Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 607/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie
Dosar nr- DECIZIA PENALĂ NR.607/
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu
JUDECĂTOR 2: Marioara Dumitru
JUDECĂTOR 3: Marius Gabriel
Grefier: -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul, în prezent aflat în Arestul V, împotriva încheierii nr.51 din data de 05.11.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Se încuviințează apărătorului să ia legătura cu recrentul inculpat.
Avocat și reprezentantul parchetului precizează, pe rând, că nu mai au alte cereri de formulat.
În raport de această împrejurare, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul inculpat, apreciază că încheierea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât nu există motiv pentru care inculpatul să nu poată beneficia de instituția liberării provizorii, afară de cazul în care se află într-una din situațiile limitativ prevăzute de art.1602alin.2 Cod procedură penală.
S-a motivat de către instanța de fond că, lăsat în libertate, inculpatul ar putea influența bunul mers al urmăririi penale, fără însă a se indica probele ce ar putea fi alterate.
Precizează că nu există nici un indiciu că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile prevăzute de art.215 alin.2 și 3 Cod penal, în forma autoratului, și art.49 din Legea nr.161/2002, întrucât nu s-a găsit la el vreun calculator și nici nu s-a efectuat vreo percheziție informatică în ceea ce-l privește.
Pe de altă parte, se susține de către parchet că inculpatul ar fi ajutat la "repatrierea sumelor de bani", însă unii dintre inculpați sunt cercetați pentru fapte similare în stare de libertate, ceea ce duce la concluzia că nu există identitate de raționament.
Singura vină ce îi poate fi reținută inculpatului este aceea că îl cunoștea pe presupusul conducător al grupului, ei fiind colegi de liceu.
Inculpatul este absolvent de studii superioare și își câștiga existența, fiind asociat și administrator la o societate comercială având ca obiect de activitate intermedierea vânzării de bunuri imobile.
De altfel, în încheierea de admitere în principiu a cererii de liberare provizorie pe cauțiune se menționează că, deși s-a reținut că a aderat la grupul infracțional, inculpatul nu a avut suficiente mijloace materiale pentru a plăti o cauțiune în cuantum mare.
Mai precizează că, potrivit art.136 alin.2 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune, existând suficiente obligații pe care instanța le-ar putea institui în sarcina inculpatului.
Totodată, solicită a se avea în vedere acele temeiuri clare care ar duce la concluzia că, lăsat în libertate, inculpatul ar influența urmărirea penală și deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că menținerea unui inculpat în stare de arest preventiv nu se dispune pentru a se ușura activitatea parchetului.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat și menținerea încheierii tribunalului, ca fiind legală și temeinică, întrucât, așa cum rezultă din întreg dosarul cauzei, inculpatul face parte dintr-un grup infracțional care a săvârșit mai multe infracțiuni informatice. Având în vedere că nu sunt întrunite dispozițiile art.1602alin.1 și 2 Cod procedură penală, în mod corect prima instanță a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune. Apreciază că inculpatul, lăsat liber, ar putea influența pe ceilalți inculpați și părți vătămate care nu au fost încă audiate în cauză. De asemenea, trebuie avut în vedere numărul mare de inculpați implicați, numărul mare de acte materiale comise, precum și elementele de extraneitate ale dosarului, dar și caracterul repetat al unor fapte de acest gen pe raza județului
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, potrivit art.38513alin.ultim Cod procedură penală, solicită admiterea recursului și punerea lui în libertate pe cauțiune, întrucât dorește să-și continue afacerea. Nu prezintă pericol social, nu a avut probleme cu legea și
nu are pe cine influența daca ar fi lăsat liber, întrucât a plecat din localitatea Râmnicu V de 10 ani, afacerea sa derulându-se în Nu cunoaște decât doi sau trei dintre inculpați și se va supune oricăror obligații instituite în sarcina sa.
CURTEA
Din actele dosarului, reține că prin încheierea nr.51 din 05 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, domiciliat în Rm.V,-, - 12,. D,. 9, județul V, în prezent aflat în stare de arest preventiv în cadrul IPJ
S-a dispus restituirea către inculpat a cauțiunii în cuantum de 1.000 lei, consemnată la CEC cu recipisa de consemnare a cauțiunii nr. -/1 din 03 noiembrie 2008.
A fost obligat inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că, este cercetat în dosarul nr. 110D/P/ 2006 al DIICOT - BT V pentru săvârșirea infr. prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, 215 alin. 3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal în condițiile prev. de art. 33 lit. a și b Cod penal.
