Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 578/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 578/
Ședința publică din 29 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Doru Mercan dr. - -, președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Grefier -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin
Procuror general adjunct -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și -, născut la data de 25 decembrie 1982, în Rm.V, jud. V, domiciliat în Rm.V,., nr. 5, jud. V, cu CNP - -, în prezent aflat la arestul Inspectoratului de Poliție al Județului V, împotriva încheierii nr. 43 din data de 24 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice audio potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales, conform delegației avocațiale depuse la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Se depune la dosar delegație avocațială din partea avocat.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului, acordând părților prezente cuvântul asupra acestora.
Avocat pentru recurent susține că a formulat recurs deoarece nu s-au avut în vedere toate aspectele invocate de inculpat în cerere.
În opinia sa cererea de liberare formulată este admisibilă având în vedere că la pronunțarea unei soluții trebuie avut în vedere și analizată situația personală și specială a inculpatului. Dacă legiuitorul nu dorea să dea posibilitatea liberării provizorii nu mai prevedea articolele din Codul d e procedură penală, ce reglementează acest aspect.
Susține că, inculpatul este cercetat într-un grup infracțional în care este cercetat și fratele său și după părerea sa inculpatul a fost luat "cu valul". A susținut aceasta deoarece din probatoriul administrat nu rezultă vinovăția. I s-a mai imputat de asemenea, și faptul că a mai fost cercetat într-o altă cauză în anul 2006, cu același obiect, dar acel dosar nu s-a finalizat printr-o hotărâre definitivă și instanța de fond nu trebuie să aibă în vedere acea cauză. Mai arată și că, inculpatul a avut o poziție constantă, și faptul că nu a dat declarație, de asemenea, nu îi poate fi imputat pentru că este o prevedere legală.
Învederează faptul că, inculpatul nu a formulat o multitudine de cereri, aceasta fiind prima de acest gen, considerând că la acest moment este întemeiată și admisibilă.
Arată că inculpatul este unic întreținător de familie, are un copil de 1 an și 3 luni, care în prezent este bolnav, iar soția sa nu are serviciu.
Referitor la cealaltă cauză în care inculpatul a fost cercetat, nu mai cunoaște situația acestuia, decât că timp de 10 luni împotriva inculpatului s-a luat măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu, iar acesta a respectat măsura impusă de instanță.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului și de menținere a încheierii tribunalului, cererea formulată de inculpat este neîntemeiată. Susține aceasta deoarece una dintre condiții nu este îndeplinită, respectiv că există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților, martorilor, experților, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.
Arată și că, în cursul anului 2006 s-a mai început urmărirea penală împotriva acestui inculpat pentru săvârșirea acestui gen de infracțiuni, luându-se o măsură preventivă neprivativă de libertate, respectiv aceea de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Această măsură a încetat de drept, neprelungindu-se, dar fără a se realiza scopul prev. de art. 136 Cod procedură penală, pentru care s-a luat întrucât, deși inculpatul nu s-a sustras, a continuat activitatea infracțională sprijinind grupul infracțional organizat.
Nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1602privind instituția liberării condiționate, pune concluzii de respingere a recursului.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu sunt dovezi la dosarul cauzei care să-l încrimineze. Precizează că a fost șofer, are liceul și 1 an de facultate și solicită judecarea sa în libertate sau înlocuirea acestei măsuri cu aceea de a nu prăsi localitatea.
Întrebat fiind recunoaște faptul că și în cealaltă cauză din 2006 a fost cercetat pentru aceleași infracțiuni.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față, deliberând, constată:
Prin încheierea nr.43 din 24 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în baza art. 1608aalin. 6 Cod pr. penală, rap. la art. 1602alin. 2 Cod pr.penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui G și -, născut la data de 25.12.1982 în Râmnicu-V, județul V, domiciliat în Râmnicu-V,. nr.5, județul V, CNP -, aflat în stare de arest preventiv în Arestul IPJ V, iar în baza art.192 alin. 2 Cod pr. penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 20 octombrie 2008, inculpatul a formulată cerere de liberare provizorie sub control judiciar, arătând că este cercetat în stare de arest preventiv pentru că ar face parte dintr-un grup organizat, reținând că ar fi săvârșit diferite infracțiuni, fapta fiind prevăzută de Legea nr. 39/2003 la art. 7, apreciind că întrunește cerințele legale de admisibilitate a acestei cereri.
