Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 60/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 60/2009
Ședința publică de la 02 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 2: Tiberiu Peter
JUDECĂTOR 3: Oana Maria
Grefier
DIICOT - Serviciul Teritorial Alba Iulia reprezentat de
Procuror
Prezentul complet a fost constituit în conformitate cu disp. art. 95 și urm. din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din 29.01.2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul penal nr. 52/97/200
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, aflat în stare de arest, asistat de avocat ales și inculpatul recurent, aflat în stare de arest și asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu consecința punerii inculpatului de îndată în libertate, învederând instanței că sunt întrunite dispozițiile de art. 160/2 al.1 și 2 Cod pr. pen. În motivarea cererii sale arată că inculpatul nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, nu s-a sustras de la urmărirea penală, a recunoscut și regretat fapta și nu sunt date certe din care să rezulte că inculpatul ar putea influența desfășurarea procesului penal sau influențarea celorlalți coinculpați.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât nu sunt date din care să rezulte că ar putea influența declarațiile coinculpatului și nici desfășurarea procesului penal. A colaborat cu organele de cercetare, are un loc de muncă, fiind angajat împreună de tatăl său, care l-ar putea supraveghea în cazul în care ar fi pus în libertate și dorește să se înscrie într-un program de prevenire a consumului de droguri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea lui în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită admiterea cererii și judecarea lui în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală la data de 29.01.2009 în dosarul nr- a fost respinsă, în baza art. 160 ind. 8a al. 6.pr.pen. cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpații și, aflați în stare de arest preventiv în Penitenciarul M, cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 cu apl. art. 41 al. 2.pen. și art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că inculpații au fost arestați preventiv pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data de 16.12.2009 până la data de 13.01.2009, fiind avute în vedere, la luarea măsurii, disp. art. 149 ind. 1 și art. 148 lit. f pr.pen.
S-a constatat că dosarul a fost înregistrat la instanță, care a dispus, conform art. 300 ind. 1 rap. la art. 160.pr.pen. cu privire la legalitatea și temeinicia arestării preventive.
S-a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de cei doi inculpați arestați, este admisibilă în principiu, raportat la disp. art. 160 ind. 6 al. 2 și art. 160 ind. 2 al. 1.pr.pen.
Pe fond însă, potrivit art. 160 ind. 8a pr.pen. s-a considerat că cererea este neîntemeiată, față de momentul formulării acesteia, anterior audierii pe fond, existând posibilitatea influențării declarațiilor date de coinculpatul, chiar și în prezența unor obligații dispuse de instanță și care nu au cum să fie supuse controlului permanent.
S-a motivat că starea de arest a inculpaților este justificată în cauză nu numai de rațiuni de utilitate procedurală, dar și din rațiuni de fond, care țin de aflarea adevărului în legătură cu faptele deduse judecății.
Totodată, apărările inculpaților, referitoare la lipsa pericolului pentru ordinea publică, la supravegherea inculpatului de către tatăl lui și păstrarea locului de muncă, pus în pericol de starea de arest preventiv, au fost considerate ca nefiind condiții necesare și/sau suficiente pentru punerea în liberate a inculpaților, iar includerea acestora într-un program terapeutic nu este condiționată de starea de arest.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs, în termenul legal, inculpații și, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât sunt întrunite dispozițiile de art. 160/2 al.1 și 2 Cod pr. pen.
În expunerea motivelor de recurs, au fost invocate circumstanțele personale ale inculpaților, precum și lipsa datelor din care ar rezulta posibilitatea influențării declarațiilor coinculpatului, respectiv lipsa oricăror elemente din care să rezulte posibilitatea comiterii altor infracțiuni.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor expuse, dar și prin raportare la prevederile art.385 ind. 6 al. 3.pr.pen. Curtea constată că recursurile inculpaților și sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a constatat, raportat la cele două cereri de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați, că deși sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a fi admisibile în principiu, conform prevederilor art. 160 ind. 2.pr.pen. pe fondul lor acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, temeinicia cererilor a fost corect examinată atât sub aspectul momentului procesual în care au fost formulate, anterior audierilor inculpaților și începerii cercetării judecătorești, cât și sub aspectul temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Cu privire la primul aspect menționat, Curtea constată că inculpatul s-a prevalat de dreptul conferit de art. 70.pr.pen. iar inculpatul a recunoscut doar săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 al. 1.pr.pen. care nu a constituit temei al arestării preventive.
În contextul în care declarațiile date până în acest moment de inculpatul îi incriminează pe cei doi inculpați, există posibilitatea reală și concretă ca, lăsați în libertate, inculpații recurenți să încerce influențarea depoziției acestuia.
Pe de altă parte, prevederile art. 148 lit. f pr.pen. avute în vedere la luarea, respectiv menținerea arestului preventiv al inculpaților, se referă la existența unei stări de pericol pentru ordinea publică, prezentat de lăsarea în libertate a inculpaților, existând temerea că activitatea infracțională de traficare de droguri poate fi continuată, ori în condițiile în care aceste temeiuri subzistă, cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu poate fi întemeiată.
Circumstanțele personale invocate de inculpați în apărare, precum și atitudinea avută în raport cu organele judiciare, intenția de urmare a unui program terapeutic, sunt împrejurări ce pot fi luate în considerare cu ocazia soluționării fondului cauzei, însă în această fază procesuală nu reprezintă, în opinia Curții, motive suficiente pentru a determina lăsarea lor în libertate, necesitatea protejării unui interes de ordin public general al societății primând celui personal al inculpaților.
Un ultim aspect se impune a fi subliniat. Potrivit art. 136 al. 2.pr.pen. scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune. Pe cale de consecință, dispunerea acesteia este subsumată realizării scopului prevăzut de art. 136 al. 1.pr.pen. iar raportat la cauza de față, pentru asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal, acordarea acestei facultăți nu este justificată.
Pentru considerentele expuse, având în vedere și prevederile art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea va respinge ca nefondate recursurile inculpaților, iar în baza art. 192 al. 2.pr.pen. va dispune obligarea fiecăruia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din 29.01.2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul penal nr-.
Obligă recurenții la plata sumei de câte 80 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02.02.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Dact. /2 ex./03.02.2009.
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș, Tiberiu Peter, Oana Maria
