Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 649/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALA SI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALA NR.649/R/2009
Ședința publică din 27 octombrie 2009
Instanta compusă din
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Livia Mango Săndel Macavei
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - --
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE- SERVICIUL TERITORIAL CLUJ - REPREZENTAT PRIN PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpata împotriva încheierii penale fără număr din data de 21 octombrie 2009 Tribunalului Cluj, prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpată.
La apelul nominal se prezintă inculpata în stare de arest, deținută în Penitenciarul Gherla, asistată de apărător ales, avocat din cadrul Baroului B, cu delegația la dosar.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, inculpata, întrebată fiind, arată că își însușește cererea de recurs formulată de apărătorul său ales.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul ales al inculpatei solicită admiterea recursului declarat împotriva încheirii penale din data de 21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj, prin care a fost respinsă cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpata, casarea încheierii recurate și pe cale de consecință, punerea de îndată în libertate a inculpatei și stabilirea obligațiilor prevăzute de art.1602alin.3 Cpd pr.pen.
În ce privește condițiile admisibilității cererii, arată că sunt îndeplinite, aspect constatat și de Tribunalul Cluj. Contestă încheierea sub aspectul temeiniciei acesteia și apreciază respingerea cererii ca neîntemeiată, având în vedere că la acest moment, temeiurile arestării față de inculpata nu mai există. Inculpata a fost arestată în luna mai 2009 în temeiul art. 148 lit.f Cod pr.pen. apreciindu-se că la acel moment ar fi prezentat un pericol concret pentru ordinea publică, în condițiile în care comunitatea din care provine ar fi reacționat negativ. A trecut o perioadă lungă de timp de la comiterea faptei și apreciază că, comunitatea nu ar reacționa negativ dacă inculpata ar fi judecată în stare de libertate, având în vedere că organele de urmărire penală și instanța au luat măsurile ce se impun pentru buna desfășurare a urmăririi penale.
Apreciază că cererea este întemeiată și că inculpata poate beneficia de liberare sub control judiciar, având în vedere că pedeapsa pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatei nu depășește 18 ani închisoare și nu eixistă date că ar comite alte fapte penale sau că ar zădărnici aflarea adevărului, prin influențarea părților sau martorilor, cu atât mai mult cu cât toți inculpații au fost audiați și inculpata a recunoscut comiterea faptei, dând dovadă de sinceritate în fața instanței de fond, menținându-și declarațiile date în faza de urmărire penală.
Raportat la circumstanțele personale ale inculpatei, arată că aceasta nu a mai avut tangență cu legea penală, a arătat întotdeauna respect față de valorile sociale și morale, a avut un comportament adecvat în societate și în familie, iar comiterea acestor fapte reprezintă o greșeală pe care o regtă foarte mult, astfel că nu există nici un impediment ca cercetarea inculpatei să se facă în stare de libertate. Apreciază că scopul măsurii preventive poate fi realizat și prin liberarea sub control judiciar, având în vedere contextul în care s-a luat această măsură și scopul măsurii.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza să se dispună admiterea cererii de liberare sub control judiciar formulată de inculpată prin intermediul apărătorului. Depune concluzii scrise pentru a fi avute în vedere la deliberare.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpata împotriva încheierii Tribunalului Cluj prin care s-a respins cererea formulată de inculpată, apreciind că prima instanță a pronunțat o soluție temeinică și legală. Deși sunt îndeplinite condițiile admisibilității în principiu, raportat la aprecierea subzistenței temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, cererea este neîntemeiată. Apreciază că temeiul prev. de art. 148 lit.f Cod pr.pen. este în continuare incident în prezenta cauză, având în vedere că fapta inculpatei - care a ajutat la promovarea fraduloasă a candidaților pentru obținerea permisului de conducere, prin încălcarea legii, fără a avea cunoștințele necesare - prezintă un grad de pericol social concret ridicat.
Totodată, soliciă obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Apărătorul inculpatei, în replică, arată că la analizarea cererii de liberare sub control judiciar, nu discutăm de existența temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive, având în vedere că liberarea sub control judiciar are o altă natură juridică. În cazul de față, instanța trebuie să aprecieze situația raportat la persoana inculpatei, respectiv dacă se poate dispune liberarea sub control judiciar.
