15 pct.2 Cod procedură penală, va fi admis recursul parchetului, se va casa în totalitate încheierea recurată și rejudecând vor fi respinse în fond cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați.
Conform art.192 Cod procedură penală, vor fi obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat efectuate în primă instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE - CU MAJORITATE
Admite recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - DIICOT A- Serviciul TERITORIAL PITEȘTI, împotriva încheierii din data de 24 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
Casează în totalitate încheierea recurată și rejudecând respinge ca neîntemeiate cererile inculpaților, A, privind liberarea provizorie sub control judiciar.
Obligă pe inculpați la câte 150 lei cheltuieli de judecată, în primă instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 septembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
3 ex./14.10.2009.
Jud.fond.: -
OPINIE SEPARATĂ
Contrar aprecierilor făcute de majoritatea membrilor completului de judecată, consider că judecătorul fondului în mod întemeiat a decis punerea în libertate a celor trei intimați - inculpați, întrucât ei îndeplinesc, sub toate aspectele (al admisibilității și al temeiniciei cererilor lor) condițiile prevăzute de lege pentru punerea în libertate sub control judiciar.
Aceasta, întrucât scopul preventiv prevăzut de art. 136 alin. 1 din Codul d e procedură penală ar putea fi atins și în modalitatea adoptată de către instanța de fond, în deplină concordanță cu dispozițiile alin. 2 al aceluiași articol.
Este neîndoielnic faptul că infracțiunile de săvârșirea cărora sunt acuzați inculpații sunt grave, urmările produse de acestea fiind prejudicierea cu sume importante de bani a persoanelor interesate a achiziționa diverse produseon line.
Totodată, modul de a acționa al inculpaților, ce s-au constituit în grup organizat, cu atribuții precise pentru fiecare membru al grupului, reflectă o periculozitate sporită a celor în cauză.
Gradul de pericol social al infracțiunii nu este, însă, singurul criteriu pe care legiuitorul l-a prevăzut în aprecierea măsurii ce urmează a fi luată, în alin. 8 al art. 136.
Acest text de lege impune a se ține cont, pe lângă aceasta, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Or, este important de menționat, din perspectiva celor anterior arătate, că inculpații sunt cu toții foarte tineri, vârstele lor depășind cu puțin pe cea a majoratului, că niciunul dintre ei nu posedă antecedente penale, aceasta fiind prima lor abatere de la rigorile legii, că poziția adoptată de ei este una sinceră, de recunoaștere a faptelor de comiterea cărora sunt acuzați și de colaborare cu organele de anchetă.
Aceste circumstanțe, împreună cu împrejurarea că cei în cauză au petrecut deja o perioadă de timp în penitenciar (6 luni), în care au putut să realizeze consecințele grave pe care le atrag asemenea fapte sunt de natură a convinge, în opinia mea, concordantă cu cea a judecătorului fondului, că pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpaților îl prezenta la momentul arestării lor s-a diminuat în prezent, nemaifiind necesară detenția preventivă.
Concluzia că liberarea provizorie trebuie acordată se impune cu atât mai mult cu cât reiese clar că în speță sunt realizate nu numai condițiile de admisibilitate a cererilor, dar și cele prevăzute de art. 160/2 alin. 2, întrucât nu există la dosar niciun fel de date din care să rezulte necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să săvârșească alte infracțiuni și nici că aceștia ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea părților sau a martorilor.
Dimpotrivă, atitudinea lor sinceră, de recunoaștere a faptelor și de descriere a împrejurărilor în care ele au fost comise, pledează în favoarea inculpaților și, împreună cu circumstanțele anterior enumerate, conduc la concluzia că, odată puși în libertate, aceștia se vor abține de la orice faptă care, încălcând condițiile liberării provizorii, ar fi menită să atragă din nou arestarea.
Motivul prezentat de recurent, acela că alți participanți la comiterea infracțiunilor se află încă în stare de libertate, nu poate fi primit, în opinie minoritară, ca argument pentru respingerea cererilor formulate, întrucât această situație nu le este imputabilă inculpaților.
Dacă s-ar lua în considerare o asemenea stare de fapt, atunci ea ar putea servi ca argument doar în favoarea soluției deja pronunțate de prima instanță, și nu a celei contrare, de menținere a prevenției până la un termen neprecizat, a cărui împlinire nu poate fi câtuși de puțin garantată.
De aceea, ar fi trebuit pronunțată o soluție de menținere a încheierii atacate, prin respingerea recursului declarat de procuror, ca nefondat, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală.
JUDECĂTOR,
Red.:
Tehnored.:
Președinte:Marius Gabriel SăndulescuJudecători:Marius Gabriel Săndulescu, Dumitru Diaconu, Teodora
