Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 647/2009. Curtea de Apel Pitesti

Operator date 3918

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIE NR. 647/

Ședința publică din 27 Octombrie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--

JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu dr.- -

JUDECĂTOR 3: Raluca

Grefier:

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:

Procuror -

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal, recursul penal declarat de inculpatul,reținut în Arestul J- A, împotriva încheierii de ședință nr. 321 din 23 octombrie 2009,pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.

S-a înregistrat ședința de judecată potrivit art.304 al. 1 Cod procedură penală.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat recurentul inculpat asistat de avocat ales, în baza delegației de la dosar.

Procedura, legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-a permis apărătorului să ia legătura cu inculpatul.

Avocat și procurorul pe rând, precizează că nu mai au de formulat cereri prealabile.

Nemaifiind cereri prealabile, curtea, constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.

Avocat având cuvântul pentru inculpatul, solicită a se constata că, din probele administrate până în prezent nu s-a dovedită vre-o implicare a acestui inculpat, în vre-o faptă penală.

Faptul că a refuzat să dea declarație, este un drept al său și nu o obligație. Acest aspect nu poate fi reținut în defavoarea sa.

Procedura nu prevede ca de la arestare și până la liberarea provizorie să treacă o anume perioadă.

Inculpatul deși se afla în străinătate, în momentul în care a aflat că i s-a făcut percheziție la domiciliu, a revenit în țară pentru a clarifica situația ivită,fiind reținut la frontieră la Nădlag.

Aflarea adevărului se poate face și cu inculpatul în stare de libertate, iar în situația în care nu va respecta condițiile impuse de lege, se poate lua din nou măsura arestării. Nu există indicii sau probe că prin lăsarea în libertate ar zădărnici aflarea adevărului.

Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și admiterea cererii de liberare provizorie.

Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, menținerea încheierii ca legală și temeinică.

Inculpatul a fost reținut în momentul când încerca să scoată bani din bancomat.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu se face vinovat de fapta pentru acre s-a dispus arestarea și solicită să fie cercetat în stare de libertate.

CURTEA

Asupra recursului penal de față:

Prin încheierea nr.321 din 23 octombrie 2009, Tribunalul Argeșa dispus espingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul, fiul lui și, născut la data de 01.12.1974 în P, jud. P, domiciliat în mun.P,-,.55,.B,.31, jud. P, CNP -, prin apărătorul său, ca neîntemeiată, obligând petentul la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin încheierea nr.84/CC/13.10.2009 a Tribunalului Argeș, definitivă prin decizia penală din 15.10.2009 a Curții de APEL PITEȘTIs -a dispus arestarea preventivă a petentului inculpat pentru 29 zile, începând cu 13.10.2009 și până la 10.11.2009 în temeiul art.148 lit.f Cod pr.penală.

Se constată că petentul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.24 alin.1, 2, art.25 și art.27 din Legea 365/2002, respectiv falsificare de instrumente de plată electronice, punerea în circulație a acestora, fabricarea de echipament în vederea contrafacerii de instrumente de plată electronice și efectuarea de operațiuni financiare frauduloase.

Inițial în acest dosar de urmărire penală s-au efectuat cercetări față de inculpații și, sub aspectul comiterii acelorași infracțiuni, aceștia fiind depistați, în urma unei sesizări la Serviciul 112, în timp ce utilizau carduri falsificate și efectuau operațiuni cu acestea la bancomatul BCR din cart. din Pitești. Asupra lor și în autoturismul pe care îl foloseau (închiriat de petentul inculpat ), s-au găsit 36 carduri, 2 baghete de culoare gri, necesare citirii codului pin, bunuri necesare confecționării dispozitivelor de copiere a datelor de pe card ( de lipit, cositor, bandă adezivă), precum și importante sume de bani și 10 telefoane mobile, din care unul aparținea petentului.

Pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul nu depășesc 18 ani, astfel încât, s-a constatat îndeplinirea condițiilor prev.de art.1602Cod pr.penală.

Într-adevăr petentul inculpat nu are antecedente penale, este căsătorit, are în întreținere 2 copii minori, însă aceste circumstanțe personale trebuie privite prin prisma activității infracționale pentru care este cercetat.

Din probatoriul administrat până în prezent, ce a condus la luarea măsurii arestării preventive la 13.10.2009, rezultă existența unor indicii temeinice că inculpatul, alături de ceilalți inculpați, a fost implicat în comiterea unor fapte de tranzacții frauduloase cu carduri electronice, acest tip de infracțiuni cunoscând o creștere alarmantă, cu implicații deosebite asupra situației economice, financiare a persoanelor fizice sau juridice păgubite.

