Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 637/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 637/
Ședința publică din 26 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marius Gabriel Săndulescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier:
Direcția de Investigare Infracțiunilor de Criminalitate organizată și Terorism- Biroul Teritorial Vâlcea reprezentat prin:
Procuror -
S-a luat în examinare, recursul penal declarat de inculpatul, reținut în Arestul J- V, împotriva încheierii nr. 88/F din 20 octombrie2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. în dosarul nr-.
S-a înregistrat ședința de judecată potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul inculpat, asistat din oficiu de avocat în baza delegației nr.4084/2009.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, apărătorul ales, deși a fost sunat la telefon 3 zile consecutiv pentru a i se aduce la cunoștință termenul de judecată, nu a putut fi contactat, motiv pentru care a fost desemnat apărătorul din oficiu.
Apărătorul a luat legătura cu inculpatul.
Inculpatul, arată că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Avocat și procurorul, pe rând, precizează că nu mai au de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind cereri prealabile, curtea, constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat, pentru inculpat, arată că urmează a se constata că, sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1602Cod procedură penală, nu există riscul ca inculpatul să zădărnicească aflarea adevărului, nu există nici-o dovadă în acest sens.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii, inculpatul luându-și angajamentul să respecte întrutotul condițiile impuse de lege.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, cererea este inadmisibilă, având în vedere că pentru infracțiunea de trafic de persoane minore, pedeapsa este peste 18 ani.
În situația în care se trece peste această excepție, solicită a se constata că, prin lăsarea în libertate, inculpatul poate zădărnici aflarea adevărului, prin influențarea părților vătămate și a martorilor.
Solicită respingerea recursului.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat, deliberând, constată:
Prin încheierea nr.88/F din 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, s-a espins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, domiciliat în comuna, sat, nr.779, județul M, studii 5 clase, ocupația, șomer, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără copii minori, iar în baza art.192 alin.2 cod pr.penală, a fost obligat la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 14 octombrie 2009, fost înregistrată cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul, prin care susține că sunt întrunite condițiile legale de a fi liberat sub control judiciar.
Examinând această cerere, tribunalul constată că, la data de 7 august 2009, s-a dispus luarea față de inculpat a măsurii arestării preventive, motivată de faptul că existau indiciile săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.8 din Legea nr.39/2003, art.12 al. 1 si 2 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 13 alin 1, 2 si 3 din Legea nr.678/2001 rap.la art. 12 al. 2 lit. a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2, toate cu aplicarea art.33 lit.a, Cod penal
Sub aspectul admisibilității în principiu, tribunalul a menționat, că, deși în cauză este vizată și săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001 rap. la art.12 al.2 lit.a din Legea nr.678/2001, faptă penală al cărei maxim sancționator depășește limita maxima de 18 ani, totuși având în vedere practica instanței de recurs, respectiv a Curții de Apel Pitești, o atare cerere formulată de inculpat vizând liberarea sub control judiciar, este admisibilă.
In acest sens, tribunalul a arătat susținerile similare ale Curții de Apel Pitești ce pot fi alăturate și cauzei date, în sensul că, actele juridice prin care s-a reținut în sarcina inculpatului și săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001 rap. la art. 12 al.2 lit.a din Legea nr.678/2001, reprezintă un exces de putere în sensul lămurit de literatura de specialitate interna dar și de practica Curții Europene a Drepturilor Omului, deoarece aceasta încadrare nu se justifica temeinic, suficient și rațional în raport de probele administrate în cauză și este de natura a încălca, în mod nejustificat exercitarea dreptului fundamental la libertate prevăzut de dispozițiile art. 23 alin.7 din Constituția României și de dispozițiile art.160/1 și urm. Cod pr. penală.
Ca urmare, tribunalul a dispus admiterea, în principiu și a acestei cereri formulate de către inculpat, care era cercetat pentru o infracțiune al cărei maxim sancționator depășește 18 ani.
Pe fondul cererii, în continuare, tribunalul consideră, în esență, că deși sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, neexistând argumente care să ducă la concluzia că există necesitatea de a fi împiedicat inculpatul să săvârșească alte fapte penale sau să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea martorilor sau în alt mod, așa cum susține și inculpatul, faza de urmărire penală fiind aproape încheiată, probatoriul fiind complet, totuși se impune a fi avute în vedere prevederile art.136 Cod pr.penală, prin prisma necesității luării măsurii liberării sub control judiciar, avându-se în vedere scopul stipulat în acest text de lege.
In ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, pe care l-ar putea prezenta inculpatul, tribunalul arată că un asemenea aspect nu poate face obiectul unei analize în cadrul procedurii de față, deoarece o atare analiză a fost deja efectuată cu ocazia luării măsurii preventive.
Apreciind, astfel, asupra temeiniciei cererii potrivit art.160/8a alin.6 Cod pr.penală, luând în considerare faptele reținute în sarcina inculpatului, și anume că 9 din cele 15 persoane vătămate la a căror traficare ar fi participat, sunt minore, precum și limita maximă a pedepsei închisorii de 20 de ani prevăzută pentru încadrarea unor astfel de fapte în infracțiunea prev. de art.13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001, tribunalul a respins cererea de liberare provizorie formulată de inculpat, ca neîntemeiată.
Impotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu există dovezi în sensul că dacă va fi pus în libertate ar zădărnici aflarea adevărului, fiind întrunite în consecință prevederile art.160/2 Cod pr.penală, vizând admisibilitatea cererii sale.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că aceste motive nu sunt întemeiate pentru considerentele ce vor urma:
Astfel, un prim aspect ce se impunea a fi riguros stabilit de tribunal, este acela dacă această cerere de liberare provizorie sub control judiciar, întrunește condițiile legale în privința admisibilității sale, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru una dintre infracțiunile pretins săvârșite de inculpat, și anume infracțiunea prevăzută de art.13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001, raportat la art.12 alin.2 lit.a din aceeași lege, depășește limita maximă prevăzută de lege pentru admisibilitatea unei astfel de cereri, de 18 ani, o atare infracțiune fiind sancționată cu închisoare de până la 20 de ani.
Este adevărat că există o practică majoritară la Curtea de Apel Pitești, în sensul că instanța poate cenzura încadrarea juridică dată de procuror în cursul urmăririi penale, atunci când o atare încadrare este făcută cu exces de putere, nejustificându-se în raport de probele administrate în cauză, dar în cauza de față, în opinia curții, o atare schimbare de încadrare juridică nu se justifică, tribunalul cenzurând, astfel, în mod greșit încadrarea juridică dată de procuror.
Ca atare, cum una dintre infracțiunile pentru care inculpatul solicită liberarea provizorie sub control judiciar, așa cum a fost menționată, este mai mare de 18 ani, în opinia curții cererea de liberare provizorie era inadmisibilă, întrucât, potrivit dispozițiilor art.160/2 alin.1 Cod pr.penală, acordarea liberării provizorii vizează, în cazul infracțiunilor intenționate, numai acele infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, ceea ce nu este cazul în speța analizată.
Ca urmare, curtea apreciază că analiza unei astfel de condiții, vizând existența sau nu a unei pedepse ce nu depășește 18 ani, expres menționată în dispozițiile art.160/2 alin.1 Cod pr.penală, trebuie să fie făcută în cadrul examinării și admiterii în principiu a cererii, așa cum pretind în acest sens dispozițiile art.160/8 Cod pr.penală și nu pe fondul soluționării cererii, potrivit art.160/8a alin.6 Cod pr.penală, când tribunalul a apreciat în mod greșit asupra temeiniciei acesteia.
In consecință, în opinia curții, cererea de liberare provizorie trebuia respinsă ca inadmisibilă, însă, având în vedere că în recursul inculpatului nu se poate agrava situația în propria sa cale de atac, potrivit art.385/8 Cod pr.penală - ar fi o agravare dacă s-ar casa hotărârea în care instanța s-a pronunțat pe fond, reținându-se că se impunea respingerea cererii ca inadmisibilă, deci fără o astfel de analiză pe fond - curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală.
Totodată, în baza art.189 și urm. Cod pr.penală, curtea va obliga pe inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, în prezent aflat în Arestul V, împotriva încheierii nr.88/F din data de 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu avocat din oficiu avansat din fondurile Ministerului justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - -
Grefier,
Red.-
Tehnored./ex.3
Jud.fond
13 noiembrie 2009
Președinte:Marius Gabriel SăndulescuJudecători:Marius Gabriel Săndulescu, Dumitru Diaconu, Elena
