Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 586/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECI ZIA NR. 586
Ședința publică din data de 21.08.2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTORI: Elena Negulescu, Elena Zăinescu Ioana Nonea
: - -
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul T - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul
, fiul lui G si, născut la 1.12.1974, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii dată la data de 13.08.2009 de Tribunalul Prahova, prin care în temeiul art. 300/2 rap la art. 160/b s C.P.P.-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului si s-a menținut această măsură.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului să ia legătura cu recurentul inculpat, aflat în stare de arest.
Avocat pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat pentru recurentul inculpat critică încheierea dată
de Tribunalul Prahova pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Se reține de instanța de fond că se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului pe considerentul că două din părțile vătămate nu au fost audiate și de asemenea nu au fost audiați toți martorii.
Insă, părțile vătămate s-au prezentat în instanță, mai precis partea vătămată, care a precizat că se constituie parte civilă în cauza penală împotriva inculpaților, iar martorii ce urmează a fi audiați, prin lăsarea inculpatului în libertate nu pot fi influențați în situația în care aceștia au identitate ascunsă.
Mai mult, instanța de fond a apreciat că prin lăsarea în libertate a inculpatului ar exista riscul ca acesta să se sustragă de la cercetarea judecătorească sau de la o eventuală executare a pedepsei, fără a se avea în vedere împrejurarea că inculpatul a fost arestat în temeiul art. 148 lit. f C.P.P. neexistând probe din care să rezulte că inculpatul în situația in care va fi cercetat în stare de libertate s-ar sustrage, iar motivarea instanței de fond încalcă principiul procesului echitabil și al egalității de tratament.
Susține astfel, având în vedere împrejurarea că ceilalți inculpați sunt cercetați în stare de libertate, deși au și ei antecedente penale, respectiv inculpatul a fost cercetat și condamnat tot pentru infracțiuni la legea electronică.
Se mai reține faptul că inculpatul era șeful rețelei, însă rețeaua se află în libertate.
In plus, solicită a se observa că din dosar nu rezultă că inculpatul s-ar sustrage cercetării judecătorești, ar zădărnici aflarea adevărului, ar încerca să influențeze martorii și părțile vătămate și mai mult decât atât, nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Cu privire la probele ce-l incriminează pe clientul său, solicită a se observa că acestea sunt dubioase, întrucât la percheziția domiciliară efectuată la domiciliul său nu s-a găsit aparatura necesară săvârșirii faptelor reținute în sarcina sa.
Este adevărat că inculpatul nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, poziție pe care acesta a avut-o în mod constant, astfel încât invocă și solicită ca inculpatul să beneficieze de prezumția de nevinovăție.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii, iar pe fond judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii dată de Tribunalul Prahova ca legală și temeinică.
Arată că, într-adevăr la dosarul cauzei probele ce-l incriminează pe inculpat sunt interceptările telefonice, însă aceste mijloace de probă nu pot fi contestate, ele sunt prevăzute în codul d e procedură penală și ca atare se folosesc si de Din aceste probe rezultă fără putință de tăgadă că inculpatul era seful rețelei infracționale.
Mai mult, la momentul de față subzistă temeiurile inițiale pentru care s-a luat împotriva inculpatului măsura arestării, respectiv cele prevăzute de art. 148 lit. f și C.P.P. invocă privitor la pericolul concret pentru ordinea publică decizia nr. 1432/2002 a ICCJ, căreia îi dă citire.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că nu a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, că nu este liderul nici unul grup infracțional si solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată:
Prin încheierea din ședința publică de la 13.08.2009 pronunțată în dosarul penal nr- al Tribunalului Prahova în temeiul art.300/2 rap. la art.160/b C.P.P. s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, zis "" sau "Seri" sau "", fiul lui G și, născut la 01.12.1974, în Târgoviște, în prezent aflat in Penitenciarul Mărgineni și s-a menținut această măsură la judecata cauzei în primă instanță.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul nr. 57/P/D/2008 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploieștis -a dispus trimiterea în judecată, alături de alți 10 inculpați și în stare de arest preventiv a recurentului pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prev.de art.7 din Legea 39/2003, instigare la falsificare de
instrumente de plată electronică, prev.de art.25 Cp.rap. art. 24 al. 1 și 2 din Legea 365/2002, deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată
electronică, prev. de art. 25 din Legea 365/2002, instigare la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev.de art. 25 Cp. rap. art. 27 al. 1 și 2 din Legea 365/2002, precum și șantaj prev.de art. 194 al.1 cod penal, toate cu aplic. art. 41 al.2, art. 37 lit. b si art. 33 lit. a cod penal.
