Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 61/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 61/
Ședința publică din 25 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--, judecător
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
Judecător: - -
Grefier:
- Serviciul Teritorial Pitești reprezentat prin
G - procuror
S-au luat în examinare, recursurile penale declarate de inculpații și, ambii aflați în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din 20 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenții-inculpați, astfel:, personal, în stare de arest și asistat de avocați aleși escu și și, personal, în stare de arest și asistat de avocat ales escu.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea încuviințează avocaților aleși să ia legătura personal cu recurenții-inculpați.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocatul ales Al.escu, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că acesta nu mai poate influența în prezent probele, întrucât nu mai sunt probe de administrat în ceea ce-l privește, părțile vătămate au fost audiate în instanță și și-au menținut declarațiile, astfel că nu se mai poate vorbi de influențarea unor părți sau martori. Totodată, arată că nu se precizează în concret care ar fi acele date sau indicii că inculpatul odată lăsat în libertate ar putea să zădărnicească aflarea adevărului.
De asemenea, solicită a se ține seama de situația familială a inculpatului, că este căsătorit, are trei copii în întreținere, este bolnav de hepatita B, astfel că apreciază că inculpatul nu ar avea nici un interes să influențeze negativ buna desfășurare a procesului penal.
Avocatul ales, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, în temeiul disp.art.385/15 pct.2 lit.b Cod procedură penală rap.la art.160/9 alin.7 rap.la art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a încheierii, în sensul admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că măsura arestării preventive nu se mai justifică. Recurentul-inculpat este arestat de mai mult de 2 ani și 7 luni, considerând că s-a depășit termenul rezonabil care să justifice detenția, apreciind că această perioadă de arest preventiv este mai mult decât suficientă, inculpatul înțelegând care sunt consecințele în cazul nerespectării obligațiilor impuse de instanță în cazul admiterii cererii și nu se va sustrage cercetării judecătorești.
Avocatul ales escu, având cuvântul pentru același recurent-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii de liberare sub control judiciar, apreciind că sunt îndeplinite toate condițiile pentru admiterea acestei cereri. Apreciază că după trecerea a 2 ani și 7 luni de arest preventiv limita termenului rezonabil a fost cu mult depășită.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursurilor ca nefondat, apreciind că cererile sunt nejustificate iar instanța de fond în mod corect le-a respins.
Recurentul-inculpat, personal, în stare de arest,având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, arătând că are doi copii minori în întreținere, iar perioada de 2 ani și 7 luni de arest este suficientă.
Recurentul-inculpat personal, în stare de arest, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate și să se țină seama de starea sa de sănătate.
CURTEA
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 20 ianuarie 2010, Tribunalul Vâlcea, în baza art.1608aalin.6 pr.penală, a respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 30.05.1969,în com., jud. V, cu domiciliul în mun. Rm. V, str. G-ral, nr 5, - scara A, 8, posesor seriaVX, nr.-, CNP -,în prezent aflat în Penitenciarul Colibași; și, fiul lui - și, născut la data de 06.10.1968, în com., jud. V, domiciliat în mun. Rm. V, str. G-ral, nr. 5, - scara A, apart.4, jud. V; posesor al CI seria -, nr.-, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași,
A obligat pe fiecare inculpat la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 1603Cod de procedură penală, a admis cererea formulată de inculpatul, fiul lui si, născut la data de 18.10.1970, în com., jud. V, cu domiciliul în or. H,-, jud. V, posesor al CI seria -, nr. -, CNP - și a modificat controlul judiciar stabilit de Tribunalul Vâlcea prin încheierea din data de 13 ianuarie 2010 dată în dosarul nr-, respectiv art.1602alin.3 pr.penală.
A încuviințat ca inculpatul să se deplaseze în comuna, sat Ciupa, județul V, la domiciliile familiilor și, în zilele de miercuri, sâmbătă și duminică a fiecărei săptămâni, iar la revenirea la domiciliu în zilele următoare, respectiv luni și joi a fiecărei săptămâni să se prezinte la Poliția H pentru a demonstra întoarcerea la domiciliu.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că inculpații și au formulat la data de 20 ianuarie 2010 cereri de liberare provizorie sub control judiciar.
Potrivit art.1602Cod de procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Simpla îndeplinire formală a condițiilor prevăzute de art.1602pr.penală nu determină admiterea automată a cererii,aprecierea temeiniciei acesteia trebuie raportată la natura și gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt judecați cum sunt asocierea în scopul comiterii de infracțiuni, spălare de bani, evaziune fiscală, șantaj, lipsire de libertate, înșelăciune și infracțiuni la legea privind comerțul electronic, prejudiciul creat de aceștia fiind de ordinul miliardelor.