Cererea fost declarată admisibilă în principiu, iar pe fondul acesteia, instanța a apreciat că, simpla întrunire a dispozițiilor art. 1602alin. 1 Cod pr.penală, nu duce la concluzia că în mod obligatoriu, va acorda liberarea provizorie sub control judiciar.
In acest sens, tribunalul a arătat că împotriva inculpatului s-a mai început urmărirea penală pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, luându-se, apoi, măsura preventivă de a nu părăsi localitatea dar, deși aceasta a încetat de drept, neprelungindu-se, totuși inculpatul a continuat activitatea infracțională, sprijinind grupul infracțional organizat de numitul și inculpatul, unde, alături de inculpatul, precum și de făptuitorii și, a participat la activitatea grupului prin lansarea de oferte dolosive pe site-uri specializate în vânzări on-line, oferind suport tehnic informațional altor membri ai grupului, prin schimbul de informații cu privire la noi modalități de operare sau optimizare ale celor practicate, puncte vulnerabile ale unor site-uri de comerț on-line, metode de ascundere a identității electronice, etc.
S-a constatat, astfel, de către tribunal, față de cele arătate, că există posibilitatea ca inculpatul să persevereze în activitatea infracțională.
Totodată, tribunalul a arătat că, deși inculpatul susține că nu există nici probe și nici indicii temeinice că ar fi avut astfel de activități, din actele de urmărire și probele administrate până la acest moment, instanța constatat existenta atât de indicii temeinice, cât și de probe cu privire la aceste fapte.
In continuare, tribunalul menționează că, particularitățile personale referitoare la faptul că nu este recidivist, că este singurul întreținător al familiei compusă din soție și o în vârstă de 1 an și 3 luni, ce necesită tratament de specialitate, nu pot constitui, temeiul liberării provizorii a inculpatului în raport de faptele pentru care este cercetat, avându-se în vedere, totodată, în acest sens, și modalitatea săvârșirii faptelor pentru care este cercetat, inculpatul înțelegând să nu acționeze singur, ci prin aderare la un grup infracțional în cadrul căruia au fost atrași și un număr mare de minori pentru ridica efectiv sumele de bani de la serviciile de curierat gen ori.
De altfel, arată tribunalul, chiar formularea unei cereri de liberare provizorie presupune preexistența măsurii arestării preventive, care, la rândul său, necesită existența de indicii temeinice sau probe că inculpatul săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, în caz contrar fiind revocarea măsurii arestării și nu acordarea liberării provizorii.
Față de cele expuse, instanța a respins, ca neîntemeiată, în consecință cererea de liberare provizorie sub control judiciar, conform dispozitivului enunțat.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând soluția sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, susținând, în esență, următoarele motive:
-În primul rând, probele administrate până în prezent în această cauză, nu confirmă susținerile parchetului cu privire la faptele reținute în sarcina sa și la aderarea la un grup infracțional organizat.
-Este o durată excesivă a detenției, cu referire la persoana sa, avându-se în vedere caracterul rezonabil ce vizează și privarea de libertate, prelungirea în timp a arestului preventiv nefiind compatibil cu o bună administrare a justiției.
-Luând în considerare și situația sa personală, în sensul că este căsătorit, are o fiică minoră în vârstă de 1 an și 3 luni, care are o serie de afecțiuni ce necesită internare într-o clinică de specialitate, având în vedere și faptul că nu are antecedente penale, nefiind recidivist, toate aceste situații sau împrejurări vizând persoana sa, pot conduce la concluzia că lăsarea sa în libertate sub control judiciar nu ar afecta ordinea publică, nefiind un pericol concret pentru aceasta.