În fapt, s-a susținut că acesta a inițiat și constituit un grup infracțional, împreună cu inculpații, având sarcini bine stabilite pe fiecare membru al structurii, care în perioada octombrie 2008- ianuarie 2009 au săvârșit în mod repetat multiple infracțiuni privind comerțul electronic reglementat în Legea 365/2002.
Activitatea recurentului ar fi constat și în determinarea coinculpaților să falsifice instrumente de plată electronice( carduri), să le pună în circulație prin efectuarea de operațiuni financiare frauduloase, scop în care ar fi deținut și echipamente destinate unor atari manopere dolozive.
Separat de aceasta, în intervalul august - noiembrie 2008 împreună cu inculpații și, prin amenințări și violențe fizice, ar fi determinat părțile vătămate și să-i predea diverse sume de bani.
Arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus prin încheierea din 13.01.2009 dată în camera de consiliu de către aceeași instanță, apreciindu-se că atât el cât și 10 dintre participanții la activitatea infracțională se află în situația prev. de art. 148 al.1 lit. si și art.149/1 al.1 Cod procedură penală.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova, ca primă instanță competentă să judece fondul, la data de 9 martie 2009.
Urmare cererilor și căilor de atac exercitate de inculpații arestați preventiv, în prezent măsura s-a menținut numai pentru inculpatul, legalitatea și temeinicia acesteia fiind examinată conform art. 300/2 prin C.P.P. încheierea de ședință din data de 30 aprilie 2009.
S-a constatat că atât arestarea, cât și prelungirea și menținerea acesteia în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești s-au efectuat cu respectarea disp.art.136 C.P.P. art.143 și art 148 lit f p Cod Penal întrucât faptele deduse judecății sunt sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
S-a apreciat că la acest moment al cercetării judecătorești, chiar dacă persoana vătămată nu a înțeles să stea în proces în calitate de parte vătămată, nu se impune punerea în libertate a inculpatului, măsura preventivă fiind necesară cel puțin până la audierea celei de a doua părți vătămate, a tuturor inculpaților, precum și a celorlalți martori din acte, lipsă la termenele de judecată anterioare.
Pe de altă parte, privarea de libertate se impune și pentru normala desfășurare a procesului, existând riscul ca liber fiind, inculpatul să se sustragă de la judecată și eventual executarea pedepsei, dar și să influențeze declarațiile celorlalți membri ai grupării inculpați.
Încheierea primei instanțe a fost atacată cu recurs, în termenul legal, de inculpatul, susținându-se că este afectată de nelegalitate și netemeinicie.
În esență, s-a arătat că în actualul stadiu al cercetării judecătorești, nu mai subzistă motivele ce au determinat arestarea acestuia, deoarece nu s-au produs dovezi din care să rezulte influențarea în vreun mod a stabilirii adevărului, ori sustragerea de la judecată. Mai mult, partea vătămată lipsă refuză să se mai prezinte în instanță pentru a fi audiată iar martorii din acte au identitatea protejată.
Menținerea stării de arest încalcă și principiul egalității de tratament procesual cu ceilalți participanți trimiși în judecată în stare de libertate, deși parte din ei au antecedente penale, fiind condamnați chiar pentru infracțiuni la legea comerțului electronic.
