Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 63/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția penală și pentru cauze cu minori
DOSAR NR. -
DECIZIA PENALĂ NR. 63/R/2008 9
Ședința publică din 13 februarie 2009
PREȘEDINTE: Rus Claudia
JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată a fost înregistrată prin mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 23.05.1986, din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 09.02. 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar, conform prevederilor art. 160/2 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de av. din oficiu, în baza delegației nr. 125 din 12.02.2009 emisă de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Inculpatul recurent arată că este de acorc să fie apărat de avocatul din oficiu.
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului și a cererii de liberare provizorie sub control judiciar din motive familiale.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, a se menține ca legală și temeinică hotărârea recurată. Instanța a perceput corect faptul că punerea în libertate a inculpatului ar constitui pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii din motive familiale și cu toate că este recidivist are un loc de muncă în A iar domiciliul îl are în orașul.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, instanța reține următoarele:
Prin încheierea penală din 9 februarie 2009, Tribunalul Bihora respins cererea privind liberarea provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la 23 mai 1986 în loc. A, județul A, în prezent aflat în Penitenciarul Oradea, arestat preventiv prin încheierea de arestare preventivă nr. 35/M/29 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 30/M/29 octombrie 2008 Judecătoriei Oradea.
În baza art. 192 alin.2 Cod proc. penală a obligat inculpatul la plata sumei de 150 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Onorariul apărătorului din oficiu, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 848 din 6 februarie 2009, în sumă de 100 RON, s-a dispus a se vira din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 6 februarie 2009, depusă la dosarul cauzei, inculpatul a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 30/M/29 octombrie emis în baza încheierii de arestare preventivă nr. 35/M/29 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea.
În motivarea cererii se arată că, sunt îndeplinite toate condițiile pentru lăsarea sa în libertate sub control judiciar, considerând că nu există pericolul ca să zădărnicească aflarea adevărului. Menționează că nu există riscul comiterii altor fapte dacă ar fi lăsat în libertate.
Instanța analizând această cerere a reținut că:
Prin sentința penală nr. 68/23 ianuarie 2009 inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani și 4 luni închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 Cod penal, dispunându-se totodată măsura menținerii arestării preventive față de acesta.
În fapt s-a reținut că în seara zilei de 28.10.2008, inculpatul a ajuns în O cu o mașină de ocazie, intenționând să ajungă în localitatea, comuna R, jud. B, unde domiciliază fratele său. În acest scop a încercat să ajungă la ieșirea din municipiul O, înspre această localitate, însă necunoscând zona, s-a rătăcit pe străzi. În această situație, întrucât afară se înnoptase și se făcuse frig, iar pe de altă parte, neavând bani la el pentru transport, inculpatul a hotărât să sustragă un autoturism pentru a se deplasa în localitatea. Întrucât avea la el o legătură cu mai multe chei de contact auto, inculpatul a deschis câteva autoturisme în zona străzii - - din O, însă pentru că nu a putut să le pornească motorul, le-a abandonat. În cele din urmă, a deschis autoturismul marca - 1305 cu nr. de înmatriculare B-63-, parcat pe str. - - și aparținând părții vătămate, pe care a reușit să îl pornească cu ajutorul cheilor pe care le avea asupra sa. După ce a pornit autoturismul, inculpatul, deși nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, l-a condus de pe str. -, pe Bd -, str. -, str.-, str. -, apoi Bd -, până pe str. -, unde l-a abandonat, întrucât autoturismul a rămas fără benzină.
În continuare, în aceeași noapte, inculpatul s-a deplasat pe străzile din zonă, intenționând să sustragă un alt autoturism. În acest sens a ajuns pe str. -, unde a încercat să deschidă din nou mai multe autoturisme pentru a se deplasa la fratele său. În final a deschis autoturismul marca - 1310, cu nr. - aparținând părții vătămate, pe care l-a pornit și l-a condus spre ieșirea din În jurul orelor 1,00 ajuns în localitatea unde a oprit autoturismul pentru a schimba o casetă în radiocasetofonul auto. În acel moment a fost observat de organele poliției de frontieră din de C care i-au cerut să se legitimeze. Cu toate acestea, inculpatul, știind că nu are permis de conducere, a pornit autoturismul încercând să scape de organele poliției de frontieră. A fost urmărit circa 2 km spre localitatea, după care a abandonat autoturismul și a fugit pe câmp. În timp ce fugea, a aruncat o legătură de chei pe câmp, o altă legătură de chei abandonând-o în autoturism. Inculpatul a fost prins în cele din urmă de organele poliției de frontieră, fiind condus la sediul de C de unde a fost preluat apoi de organele poliției din cadrul
La data de 6 februarie 2008 la Tribunalul Bihora fost înregistrat apelul inculpatului, cu prim termen de judecată la data de 23 februarie 2009. Instanța a reținut că sunt nefondate susținerile inculpatului în sensul că este oportună liberarea sa sub control judiciar, precum și faptul că deși recidivist acest element în sine nu demonstrează în mod absolut pericolul comiterii unor fapte similare.
