Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 567/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 567/2009
Ședința publică de la 02 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Oana Maria
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 150/30.09.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest și asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Inculpatul declară că își menține recursul formulat și solicită judecarea lui în stare de libertate, argumentând că nu suportă regimul de detenție.
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, argumentând că scopurile prevăzute de măsurile preventive pot fi atinse și cu inculpatul în stare de libertate, iar obligațiile pe care instanța le poate impune la liberarea provizorie sunt o garanție suficientă că acesta nu va impieta desfășurarea procesului. Inculpatul este tânăr, se află la primul contact cu legea penală, face parte dintr-o familie organizată, este pe punctul de a se căsători, a avut loc de muncă, iar la dosar nu există date din care să rezulte că prezintă pericol pentru ordinea publică. Mai mult, este o persoană care se bucură de respect în societate, fiind implicat în mod accidental în acest scandal, iar din datele existente la dosar nu rezultă că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Solicită a se avea în vedere dispozițiile art. 23 din Constituția României. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, întrucât nu se încadrează în dispozițiile prev. de art. 160//2 al. 2 Cod pr. pen. și nici la cele impuse de art. 160/2 al. 1 Cod pr. pen. argumentând că inculpatul este cercetat pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, pedeapsa, pentru infracțiunea consumată, fiind cuprinsă între 15 și 25 de ani, ÎCCJ pronunțându-se ce înseamnă pedeapsa prevăzută de lege, prin decizia 744/2004.
Apărătorul ales al inculpatului, în replică, arată că trebuie avută în vedere limita pentru tentativă și nu pentru infracțiunea consumată.
Având ultimul cuvânt, inculpatul solicită judecarea în stare de libertate, arătând că se obligă să respecte toate condițiile impuse de instanță.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 150 din 30 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- în baza art. 160/8a Cod pr. penală a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 160/2 Cod pr. penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Totodată, conform aliniatului 2, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul nu posedă antecedente penale, însă în dosarul penal nr. 319/P/10.10.2005 a fost sancționat cu avertisment la data de 9.01.2007 și cu o amendă de 200 lei pentru o contravenție la Legea nr. 61/1991 pentru fapte de natură să ordinea și liniștea publică.
Inculpatul a fost arestat preventiv în baza art. 143, 148 lit. f Cod pr. penală alături de coinculpații, și, față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, asociere pentru săvârșirea de infracțiuni și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, fapte prevăzute și pedepsite de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1 și 2 combinat cu art. 175 alin.1 lit. i și 176 alin. 1 lit. b Cod penal și art. 323 alin.1, art. 321 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
A constatat instanța de fond că sub aspectul condițiilor de admisibilitate stabilite de art. 160/2 alin. 1 Cod pr. penală, în cauză nu este îndeplinită una dintre condiții, respectiv aceea ca pedeapsa cu închisoare prevăzută de lege în cazul infracțiunilor intenționate să nu depășească limita de 18 ani.
Împotriva hotărârii pronunțate a declarat recurs inculpatul.
În motivarea recursului inculpatul criticat hotărârea atacată, motivând că în cazul tentativei de omor sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, iar pe fond a susținut că nu posedă antecedente penale, este tânăr, la primul contact cu legea penală, provine dintr-o familie organizată, a avut loc de muncă, iar la dosar nu există date din care să rezulte că prezintă pericol social pentru ordinea publică așa încât se impune admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Recursul inculpatului este nefondat din următoarele considerente:
Prima instanță, în mod corect, a stabilit că liberarea provizorie sub control judiciar este inadmisibilă deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alin. 1 și 2 combinat cu art. 175 alin.1 lit. i și 176 alin. 1 lit. b Cod penal este de 15 la 25 de ani închisoare, iar dispozițiile art. 160/2 alin. 1 prevede o limită maximă de 18 ani închisoare.
Potrivit art. 141/1 Cod penal prin pedeapsa prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă continuată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Celelalte critici sunt nerelevante în această fază, acestea urmează să fie analizate cu ocazia individualizării pedepsei.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 385/15 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod pr. penală instanța va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Conform art. 192 alin. 2 Cod pr. penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor fi suportate de inculpatul recurent.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 150/30.09.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.B/2ex/07-09.09 Jud.fond:
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Monica Farcaș, Oana Maria