În fine, poziția constantă de nerecunoaștere a faptelor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, în lipsa unor probe concludente ar impune observarea prezumției de nevinovăție și ca urmare, revocarea stării de arest, existând garanții că judecata se poate desfășura în bune condiții, chiar dacă este lăsat în libertate.
Recursul nu este fondat.
Verificând încheierea atacată, pe baza materialului probator administrat până în prezent în cele două faze procesuale, în raport de motivele de casare invocate și dispozițiile art. 300/2 rap. la art. 160/b comb. cu art. 148 al.1 lit. și f și art. 136 cod pr. penală ce reglementează menținerea arestării inculpatului la judecata cauzei în primă instanță, rezultă că tribunalul a stabilit corect situația de fapt, iar măsura dispusă este legală și temeinică.
În sensul textelor de lege citate, astfel cum au fost interpretate atât în jurisprudența internă cât și aceea comunitară, revocarea unei atari măsuri preventive este determinată numai de schimbarea temeiurilor ce au motivat luarea acesteia, unită cu existența unor garanții suficient de puternice că prezervarea ordinii publice, inclusiv normala desfășurare a procesului pot fi asigurate fără restrângerea dreptului la libertate a persoanei dedusă judecății.
Recurentul a fost trimis în judecată alături de alți 12 inculpați din care 10 în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr. 57/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă T - Serviciul Teritorial Ploiești la data de 6 martie 2009 pentru un concurs de infracțiuni privind criminalitatea electronică ( falsificare de instrumente de plată electronică, efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată), comise în coautorat sau instigare și în condiții de inițiere, constituire și coordonare a unui grup infracțional, la care se adaugă acuzația de șantajare a două persoane vătămate în vederea obținerii unor sume de bani.
Faptele au fost încadrate de organele de urmărire penală în dispozițiile art. 24 al.1 și 2, art. 25 și art. 27 al.1 și 2 din Legea 365/2002 cu aplic. art. 25 cod penal, art. 194 al.1 cod penal și respectiv art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate sancționate cu închisoarea de cel puțin 5 ani, ultima infracțiune cu limite între 5 și 20 ani, precum și interzicerea unor drepturi.
Într-adevăr, prin declarațiile date până în prezent, recurentul nu a recunoscut participarea la săvârșirea vreuneia dintre faptele pentru care a fost inculpat, justificând relațiile cu parte dintre membrii grupării, fie în contextul socializării în același cartier sau unități școlare, fie al prieteniilor contactate prin intermediul acestora.
Organele de urmărire penală au reținut existența faptelor și vinovăția, dispunând trimiterea în judecată, în principal prin coroborarea proceselor verbale conținând redarea în scris a convorbirilor telefonice și comunicărilor tip SMS interceptate și înregistrate autorizat, imaginilor video luate în aceleași condiții, jurnalului electronic al - Banca Transilvania, cu acelea întocmite la perchezițiile informatice asupra sistemelor și mediilor de stocare a datelor ridicate de la inculpați și învinuiți, concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică de specialitate informatică.
S-au avut în vedere de asemenea, declarațiile a patru martori, trei din aceștia având identitatea protejată conform art. 86/1 cod penal, părților vătămate prin actele de șantaj, precum și recunoașterea parțială sau totală a faptelor de către unii membrii ai structurii, inculpați.
Examinarea acestora confirmă faptul că trimiterea în judecată a recurentului este rezultatul strângerii unor probe concludente, specifice descoperirii infracțiunilor de crimă organizată în domeniul informatic și din care rezultă motive plauzibile ce susțin bănuiala legitimă că în perioada octombrie 2008 - ianuarie 2009, la circa o lună zile de la eliberarea din penitenciar și revenind în municipiul Târgoviște, localitatea sa de domiciliu, în cooperare cu inculpații ( finul său) și ( finul acestuia din urmă), el a inițiat o grupare infracțională ce a acționat după un plan anume conceput pentru săvârșirea a multiple infracțiuni vizând comerțul electronic, sancționate prin legea nr. 365/2002 cu închisoarea de până la 15 ani.
