Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 587/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECI ZIA NR. 587
Ședința publică din data de 21.08.2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTORI: Elena Negulescu, Elena Zăinescu Ioana Nonea
: - -
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul T - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul
, fiul lui si, născut la 23 septembrie 1980, în prezent aflat în Arestul Central al B, împotriva încheierii de ședință din data de 13.08.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza art. 160/8a al.6 rap C.P.P. la art. 160/6 al.1 si 2 si C.P.P. la disp. art. 160/2 al.1 si 2 s C.P.P.-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului să ia legătura cu recurentul inculpat, aflat în stare de arest.
Avocat pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat pentru recurentul inculpat critică încheierea dată
de Tribunalul Prahova pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, întrucât din punctul său de vedere în mod greșit a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
In opinia sa, instanța de fond nu a avut în vedere prevederile art. 74 si 76 precum și prevederile art. 13, în sensul că inculpatul a recunoscut faptele sale, este arestat de 1 an si 2 luni, iar în situația in care va fi pus în libertate nu mai are cum să-și schimbe poziția procesuală și nici nu există riscul săvârșirii altei infracțiuni de același gen, atâta timp cât fabrica a fost desființată și a fost instituit și un sechestru asigurator.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Prahova și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, inculpatul îndeplinindu-și obligațiile stabilite de instanță.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii dată de Tribunalul Prahova ca legală și temeinică.
Susține că în mod corect instanța de fond a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat. In cauza de față trebuiesc avute în vedere natura infracțiunilor, valoarea prejudiciului, comportamentul inculpatului, faptul că în cauză au fost trimiși în judecată 17 inculpați constituiți într-un grup organizat, fiecare cu contribuție și cu un rol bine stabilit in rețeaua infracțională, ceea ce denotă un pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, recunoaște fapta sa, în sensul că a vândut țigări, însă datorită faptului că inculpatul îi datora o sumă de bani, iar acesta din urmă în locul sumei de bani îi dădea țigări, motiv pentru care a fost nevoit să le comercializeze pentru a-și recupera banii. Arată că în perioada cât a fost arestat a înțeles că a greșit și solicită instanței clemență, fiind infractor primar, având un copil minor în întreținere și este administrator la două societăți comerciale.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 13.08.2009 a Tribunalului Prahova, dată în dosarul nr-, în baza art. 160/8a al.6 rap la art. 160/6 al.1 si 2 și art. 160/2 al.1 si 2 p s-au respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații, fiul lui si, născut la 23.09.1980 aflat în Arestul - B, G, fiul lui G si, născut la 30.08.1972, fiul lui și, născut la 06.01.1969, fiul lui și, născut la 04.02.1954, fiul lui G și -, născut la 11.08.1968 și, fiul lui G și, născut la 28.12.1971, toți aflați în Penitenciarul Mărgineni, jud.
Prin aceeași încheiere, la cererea de liberare pe cauțiune formulată de inculpatul, instanța a stabilit o cauțiune în cuantum de 10.000 lei pentru a fi pusă la dispoziția Tribunalului Prahova.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că cererile de liberare sub control judiciar formulate de inculpați sunt neîntemeiate, în raport de modalitățile de săvârșire a faptelor, gravitatea infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați și a pericolului social concret pe care aceștia îl prezintă față de societate.
De asemenea, instanța a reținut că chiar dacă sunt îndeplinite condițiile înscrise la alineatul 1 al art. 160/2 C.P.P. în sensul că infracțiunile comise sunt pedepsite cu închisoarea de până la 18 ani, aceste cereri sunt neîntemeiate, deoarece nu sunt întrunite cerințele înscrise în art. 160/2 al.2 C.P.P. potrivit cărora liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Se mai arată că deși unii dintre inculpați nu au antecedente penale și au avut anterior o conduită bună în societate și o poziție procesuală sinceră în cursul urmăririi penale, liberarea sub control judiciar nu se justifică la acest moment, deoarece cercetarea judecătorească este abia la început, din cei 17 inculpați trimiși în judecată au fost audiați doar 3 și urmează să fie administrate toate probatoriile efectuate în cursul urmăririi penale pentru stabilirea faptelor și a vinovăției fiecărui inculpat în parte.
Referitor la cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, instanța a stabilit cauțiunea în sumă de 10.000 lei pentru a fi consemnată la dispoziția Tribunalului Prahova.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, susținând în esență, că în mod greșit s-a respins cererea sa de liberare provizorie sub control judiciar, deoarece instanța nu a avut în vedere că a recunoscut faptele comise, este arestat preventiv de circa 1an si 2 luni și în favoarea sa operează dispozițiile art. 74 si 76, precum și disp. art. 13
Inculpatul a mai susținut că nu există riscul săvârșirii altei infracțiuni de același gen, dacă va fi pus în libertate, deoarece fabrica a fost desființată și s-a instituit un sechestru asigurator.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii formulate.