Analizând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că în cauză se impune a le analiza numai raportate la obiectul cauzei ce vizează cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
In acest sens, pentru admisibilitatea unei astfel de cereri se impun a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art.160/2 alin.1 și 2 Cod pr.penală.
Astfel, în condițiile art.160/2 alin.1 Cod pr.penală, o atare cerere de liberare, poate fi admisă de către instanță - este o facultate și nu o obligativitate - numai în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Cât privește dispozițiile art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, potrivit acestora liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Or, cu referire la aceste texte, așa cum au fost enunțate, ce constituie temeiul liberării sub control judiciar, curtea constată că în cazul inculpatului există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, având în vedere presupusa activitate infracțională a sa anterioară pentru care s-a început urmărirea penală și s-a dispus măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitate, măsură care a încetat de drept, dar inculpatul a continuat activitatea infracțională de același gen, care face, de altfel, obiectul acestei cauze.
Ca atare, o eventuală punere în libertate a inculpatului, prin admiterea cererii de liberare sub control judiciar, având în vedere cele arătate mai sus, poate fi cadrul în care inculpatul ar săvârși și alte fapte infracționale de acest gen sau altele.
Mai mult, chiar dacă ar fi îndeplinite condițiile prevăzute în textul art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, instanța are facultatea și nu obligația, așa cum s-a menționat mai sus prin invocarea textului art.160/2 alin.1 Cod pr.penală, de a dispune liberarea sub control judiciar.
In acest sens, trebuie avut în vedere și scopul măsurilor preventive care poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar, așa cum se arată în dispozițiile art.136 alin.2 Cod pr.penală, scop precizat în alin.1 al aceluiași articol, ce vizează și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Dar, acest scop nu poate fi realizat în cauză dacă inculpatul ar fi pus în libertate, avându-se în vedere și faptul că este predispus la săvârșirea de noi fapte infracționale.
De altfel, scopul măsurilor preventive se subsumează scopului mai larg al procesului penal prevăzut în art.1 alin.2 Cod pr.penală, în care se arată, printre altele, că procesul penal trebuie să contribuie și la apărarea ordinii de drept sau la prevenirea infracțiunilor.
Ca urmare, organele judiciare trebuie să acționeze ferm pentru prevenirea unor astfel de infracțiuni informatice de o frecvență din ce în ce mai mare, cu impact asupra ordinii de drept, a siguranței drepturilor persoanei afectate de astfel de activități infracționale, mai ales prin aderarea la grupuri infracționale și, în consecință, și sub acest aspect cererea de liberare provizorie nu poate fi primită.
Așa fiind, raportate la considerentele mai sus expuse, vizând obiectul investirii instanței și sediul materiei liberării provizorii sub control judiciar, celelalte critici, așa cum au fost formulate, vizând lipsa de probe sau situația personală a inculpaților nu pot fi primite, în cauză existând, în opinia curții, la fel ca și a tribunalului, suficiente indicii sau probe care să releve presupusa activitate infracțională a inculpatului, situația personală, așa cum s-a menționat, nefiind relevantă în această cauză.
Nici critica vizând durata excesivă a detenției nu poate fi primită, întrucât inculpatul se află în arest de circa 4 luni de zile, detenție ce apare rezonabilă în conformitate cu prevederile art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, avându-se în vedere complexitatea deosebită a cauzei și numărul foarte mare de participanți.
Ca urmare, pe considerentele mai sus expuse, și cum nu mai există nici un alt motiv care invocat din oficiu, potrivit art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, ar atrage reformarea hotărârii atacate, curtea, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, pe care-l va obliga, potrivit art.192 alin.2 Cod pr.penală, la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și -, născut la data de 25 decembrie 1982, în Rm.V, jud. V, domiciliat în Rm.V,., nr. 5, jud. V, cu CNP - -, în prezent aflat la arestul Inspectoratului de Poliție al Județului V, împotriva încheierii nr. 43 din data de 24 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 octombrie 2008, la Curtea
de APEL PITEȘTI, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
18 noiembrie 2008
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