Față de pericolul social concret al faptelor săvârșite descrise pe larg în rechizitoriu, multitudinea părților din proces și de existența unor declarații de negare a comiterii faptelor, liberarea provizorie sub control judiciar nu se justifică, impunându-se judecarea,în continuare, a inculpaților în stare de arest.
Având în vedere cele expuse, instanța nu are certitudinea că liberarea provizorie a inculpaților și reprezintă o măsură preventivă adecvată pentru buna desfășurare a procesului penal,desfășurare care impune implicit siguranța desfășurării normale a relațiilor sociale prin neperturbarea ordinii publice.
În cauză nu s-a depus raportul de expertiză contabilă dispus, nu au fost audiați toți martorii și există posibilitatea ca inculpații aflați în stare de libertate să influențeze mijloacele de probă care mai sunt de administrat, astfel că nu se impune în acest moment liberarea provizorie sub control judiciar. Inculpații și au avut roluri determinante în săvârșirea infracțiunilor, în coordonarea și conducerea grupului, contribuția acestora fiind primordială și de asemenea, periculozitatea pe care ei o reprezintă, este mult mai accentuată decât în cazul celorlalți membri ai grupului.
Încheierea a fost atacată cu recurs de inculpații și, susținând netemeinicia acesteia, deoarece nu mai pot influența probele, întrucât nu mai sunt probe de administrat, părțile vătămate au fost audiate în instanță și și-au menținut declarațiile, astfel că nu se mai poate vorbi de influențarea unor părți sau martori. Totodată, arată că nu se precizează în concret care ar fi acele date sau indicii că inculpații odată lăsați în libertate ar putea să zădărnicească aflarea adevărului.
De asemenea, inculpatul, solicită a se ține seama de situația sa familială, că este căsătorit, are trei copii în întreținere, este bolnav de hepatita B, astfel, apreciază că nu ar avea nici un interes să influențeze negativ buna desfășurare a procesului penal.
Recurentul-inculpat, în temeiul disp.art.385/15 pct.2 lit.b Cod procedură penală rap.la art.160/9 alin.7 rap.la art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, a solicitat admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că măsura arestării preventive nu se mai justifică, este arestat de mai mult de 2 ani și 7 luni, consideră că s-a depășit termenul rezonabil care să justifice detenția.
Curtea apreciază nefondat recursul inculpaților.
În acest sens, curtea reține că prima instanță a efectuat o analiză temeinică cerințelor impuse de art.1602Cod procedură penală privind liberarea provizorie, cât și a temeiurilor ce au determinat arestarea inculpaților.
Curtea arată potrivit practicii ei constante, că analiza unei cereri de liberare provizorie implică în mod necesar, verificarea temeiurilor arestării preventive pentru a reține dacă această măsură se impune în continuare, și dacă liberarea are aptitudinea în situația concretă să realizeze scopul detenției, îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de art.1602cod procedură penală neputând conduce automat la admiterea cererii.
În ce privește pericolul pentru ordinea publică ce a determinat arestarea inculpaților, acesta se degajă din consecințele pe care faptele periculoase le propagă în mediul public, încălcând ordinea de drept și liniștea socială.
Faptele ce fac obiectul acestui dosar pun problema conjugării eforturilor unui grup de persoane, în interesul comun al comiterii infracțiunilor reclamate împotriva unui număr mare de părți vătămate, în acest grup inculpații având contribuții de coordonare a activității celorlalți.
Acest lucru face ca situația lor juridică să fie în permanență raportată la activitatea grupului, cu toate consecințele ce decurg de aici, inclusiv sub aspectul incidenței măsurilor preventive.
Așa cum a reținut și prima instanță cei doi inculpați, lideri ai grupării, coordonând prin contribuția lor activitatea celorlalți, au stabilit în mod concret direcțiile și modalitățile de acțiune în vederea realizării hotărârilor infracționale, atribute ce caracterizează măsura periculozității a fiecăruia dintre ei.
de acest tip au fost avute în vedere de instanțe atunci când au dispus liberarea celorlalți inculpați și menținerea în detenție a recurenților-inculpați, prin urmare, atât datorită contribuției mult mai substanțiale la comiterea faptelor, cât și periculozității accentuate pe care o reprezintă persoana acestora.
Contrar susținerilor inculpaților în recurs, prima instanță a evidențiat sub aspectul neîndeplinirii condițiilor privind liberarea provizorie, că este iminent pericolul ca odată puși în libertate, inculpații să denatureze aflarea adevărului în contextul în care nu au fost audiați toți martorii, și există încă o expertiză judiciară nefinalizată.
Într-o altă perspectivă, periculozitatea inculpaților, și riscul de influențare a probatoriilor a reieșit chiar din atitudinea acestora, de exemplu, amenințările adresate de inculpatul lucrătorilor de poliție ce au instrumentat în cauză și familiilor acestora ( la datele de 9.07. și 7.11.2007, când a fost introdus în arestul V, vol.15, 7 și 9 ).
