Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 60/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 60/
Ședința publică din 25 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--, judecător
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
Judecător: dr.-
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din 13 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de avocat ales și avocatul din oficiu, în baza delegației nr.387/2010 emisă de Baroul Argeș.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea încuviințează avocatului ales să ia legătura personal cu recurentul-inculpat.
Avocatul din oficiu, solicită a se lua act că s-a prezentat apărătorul ales al recurentului-inculpat, astfel că îi încetează delegația și solicită acordarea onorariului de avocat din oficiu conform protocolului.
Reprezentantul parchetului pune în discuție tardivitatea declarării recursului de către inculpat.
Avocatul ales al recurentului-inculpat solicită analizarea recursului împreună cu inculpatul.
Recurentul-inculpat, personal, precizează că a declarat recursul pe data de 15 ianuarie, într-o zi de vineri, însă nu a avut la cine să-l depună pentru că sâmbăta și duminica nu se lucrează la penitenciar.
Curtea, apreciază că excepția invocată va fi analizată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocatul ales al recurentului-inculpat, solicită, în cazul în care se apreciază că recursul nu este declarat în termen, repunerea în termen a acestuia, urmând a se admite recursul, a se casa încheierea și a se admite cererea de liberare sub control judiciar. În cauză mai sunt de audiat un număr de 7 martori, însă în mod constant s-a constatat imposibilitatea acestora de a fi audiați din diverse motive, fie sunt plecați din țară, astfel că inculpatul nu ar avea pe cine să influențeze. De asemenea, nu sunt probe certe care să conducă la faptul că inculpatul lăsat în libertate ar putea să săvârșească alte infracțiuni sau că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Totodată, apreciază că s-a depășit termenul rezonabil, inculpatul fiind în stare de arest preventiv de 2 ani și 7 luni.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca tardiv formulat.
În situația în care instanța va repune în termen recursul declarat, pune concluzii de respingerea acestuia ca nefondat, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat, acestea subzistă în continuare.
Recurentul-inculpat, personal, în stare de arest, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, precizând că este arestat de 2 ani și 7 luni.
CURTEA
Asupra recursului penal, deliberând constată următoarele:
Prin încheierea din 13 ianuarie 2010, Tribunalul Vâlceaa dispus, n baza art. 1608aalin. 6 Cod de procedură penală, respingerea ca neîntemeiată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, formulate de inculpatul, iar în baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În considerentele încheierii, prima instanță a reținut că nculpatul are o situație mai grea decât ceilalți inculpați, cărora le-au fost admise cererile de punere în libertate, el fiind administratorul societății înființate de liderul grupului.
S-a mai observat că recurentul a comis o serie de infracțiuni de natură economică (înșelăciune, spălare de bani, evaziune fiscală), ce au legătură cu expertiza dispusă în cauză, cum și infracțiunea de lipsire de libertate a minorului -, care nu a fost audiat până în prezent, întrucât nu a fost prezent în fața judecătorului.
Inculpatul sus-numit a atacat cu recurs această încheiere, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemenicie, solicitând casarea, pe motiv că este imposibilă audierea celor șapte martori ce au rămas neaudiați, întrucât sunt plecați din țară.
De asemenea, a invocat recurentul - inculpat faptul că nu există la dosar probe din care să rezulte că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului ori să săvârșească alte infracțiuni.
În final, acesta a precizat că termenul rezonabil al arestării a fost depășit.
În ședința publică din data de 25 ianuarie 2010, fiind prezent recurentul - inculpat, a fost ridicată de către procuror excepția de tardivitate a căii de atac promovate, întrucât comunicarea soluției tribunalului s-a făcut la data de 15.01.2010, iar declarația de recurs a fost primită la data de 18.01.2010.
Cu privire la aceasta, curtea constată următoarele:
În adevăr, dovada de primire a copiei după dispozitivul încheierii pronunțate de tribunal la data de 13.01.2010 ( 3 dosar recurs) este datată 15.01.2010 însă, potrivit notei telefonice întocmite de grefierul de ședință, în urma convorbirii avute cu d-na agent șef principal, cererea de recurs a fost depusă de către inculpat în aceeași zi.
Fiind vorba de o zi de vineri după-amiază, ea nu a putut fi înregistrată decât luni de către lucrătorii de la penitenciar, fapt ce nu i se poate imputa, în mod evident, recurentului ( 6 verso dosar recurs).
În această situație, curtea va aprecia recursul ca fiind formulat în termen și îl va examina în continuare sub aspectul temeiniciei, prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, așa cum obligă art. 385/6 alin. ultim din Codul d e procedură penală.
Se constată, din acest punct de vedere, că judecătorul fondului a făcut o apreciere corectă, în funcție de persoana fiecărui inculpat arestat, ținând cont de circumstanțele personale, cum și de contribuția pe care coinculpații aflați în stare de arest au avut-o la activitatea grupului, apoi hotărând în baza acestor criterii punerea în libertate provizorie a numai doi dintre aceștia și respingând cererea promovată de recurentul - inculpat.
Probele aflate la dosarul cauzei relevă că inculpatul sus-numit a avut un rol deosebit de important în cadrul grupării infracționale, fiind administratorul societății comerciale ce a fost înființată de către liderul grupului, în scopul comiterii de fapte penale dintre cele mai grave, îndreptate împotriva patrimoniul persoanelor fizice și juridice, împotriva vieții și sănătății persoanei și a libertății.
Relevantă, în acest sens, este infracțiunea comisă împotriva minorului -, fiul părții vătămate, care împrumutase de la inculpați bani, cu o dobândă exorbitantă.
Cum partea vătămată nu plătise inculpaților banii pretinși de aceștia și nu era de acord să semneze un act ce ar fi avut consecințe negative asupra patrimoniului său, la data de 15.11.2005, din dispoziția inculpatului, în timp ce -a, soția părții vătămate, se afla cu fiul ei - în Centrală din municipiul Râmnicu V, inculpatul, profitând de faptul că mama minorului a intrat într-un magazin alimentar, l-a luat pe copil în autoturismul său, apoi l-a condus în zona poligonului auto din comuna, județul V, unde l-a ținut împotriva voinței sale și a părinților săi, până când mama lui a fost constrânsă să semneze actul autentic păgubitor, din care rezulta că renunță la suma de 50.000 euro.
Așa cum a subliniat tribunalul, minorul nu a putut fi încă audiat, iar lăsarea în libertate a recurentului - inculpat ar avea drept consecință sporirea stării de temere a acestuia și l-ar împiedica pe judecătorul fondului să stabilească adevărul în cauză.
Pentru aceste considerente, se apreciază că încheierea prin care cererea de liberare a fost respinsă fiind legală și temeinică, urmând a fi menținută și, pe cale de consecință, a se respinge ca nefondat recursul declarat împotriva lui, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) din Codul d e procedură penală.
Văzând și prevederile art. 192 alin. 2,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția privind tardivitatea declarării recursului.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din 13 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul-inculpat la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 50 lei onorariul avocatului din oficiu ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
G - - dr.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
3 ex./15.02.2010
Jud.fond:Cl.
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Marius Gabriel Săndulescu