În condițiile în care petentul a precizat că nu are nicio implicare în activitatea infracțională alături de ceilalți inculpați, este în interesul bunei desfășurări a procesului penal a se respinge cererea formulată ca neîntemeiată prin prisma disp.art.1602alin.2 Cod pr.penală, întrucât, adoptând o astfel de poziție, se apreciază că dacă inculpatul ar fi cercetat în stare de libertate ar încerca să zădărnicească adevărul prin influențarea celorlalți inculpați sau martori, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.

Este adevărat că măsura arestării preventive este una excepțională, însă având în vedere timpul relativ scurt scurs de la luarea acesteia, instanța apreciază că nu este oportună punerea petentului în libertate pentru considerentele expuse, astfel încât, în baza art.1608aalin.6 Cod pr.penală, cererea va fi respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, care a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, aducând următoarele argumente:

- sunt îndeplinite cerințele disp. art.160/2 Cod procedură penală și următoarele;

- nu a fost administrată nicio probă care să dovedească vinovăția inculpatului;

- dreptul la tăcere nu constituie impediment la admiterea cererii de liberare provizorie;

- nu există indicii sau probe în sensul că, prin lăsarea în libertate, inculpatul ar zădărnici aflarea adevărului.

Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.385/6 alin ultim Cod procedură penală se constată caracterul nefondat al recursului.

În legătură cu primul motiv de recurs, urtea reamintește că întrunirea condițiilor de admisibilitate conferă inculpatului vocația la liberare provizorie, însă art.160/8a Cod pr.penală, impune și o analiză a temeiniciei liberării.

Examinarea presupune aprecierea oportunității punerii în libertate a inculpatului la momentul de față și consecințele ce ar decurge din acesta.

Din această perspectivă, analiza temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar se face și în raport de motivele care au stat la baza arestării preventive, astfel că, în condițiile în care măsura a fost dispusă în temeiul art.148 lit.f Cod pr.penală, liberarea nu poate fi acordată când lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Deși, în mod formal, la condițiile liberării provizorii sub control judiciar, legea prevede în mod expres doar anumite condiții ce trebuie îndeplinite, din analiza în ansamblu a dispozițiilor legale aplicabile în materie, rezultă și o condiție subînțeleasă și anume că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Având în vedere natura, gravitatea, modalitatea în care se bănuiește că au fost săvârșite faptele imputate, curtea concluzionează că, în acest moment, liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului nu este oportună.

Așadar, subzistența motivelor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, corect reținute și analizate de judecătorul fondului, justifică menținerea detenției și exclude liberarea provizorie.

Nu trebuie ignorat nici scopul măsurii preventive astfel cum este definit în art.136 Cod pr.penală, obiectiv greu de realizat în cazul admiterii unei asemenea cereri.

Este adevărat că inculpatul beneficiază de dreptul la tăcere, însă, în mod constant, în nenumărate decizii de speță, Înalta Curte de Casație și Justiție, a apreciat conduita inculpatului ca fiind unul din criteriile ce are relevanță la analizarea temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

După cum este cunoscut, pedeapsa este consecința tragerii la răspundere penală a inculpatului pentru infracțiunea săvârșită intervenind numai după ce se constată vinovăția acestuia conturată prin probele administrate iar scopul ei este reeducarea condamnatului.

Or, arestarea preventivă este o măsură care poate fi luată dacă există indicii ale săvârșirii unei infracțiuni, fără a fi necesară existența probelor de vinovăție și care trebuie să asigure buna desfășurare a procesului penal.

Așadar, motivele 2 și 4 sunt nefondate.

Și cel de-al treilea motiv de recurs este neîntemeiat.

Curtea împărtășește raționamentul primei instanțe, în sensul că poziția adoptată de inculpat în cursul cercetării penale s-ar materializa în obstrucționarea aflării adevărului.

Concluzionând, în raport de argumentația ce precede, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul care, în conformitate cu art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 1 decembrie 1974, reținut în Arestul A, împotriva încheierii de ședință nr.321 din 23 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.

Obligă pe recurentul inculpat să plătească 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Președinte, Judecător, Judecător,

G - dr.- - -

Grefier,

Red.:

Tehnored.:

2 ex/17.11.2009.

Jud.fond:.

Președinte:Teodora Gheorghe Sorescu
Judecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Marius Andreescu, Raluca

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 647/2009. Curtea de Apel Pitesti