De menționat în acest context și atitudinea inculpatului care, deși a fost pus în libertate prin decizia penală nr.981/R/5.12.2008 a Curții de APEL PITEȘTI, în datele de 22.01.2009 și 29.01.2009 s-a prezentat la Penitenciarul Colibași unde erau încarcerați ceilalți inculpați din grupul, pentru a lua legătura cu aceștia, deși, obligațiile liberării provizorii îi interziceau acest lucru.
În același mod, pe 12.02.2009, inculpatul s-a prezentat din nou la Penitenciarul Colibași, vizând scopuri similare.
Practica judiciară a statuat în numeroase decizii de speță că, liberarea provizorie nu se poate acorda atunci când subzistă temeiurile detenției, privarea de libertate impunându-se nu doar prin prisma rezonanței sociale a faptelor ci și datorită periculozității concrete dovedite de inculpați ( Ap.B, secția a II-a penală, încheierea nr.77/R/21.03.2007, ÎCCJ, I, încheierea nr-, ÎCCJ, decizia nr.3958/2004).
În ce privește durata rezonabilă a arestării, aceasta se apreciază în funcție de particularitățile concrete ale fiecărei cauze, ținând seama de complexitatea dosarului, atitudinea organelor judiciare, cât și a părților.
Inculpații au fost supuși detenției la data de 9 iulie 2007, care a fost menținută sistematic de către instanțele de judecată până în momentul de față.
În tot acest interval de timp, din evidențele ecris rezultă că inculpații au formulat peste 35 de cereri, toate în legătură cu detenția la care au fost supuși.
Pentru soluționarea unei cereri de recurs sunt necesare circa 7 zile în care dosarul se transportă de la o instanță la alta, se stabilește termenul de judecată, se soluționează și altei trei zile pentru redactarea hotărârii și restituirea dosarului la instanța inițială ori parchetului în funcție de faza procesuală în care se află.
Numai în legătură cu acest aspect, un calcul matematic simplu relevă că dosarul s- aflat la diferite instanțe pentru soluționarea unor cereri accesorii fondului o perioadă de aproape un an.
De asemenea, ca urmare a excepțiilor invocate de inculpați dosarul a fost înaintat Curții Constituționale în intervalul de timp cuprins între 11.03. și 11.07.2008.
Așa cum curtea a mai arătat și în alte decizii pronunțate în cauză, în practica judiciară europeană, fosta Comisie a constatat că anumite întârzieri ale procedurii au fost imputabile reclamantului pentru că atunci când legea procesual penală națională oferă dreptul de recurs apărării, acuzatul se găsește în fața unei opțiuni, între o pregătire aprofundată a procesului și o procedură mai rapidă, astfel încât până la un punct el trebuie să-și asume consecințele alegerii făcute ( Comisia, rap. 11 decembrie 1980, cauza Schertehnleib DR.nr.23).
Deși în principiu comunicarea dosarului altei instanțe nu trebuie să conducă la suspendarea activității judiciare în cauza respectivă, nu se poate face abstracție de faptul că acest lucru se întâmplă totuși în mod obiectiv, câtă vreme toate actele procesuale specifice fiecărei etape în parte, nu se pot efectua în lipsa dosarului cauzei.
Cu toate că așa cum s-a precizat, în practica europeană s-a atribuit această situație ca o culpă în sarcina inculpaților, totuși dacă se acceptă ideea că în cele din urmă aceștia nu pot avea o vină, este totuși notoriu și obiectiv că lipsa dosarului împiedică instrumentarea oricărui act procesual, echivalând practic cu o suspendare implicită a procedurilor de fond, astfel încât nu poate atrage nici culpa organelor judiciare și prin urmare nici nu poate fi avută în vedere în calculul duratei rezonabile.
Altfel spus, nu se poate susține în opinia curții în această ipoteză în care datorită multiplelor cereri și excepții formulate de inculpați la propria alegere a fost nevoie ca dosarul cauzei să se afle în afara procedurii de fond, că legitimitatea detenției nu mai este actuală datorită duratei nerezonabile.
Cum nu se regăsește aici nici culpa organelor judiciare și având în vedere complexitatea cauzei, curtea este de părere că încă nu s-a epuizat durata rezonabilă a detenției în ceea ce-i privește pe inculpați.
Curtea apreciază așadar, nefondat recursul inculpaților și conform art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Potrivit art.192 Cod procedură penală, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 30.05.1969 și, fiul lui - și, născut la 6.10.1968, aflați în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din 20 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenții-inculpați la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
G - - dr.-
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./15.02.2010.
Jud.fond:Cl.
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Marius Gabriel Săndulescu