Potrivit art. 1601Cod procedură penală, în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.
Potrivit art. 1604alin. 1 Cod procedură penală, liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda, la cerere, de instanța de judecată atât în cursul urmării penale cît și al judecății, atunci când s-a depus cauțiunea și sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602alin. 1 și 2 Cod procedură penală.
Condițiile prevăzute de art. 1602alin. 1 și 2 Cod procedură penală, trebuie să fie îndeplinite cumulativ și potrivit acestora, liberarea provizorie se poate acorda în cazul infracțiunilor din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Potrivit alineatului 2, liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiunii sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unei părți, martor sau expert, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În speță, sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 1602alin. 1 Cod procedură penală în sensul că cercetarea penală se efectuează pentru infracțiuni care se pedepsesc cu închisoarea ce nu depășește 18 ani, astfel că tribunalul, a admis în principiu cererea de liberare, a stabilit cuantumul cauțiunii la 1.000 lei, care a fost achitată conform recipisei de consemnare nr. -/1 din 03.11.2008 eliberată de CEC Bank, astfel că, s-a trecut la cercetarea pe fond a cererii.
În urma examinării în fond a cererii, tribunalul a apreciat-o neîntemeiată, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art.160/2 alin.2 Cod procedură penală.
Astfel, față de a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru infr. prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal și 215 alin. 3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, reținându-se că, împreună cu și, asigurau calea de repatriere a sumelor rezultate din activitatea infracțională a unor persoane ce lansau oferte dolosive pe site-uri specializate în vânzări on-line, produceau prejudicii prin accesarea ilegală a unor sisteme informatice și transferuri neautorizate de fonduri bănești, operațiuni prin care s-a urmărit ascunderea adevăratei proveniențe a banilor ori a identității reale a persoanelor ce intrau in contact direct cu victimele.
Petentul făcea parte dintr-un grup organizat care s-a implicat în desfășurarea unor activități de fraudare a unor cetățeni străini prin intermediul internetului, cu legături la persoane cunoscute ce se ocupau cu fraude pe internet, cu coordonatori a unor astfel de activități, obținându-se venituri bănești importante din aceste activități ilegale.
În urma investigațiilor efectuate, au rezultat indicii temeinice că gruparea a fost organizată cu scop precis determinat și anume comiterea de fraude informatice, asociate cu înșelarea victimelor, și transferuri neautorizate de fonduri bănești urmate de repatrierea sumelor obținute prin aceste activități și crearea unui circuit al banilor care ascundea adevărata destinație și identitatea reală a autorilor, formându-se astfel o rețea de fraudare cât și altă rețea de spălare a banilor. Membrii grupului erau interdependenți, astfel că s-a ajuns la operațiuni de transfer de sume importante de bani, în conturi create special la instituții bancare din SUA, Canada, etc.
La măsura arestării petiționarului, s-a reținut că există indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală, că a săvârșit infracțiunile pentru care s-a început urmărirea penală în forma descrisă mai sus.
Potrivit art. 136 alin. 2 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Pe de altă parte, așa cum s-a arătat mai înainte, în articolul 1602alin. 2 Cod procedură penală, liberarea provizorie pe cauțiune nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni, că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În raport cu dispozițiile art. 1601Cod procedură penală, s-a reținut că această instituție are un caracter subiectiv ce constă în faptul că cererea se admite pentru considerații ce privesc persoana inculpatului, dacă se apreciază că arestarea preventivă la un moment dat nu mai este necesară, iar scopul procesului penal ar putea fi asigurat prin garanția pe care o oferă inculpatul, prin cauțiunea pe care o depune și prin obligațiile ce îi sunt impuse de lege și de judecător.
În raport de aceste circumstanțe, tribunalul a reținut că nu sunt realizate cumulativ condițiile prev. de art. 1602alin. 1 și 2 Cod procedură penală, la dosarul cauzei existând date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Astfel, din dosar rezultă că sunt în curs de ascultare unele părți vătămate, martori, coinculpați, că doi dintre aceștia se află pe teritoriul altor state, cauza prezintă o complexitate deosebită nu numai prin numărul mare al inculpaților dar și al victimelor, al prejudiciilor produse, dosarul conținând și elemente de extraneitate, astfel că pentru buna desfășurare a urmării penale este necesară menținerea arestării preventive.