Structura infracțională ar fi fost condusă de recurentul având în subordinea imediată pe inculpații, iar ulterior și pe inculpații și, operațiunile de fraudare a sistemelor de plată electronică desfășurându-se în mai multe modalități, respectiv recrutarea unor persoane cu pregătire în domeniu, deplasarea în străinătate sau în țară pentru amplasarea de dispozitive confecționate artizanal de parte din membrii grupului infracțional, destinate copierii datelor de pe magnetică a cardurilor bancare, copierea neautorizată a datelor obținute, rescrierea acestora pe suport similar tip card blank și efectuarea de retrageri frauduloase în numerar.
În concret, sub conducerea recurentului ( care în majoritatea cazurilor și-a luat măsuri specifice pentru ermetizarea activităților desfășurate) primii patru inculpați s-ar fi ocupat de identificarea -urilor din țară și străinătate, asigurarea logistică derulării activităților ilegale, procurarea de echipamente și respectiv finanțarea operațiunilor.
Retragerile frauduloase de numerar și utilizarea cardurilor contrafăcute s-ar fi realizat de alți șase coinculpați, structura infracțională fiind sprijinită de inculpații și, care aveau cunoștințe în domeniul electronicii si deci atribuții pentru confecționarea echipamentelor tip skimmer, acte preluării datelor de pe cardurile bancare.
Se confirmă de asemenea, susținerea că beneficiile obținute prin metodele expuse ar fi fost împărțite de recurent și alți doi inculpați și, în prezent judecați în stare de libertate, dar și faptul că acestea ar fi totalizat circa 340.000 RON la care se adaugă 10.000 euro rezultați din comercializarea de skimmere către cetățeni francezi.
Redarea în scris convorbirilor telefonice purtate cu membrii grupului sau alte persoane, probează și comportamentul inculpatului, care prin agresivitate verbală sau interpuși a încercat să obțină schimbarea depozițiilor unor martori în cauze în care avea vreun interes, ori restituirea unor sume de bani, acte materiale însoțite de amenințări inclusiv cu moartea acestora sau vreunui membru de familie.
Pe de altă parte, din considerentele rechizitoriului rezultă conduita procesuală nesinceră adoptată în cursul urmăririi penale, completată cu erijarea în lider al celorlalți inculpați, creând stare de temere în rândul acestora și în final refuzul categoric de a da explicații în fața unor probe esențiale pentru stabilirea adevărului.
Faptul că la cercetarea judecătorească recurentul și-a menținut atitudinea inițială, nerecunoscând vreo participație la activitatea infracțională obiect al dosarului - al Tribunalului Prahova, în modalitatea expusă nu poate conduce la concluzia că desfășurarea procesului poate fi asigurată fără privarea de libertate, chiar dacă una din persoanele vătămate prin infracțiunea de șantaj nu a înțeles să se constituie parte vătămată în cauză, iar martorii neaudiați au identitatea protejată.
Gravitatea acuzațiilor cuprinse în rechizitoriul întocmit de structura DIICOT, între care și fapte comise cu violență inclusiv prin interpuși, ca și severitatea pedepselor pe care le riscă în cazul condamnării, justifică concluzia privind menținerea temeiurilor ce au determinat arestarea preventivă și oportunitatea continuării acesteia după trimiterea în judecată.
Pericolul de zădărnicire aflării adevărului și stabilirii răspunderii penale pentru el și ceilalți membrii ai grupării infracționale în raport de acuzațiile menționate, rezultă în egală măsură și din actele materiale comise în decembrie 2008 când, personal s-a deplasat în municipiul C pentru recuperarea mijloacelor materiale de probă, amplasate la bancomate sau depozitate în camera de hotel și autoturismul folosit de inculpații prinși în flagrant.
unei atari conduite se grefează pe antecedentele sale penale, recurentul având statut de recidivist prin condamnări executate pentru infracțiuni cu violență, respectiv art. 321 al.1 cod penal, art. 180 al.2 cod penal, art. 329 cod penal, dar și făcând obiectul unor acțiuni penale puse în mișcare la sesizarea aceleiași structuri DIICOT- pentru infracțiuni prev. de art. 12 lit. a din Lg.678/2001.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, acuzațiile din prezenta cauză sunt consecința unor acte materiale pretins a fi comise la mai puțin de o lună de la data liberării din custodia administrației penitenciare (25 iulie 2008).