Curtea, examinând încheierea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate și din oficiu sub toate aspectele conform art. 385/6 al.3 C.P.P. constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Inculpatul recurent a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 175/D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casației si Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, în stare de arest preventiv, alături de alți inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- punere în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 lit. alin. 2 din Lg. 241/2005;
- complicitate la infracțiunea de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 2961 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);
- punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. b din Lg. 11/1991 modific, și republic;
- complicitate la infracțiunea de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 83 lit. a din Lg. 84/1998 modific, și republicată;
- punere în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. b din Lg. 84/1998 modific, și republicată;
- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp.;
- infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002 și
- aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.;
Potrivit art. 160/2 al.1 liberarea C.P.P. provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar în alineatul 2 se prevede că o astfel de liberare nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau alte asemenea fapte.
In mod corect instanța de fond constatat că prima condiție este îndeplinită, respectiv pedepsele pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu depășesc 18 ani închisoare, dar această condiție formală nu este suficientă pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, legiuitorul prevăzând în mod expres că trebuie să se analizeze și temeinicia unei atari cereri, în caz contrar ar însemna că orice inculpat care săvârșește o infracțiune sancționată cu o pedeapsă sub 18 ani închisoare beneficiază, la o simplă cerere, de liberare provizorie sub control judiciar.
Potrivit actului de sesizare sus arătat, inculpatul recurent este trimis în judecată pentru săvârșirea a numeroase infracțiuni reglementate în principal de legile speciale, respectiv de legea concurenței neloaiale, de legea drepturilor de autor, de codul fiscal, dar și infracțiunea de spălare de bani, reținută a fi comisă în legătură cu produsul obținut prin infracțiune și pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu privire la calitatea mărfii si aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată.
La acest moment, cercetarea judecătorească se află într-o fază incipientă din cei 17 inculpați trimiși în judecată au fost audiați doar 3 și pentru stabilirea întregii activități infracționale, a gradului de participație a fiecăruia, a prejudiciilor cauzate, este absolut necesar administrarea în mod direct și nemijlocit a tuturor probelor efectuate în cursul urmăririi penale, astfel că judecarea inculpatului în stare de libertate se exclude fiind contrară dispozițiilor art. 160/2 al.2 C.P.P. întrucât există riscul major ca inculpatul să încerce să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor ce urmează să fie audiați în cauză și a celorlalți inculpați trimiși în judecată în stare de libertate.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se prevăd patru motive acceptabile pentru a se refuza liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune și anume: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, riscul ca în cazul liberării să împiedice desfășurarea procesului penal; riscul să comită alte infracțiuni sau riscul ca acesta să ordinea publică.
În speță, curtea consideră că gravitatea sancțiunii ce s-ar putea aplica dacă vinovăția inculpatului va fi dovedită constituie un factor relevant în aprecierea existenței pericolului de sustragere a inculpatului de la judecată sau obstrucționarea cursului procesului penale, fiind în egală măsură recunoscut că, gravitatea pedepsei la care acuzatul se poate aștepta poate fi considerată ca fiind de natură a-l incita pe acesta să fugă ( cazul Wemhoff contra Germaniei), încălcându-se astfel scopul măsurilor preventive prev. de art. 136
C.P.P.Susținerea recurentului că se află în stare de arest preventiv de circa 1 an si 2 luni închisoare și a recunoscut săvârșirea faptei, ceea ce constituie o circumstanță atenuantă, în sensul prev. de art. 74 nu constituie un argument pentru admiterea cererii formulate, întrucât cauza dedusă judecății este de o complexitate deosebită față de multitudinea faptelor comise, numărul mare de inculpați, prejudiciile cauzate, gravitatea faptelor, toate acestea impun un volum probator amplu pentru stabilirea întregii activități infracționale, astfel că în atare situație o durată mai mare a arestării preventive nu încalcă dispozițiile convenției europene, câtă vreme autoritățile judiciare au sarcina să stabilească și să determine gradul răspunderii tuturor participanților, fiind justificată așadar o perioadă mai îndelungată de detenție fără a se încălca dispozițiile art. 5 lit. c din CEDO.
Drept urmare, curtea constată că în mod judicios prima instanță a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, apreciind în mod corect că nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 160/2 al.2
C.P.P.In consecință, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul inculpatului se privește ca nefondat și va fi respins în temeiul art. 385/15 pct.1 lit. b cu C.P.P. obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la 23.09.1980, în prezent aflat în Direcția Generală de Poliție B, împotriva încheierii de ședință din data de 13.08.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.08.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Negulescu, Elena Zăinescu Ioana Nonea
- - - - - -
Grefier
- -
Red. EZ/
4ex/24.08.2009
f-- Tb.
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Elena Zăinescu Ioana Nonea