Încheierea a fost atacată cu recurs de către inculpat, care adus critici prin apărătorul său sub aspectul netemeiniciei, arătând că nu se mai impune privarea sa de libertate, scopul măsurii preventive realizându-se și prin liberarea provizorie sub control judiciar, prima instanță nereușind să convingă prin argumente concrete, soluția la care a ajuns.
Curtea apreciază nefondat recursul inculpatului.
În acest sens, curtea arată ca în nenumărate alte decizii de speță, opinia sa în legătură cu analiza criteriilor legale ce permit punerea în libertate provizorie pe cauțiune ori sub control judiciar, precizând încă o dată că liberarea inculpatului este exclusă în situația în care se identifică prezența temeiurilor care au justificat arestarea preventivă și necesitatea menținerii pe viitor a privării de libertate.
Această concluzie se impune cu necesitate datorită conținutului diferit al celor două măsuri, astfel încât necesitatea menținerii uneia dintre ele o exclude pe cealaltă, așa cum s-a arătat mai sus.
Curtea arată din această perspectivă că examinarea unei cereri de liberare provizorie, impune în mod obligatoriu pe lângă evaluarea criteriilor menționate de art.1602Cod procedură penală, și analiza temeiurilor care justifică arestarea inculpatului pentru a se stabili dacă pe viitor detenția acestuia mai este oportună.
Revenind la chestiunea în speță, curtea reține că inculpatul face parte dintr-un grup de 21 de persoane împotriva cărora se derulează în prezent cercetări pentru comiterea în grup organizat a unor infracțiuni de fraudă informatică și înșelăciune, incriminate prin dispozițiile art.7 din Legea nr.39/2003, art.49 din Legea nr.161/2003 și art.215 alin.3 Cod penal.
Este în același timp notoriu faptul că în perioada ultimilor doi ani, au fost cercetați pe raza județelor V și A, pentru comiterea acelorași gen de fapte, circa 100 de persoane, în fiecare dosar în parte, organele judiciare dispunând măsuri de arestare preventivă a celor implicați.
Și inculpatul, alături de cei din grupul său a fost supus arestării preventive prin încheierea nr.32 din 16 iulie 2008 a Tribunalului Vâlcea în temeiul art.148 alin.1 lit. Cod procedură penală, considerându-se că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică și pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani.
S-a apreciat că pericolul pentru ordinea publică este determinat de rezonanța în mediul social a faptelor comise, numărul mare de inculpați și de persoane păgubite, coroborat cu notorietatea acestui gen de infracțiuni în aria teritorială a județelor A și V și necesitatea unei reacții ferme din partea organelor judiciare față de acest fenomen infracțional.
Curtea este de părere că temeiurile care au justificat inițial privarea de libertate a inculpatului se mențin, și impun în continuare detenția acestuia, având în vedere că la numai 4 luni de la arestare, rezonanța socială a faptelor comise de el, împreună cu ceilalți membri ai grupului, au rămas încă vii în memoria cetățenilor în contextul în care la mai puțin de o lună de la arestarea acestui grup, curtea a fost sesizată cu propunerea de arestare a altor 18 persoane cu aceleași îndeletniciri infracționale.
În contextul în care arestarea inculpatului se impune pentru viitor, este exclusă liberarea provizorie sub control judiciar, așa cum în fond a apreciat și prima instanță, dar pentru alte considerente.
În cauzele și împotriva Marii Britanii, CEDO a apreciat că art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană a drepturilor Omului, nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării, în cazul în care există bănuieli că o persoană a comis o infracțiune.
Rolul acestei măsuri în opinia instanței europene, trebuie să fie acela de a permite clarificarea sau dimpotrivă înlăturarea suspiciunilor.
Dosarul este complex, datorită numărului mare al inculpaților, părților vătămate și al infracțiunilor pentru care se derulează cercetări, necesită din acest motiv un volum crescut de investigații și implicit de timp, aflându-se într-o fază avansată a lucrărilor.
Nu se pune prin urmare problema în acest moment a unei alternative la detenția inculpatului, și pentru că nu s-au identificat alte motive care să determine nulitatea hotărârii atacate, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, curtea va respinge recursul inculpatului, obligându-l pe acesta la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii nr.51 din data de 05 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 noiembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI.
Grefier,
Red.
Dact.
Jud.fond:.
2 ex. /28.11.2008.
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Marioara Dumitru, Marius Gabriel
