Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 61/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 61/R/2009
Ședința publică din 12 februarie 2009
PREȘEDINTE: Țarcă Gabriela președinte secție penală
JUDECĂTOR 2: Popovici Corina Rodica
JUDECĂTOR 3: Munteanu
Procuror:
Grefier:
Ședința de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de DIICOT O împotriva sentinței penale nr. 26 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată - art. 278 ind. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Procurorul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii Tribunalului Bihor și respingerea ca inadmisibilă a plângerii petentei.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 26 din 15 decembrie 2008 Tribunalului Bihors -a dispus, în baza art.285 Cod procedură penală raportat la art.275-278 Cod procedură penală și art.168 Cod procedură penală trimiterea plângerii formulate de petenta,. în A, str. -. -, nr.42,.17, jud. A, în dosar - al Tribunalului Bihor, DIICOT O, spre competentă soluționare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin ordonanța din 22.04.2008 dată în dosar 43D/P/2006 a DIICOT O s-a dispus aplicarea sechestrului asigurător față de imobilele din loc. A, aparținând numitei, de la care petenta a cumpărat imobilul cu privire la care s-a aplicat sechestrul asigurător.
Instanța a constatat că în cauză s-a formulat o plângere împotriva ordonanței de aplicare a sechestrului asigurător, care, potrivit art.163 alin.1 se soluționează de procuror, dacă aceasta măsură a fost luată în faza de urmărire penală, iar potrivit art.168 alin.1 referitor C.P.P. la contestarea măsurii asigurătorii, în contra măsurii asigurătorii luate și a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, învinuitul sau inculpatul, partea responsabilă civilmente, precum și orice altă persoană interesată se pot plânge procurorului sau instanței de judecată, în orice fază a procesului penal. Din interpretarea sistematică a prevederilor menționate rezultă că plângerea împotriva ordonanței prin care a fost luată o măsură asiguratorie în cursul urmăririi penale se poate adresa numai procurorului, în condițiile prevăzute în art. 275 - art. 278. proc. pen. iar nu și instanței de judecată. În cazul în care plângerea împotriva ordonanței prin care a fost luată o măsură asiguratorie în cursul urmăririi penale a fost adresată instanței de judecată, tribunalul a apreciat că se impune trimiterea acesteia la procuror. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin 3405/2007.
Văzând această stare de fapt, în drept, disp. art.285 rap.C.P.P. la art.275-278 și C.P.P. art.168 instanța C.P.P. a trimis plângerea formulată de petenta, în dosar - al Tribunalului Bihor, DIICOT O, spre competentă soluționare, constatând că la dosar nu există nici un act din care să rezulte că procurorul ar fi soluționat o astfel de plângere împotriva sechestrului asigurător.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege a declarat recurs DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea solicitând instanței casarea ei ca fiind nelegală.
În motivarea recursului parchetul arată că chiar din plângerea adresată de petentă Curții de APEL ORADEA, reiese că aceasta este declarată împotriva ordonanței nr. 497/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În cuprinsul plângerii, petenta arată că ordonanța pe care înțelege să o atace pe această cale nu i-a fost comunicată, comunicându-i-se doar o adresă anexată de aceasta la dosarul cauzei odată cu plângerea, prin care i se aducea la cunoștință că prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție din data de 18.07.2008, în baza art. 278 Cod procedură penală și art. 20 din Legea nr. 598/2004 modificată prin OUG nr. 60/2006 s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate împotriva ordonanței nr. 43/D/P/2006 din data de 22.04.2008 dispusă de DIICOT Serviciul Teritorial Oradea prin care s-a instituit măsura sechestrului asigurător cu privire la imobilele situate în localitatea.
Față de cele expuse, consideră că instanța de judecată a avut suficiente date la dosar din care reieșea că petenta s-a adresat întâi procurorului contra măsurii asigurătorii luate. Dacă și în aceste circumstanțe instanța a apreciat că avea nevoie pentru soluționarea cauzei de ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție era în măsură să solicite că această ordonanță să fie expusă la dosar de către DIICOT.
Instanța a soluționat greșit această plângere și pentru că nu a avut în vedere decizia nr. 57/27.09.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care se stipulează în mod neechivoc că plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau actelor efectuate de procuror, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată, prevăzut de art. 278 ind. 1 Cod procedură penală este inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 285 ind. 15 pct. 2 Cod procedură penală solicită admiterea recursului formulat și rejudecând cauza să se dispună respingerea ca inadmisibilă a plângerii formulate de petenta prin avocat.
Curtea, examinând hotărârea atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală, combinate cu art. 385 ind. 6 alin. 1 și art. 385 ind. 7 alin. 1 Cod procedură penală, constată că se impune a fi admis recursul DIICOT dar pentru alte considerente decât cele expuse de parchet.
În mod greșit instanța de fond a dispus trimiterea plângerii formulate de petenta la DIICOT O spre competentă soluționare.
La dosarul cauzei se află ordonanța nr. 497/2008 din 18.07.2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție din care rezultă că petenta a urmat căile procedurale prevăzute de art. 278 Cod procedură penală, adresându-se cu plângere împotriva măsurilor și a actelor efectuate de procuror, la procurorul șef secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Așa fiind, instanța va admite recursul DIICOT, va casa sentința și va dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul Bihor, urmând ca această din urmă instanță să se pronunțe asupra fondului cauzei dedusă judecății.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 2 lit."c" Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea împotriva sentinței penale nr. 26 din 15 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o casează și dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul Bihor, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare avansate vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - -
Red. - 23.02.2009
Jud. fond -
Tehnored. - 2 ex. - 23.02.2009
Președinte:Țarcă GabrielaJudecători:Țarcă Gabriela, Popovici Corina Rodica, Munteanu