Față de aceste date, este cert că menținerea stării de arest se impune ca necesară, în condițiile în care parte din membrii structurii criminale încă nu au fost audiați, cele două persoane vătămate ale infracțiunii de șantaj au declarat că nu înțeleg să stea în proces ca părți vătămate, una dintre acestea refuzând să mai dea curs prezentării pentru audiere după primul termen de judecată.
Atitudinea acestora din urmă poate fi rezultatul temerii create de recurent și prin convorbirile telefonice interceptate, al căror conținut confirmă ascendentul notoriu deținut în societatea civilă prin practici prejudiciabile, exercitate personal sau interpuși pentru derularea activităților ilicite.
Într-adevăr prin decizia penală nr. 464 din 24.06.2009 a Curții de APEL PLOIEȘTIs -a revocat arestarea preventivă și față de coinculpații și,- nivelul 2 al structurii criminale organizate -, măsura fiind înlocuită cu obligarea de a nu părăsi țara conform art. 145/1 cod procedură penală iar în prezent măsura a fost menținută exclusiv față de recurentul, trimis în judecată ca lider al acesteia.
Dispoziția instanței de control judiciar nu poate conduce prin ea însăși la încălcarea principiului egalității de tratament procesual cu ceilalți 12 membrii ai grupării, știut fiind că atât alegerea cât și menținerea unei măsuri preventive este supusă criteriilor înscrise în art. 136 cod procedură penală.
Prin urmare, rezultând că până la acest moment al cercetării judecătorești probele de vinovăție strânse de organele de urmărire penală nu au fost înlăturate în condițiile art. 67-68 cod pr. penală și deci persistă motive plauzibile ce justifică bănuiala legitimă că recurentul a săvârșit infracțiuni pedepsite cu închisoarea de până la 20 ani, întemeiat prima instanță a apreciat că detenția de circa opt luni este insuficientă pentru satisfacerea interesului public și normala desfășurare a procesului penal.
Motivele pe larg expuse se regăsesc în jurisprudența internă și sunt apreciate ca suficiente pentru o deținere provizorie legală și cu ocazia rezolvării unor cauze de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului ( Gladczak vs. Polonia, Cretello vs. Franța, Kusyk vs. Polonia,).
Susținerile privind temeinicia acuzării sau legalitatea și concludența probelor administrate la urmărirea penală, constituie obiectul cercetării judecătorești, urmând să fie verificate de instanța legal sesizată și în condiții de contradictorialitate, publicitate și oralitate și nu temei pentru revocarea arestării preventive ori înlocuirea acesteia cu altă măsură restrictivă mai ușoară.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, deși asistat de avocat ales până la acest moment nu s-au formulat cereri pentru administrarea unor probatorii în sensul declarațiilor date, apărarea grefându-se în principal pe promovarea unor sesizări vizând judecata în stare de libertate.
Concluzionând, încheierea atacată este dreaptă și conformă prevederilor legii, situație în care recursul declarat de inculpatul se va respinge ca nefondat potrivit art. 385/15 pct.1 lit. b cod pr. penală.
Văzând si disp. art. 192 al.2 cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 13 august 2009 pronunțată în dosarul penal nr- al Tribunalului Prahova Tribunalul Prahova, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 august 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Negulescu, Elena Zăinescu Ioana Nonea
- - - - - -
Grefier
- -
Red. EN/
4ex/26.08.2009
-- Tb.
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Elena Zăinescu Ioana Nonea