S-a reținut că, așa cum s-a arătat și în literatura de specialitate ( " Tratat de Drept Procesual Penal " - pag.461) garantarea libertății individuale in procesul penal presupune, alăturat măsurii de revocare a arestării preventive (atunci când au dispărut temeiurile arestării preventive) sau de încetare a acestei măsuri (atunci când există unul din cazurile prevăzute de lege), adoptarea unor măsuri care, fără a fi privative de libertate, să asigure totuși desfășurarea normală a procesului și executarea pedepsei în caz de condamnare. Ca atare se poate ajunge la concluzia că, deși temeiurile pentru menținerea măsurii preventive subzistă, totuși, din cauza unor împrejurări legate în special de persoana inculpatului și de comportarea sa in proces, nu mai este necesară privarea de libertate. unor astfel de rațiuni este reglementarea liberării provizorii sub control judiciar.
Raportat la aceste considerente teoretice implicit la elementele ce au justificat reglementarea legală a acestei instituții, s-a reținut că în speța de față nu există argumente care să pledeze just pentru punerea în libertate a inculpatului,chiar și în condițiile unui control judiciar, această lăsare provizorie a sa în libertate nefiind posibilă raportat la antecedența sa penală. Antecedența sa penală nu coincide exclusiv cu starea sa de recidivă, apărarea remarcând just că o astfel de dispoziție a fost înlăturată din normele ce reglementează instituția analizată. Cu toate acestea nu se poate face abstracție de trecutul infracțional însemnat al inculpatului,ce excede cum s-a arătat starea sa de recidivă. Această conduită a inculpatului sugerează în opinia instanței lipsa oricărei garanții asupra faptului privind necomiterea unor noi infracțiuni odată ajuns în libertate,condiție prevăzută expres în art.160/2 Cod procedură penală. Din această perspectivă instanța a apreciat cererea inculpatului ca fiind nefondată.
Cauza înregistrată în apel, cu prim termen de judecată la data de 23 februarie 2009, iar în opinia instanței de apel nu s-a împlinit termenul rezonabil al măsurii arestării preventive a inculpatului,infracțiunile pentru care acesta este judecat fiind infracțiuni grave, iar circumstanțele personale ale inculpatului pledează pentru menținerea acestei măsuri.
Pentru aceste considerente, instanța a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul ca nefondată.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs în termen, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar din motive familiale.
Verificând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, instanța constată că acesta este nefondat.
În mod legal și temeinic prima instanță a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar din motive familiale, arătând că, în speța de față nu există argumente care să pledeze just pentru punerea în libertate a inculpatului, chiar și în condițiile unui control judiciar, această lăsare provizorie în libertate nefiind posibilă raportat la antecedența sa penală. Antecedența sa penală nu coincide exclusiv cu starea de recidivă, apărarea remarcând just că o astfel de dispoziție a fost înlăturată din normele ce reglementează această instituție. Cu toate acestea, nu se poate face abstracție de trecutul infracțional al inculpatului, conduita inculpatului în speța de față lipsindu-l de garanția necomiterii unei noi infracțiuni odată ajuns în libertate, condiție prevăzută expres de art.160/2 Cod procedură penală.
Văzând această stare de fapt, în drept, dispozițiile art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 9.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va menține în întregime.
Va obliga pe recurent să plătească statului suma de 150 RON, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 RON onorariu apărător din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit."b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 23.05.1986, împotriva încheierii penale din 09.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.02.2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
decizie - /23.02.2009
Judec. apel - -
Judec. fond - Antik
Tehnodact. 3 ex./23.02.2009
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Popovici Corina, Munteanu Traian