Reprezentanta Parchetului, în replică, arată că analiza temeiniciei unei astfel de cereri nu se poate face, fără a se raporta și la temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Într-adevăr, este vorba de două instituții diferite și nu se confundă, însă liberarea inculpatei se poate face raportat la probele dosarului și temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Inculpata, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea penală din data de 21 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj, în baza art. 160/8a alin. 6.pr.pen. rap. la art. 160/2 pr.pen. s-au respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 56/P/2008 al DNA - Serviciul TERITORIAL CLUJ au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații:
- pentru săvârșirea infracțiunilor de: trafic de influență în formă continuată, prev. de art. 257 Cod Penal coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2.penal, dare de mită în formă continuată, prev. de art. 255 Cod Penal coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2.penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
- pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.Penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut în esență în actul de sesizare că în perioada octombrie 2008 - martie 2009, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pretins de la un număr de 13 persoane sume cuprinse între 5000 lei și 3200 de Euro, promițând că prin influența pe care o are asupra unor funcționari din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor C le va facilita promovarea examenului pentru obținerea permisului de conducere, sens în care a procedat și la falsificarea unor fișe de școlarizare, a unor contracte și a unor fișe medicale pentru candidați. În aceeași perioadă inculpatul a remis coinculpatei (agent de poliție) sume cuprinse între 600 și 700 de Euro pentru aod etermina pe aceasta să să-și îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu și să permită unor candidați accesul în sala de examen în condiții în care să le asigure fraudarea examenului pentru obținerea permisului de conducere.
Potrivit dispozițiilor art. 160/2 alin. 1 și 2.pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și doar dacă nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau date că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți etc. în plus instanța de judecată învestită cu soluționarea cererii trebuind să aprecieze și asupra temeiniciei acesteia, conform dispozițiilor art. 160/8a alin. 2 și 6.pr.pen. temeinicie care se apreciază în funcție de gradul de pericol social al faptelor comise și, bineînțeles, de pericolul pe care l-ar putea reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului.
Așa fiind, chiar dacă în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160/2 alin. 1 și alin. 2.pr.pen. (referitoare la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile comise și la inexistența unor date din care să rezulte că inculpații ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți etc. precum și la inexistența unor date din care să rezulte necesitatea de a-i împiedica pe aceștia să săvârșească alte infracțiuni), tribunalul a apreciat că, raportat la materialul probator administrat în cauză, cererile de liberare provizorie sub control judiciar sunt neîntemeiate.
Aceasta deoarece, s-a considerat că lăsarea inculpaților în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, probele în acest sens rezultând din gradul de pericol social concret, ridicat, al faptelor comise, modul și împrejurările în care acestea au fost săvârșite și derularea pe o lungă perioadă de timp a activității infracționale. Nu au fost neglijate aspecte cum ar fi acelea că prin faptele comise de inculpați, cu sprijinul și prin coruperea unor funcționari din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor C, au obținut permise de conducere persoane care nu au fost în nici un mod testate dacă prezintă aptitudinile reale ale unui conducător auto, faptele putând deci cauza consecințe tragice în trafic. Faptul că acestea nu s-au produs nu minimalizează gravitatea infracțiunilor de care sunt acuzați cei doi inculpați. Lipsa de responsabilitate și inconștiența angajării în activități de genul celor reținute în rechizitoriu, corelată cu împrejurarea că astfel de acțiuni decredibilizează puternic imaginea unor instituții fundamentale ale statului de drept - în speță Poliția, instituție în care orice cetățean trebuie să poată avea încredere, conduc instanța la concluzia că, deși nu au antecedente penale și au recunoscut faptele în materialitatea lor în faza de urmărire penală, inculpaților nu le poate fi acordat la acest moment beneficiul liberării provizorii sub control judiciar. Cercetarea judecătorească nu s-a declanșat încă, există persoane față de care s-au disjuns și se continuă cercetările, astfel încât pentru o bună înfăptuire a actului de justiție este necesară în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Pe de altă parte, împrejurarea că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică a fost constatată și prin încheierile penale ale Curții de APEL CLUJ, în baza cărora s-au respins până în prezent recursurile declarate de inculpați împotriva încheierilor prin care s-a dispus arestarea preventivă și prelungirea acestei măsuri în cursul urmăririi penale, simplul fapt al finalizării acesteia neaducând elemente noi care să justifice luarea unor măsuri restrictive de libertate mai blânde.
Împotriva încheierii Tribunalului Cluj, în termen legal a formulat recurs inculpata, solicitând casarea acesteia și, rejudecând, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu consecința punerii sale în libertate.
Încheierea atacată a fost criticată sub aspectul temeiniciei, în sensul că, deși s-a constatat de către instanță îndeplinirea condițiilor legale de admisibilitate a unei astfel de cereri, în mod greșit, s-a apreciat că cererea este neîntemeiată, pe motiv că ar subzista temeiurile arestării.
La analizarea unei cereri de liberare provizorie, nu pot fi puse în discuție temeiurile arestării, cele două instituții fiind distincte, iar scopul măsurii preventive poate fi realizat și prin liberare provizorie.
Instanța nu a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatei: atitudinea sinceră, prin recunoașterea și regretarea faptei; lipsa antecedentelor penale - fiind la prima confruntare cu legea penală, cu un comportament adecvat în familie și societate; perioada rezonabilă de arest preventiv - fiind arestată de peste 7 luni.
Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art. 385/14 și 385/6 alin.3 pr.pen. Curtea constată nefondat recursul în cauză pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din redactarea textului legal care reglementează condițiile liberării provizorii sub control judiciar - art.160/2 alin.1,2 pr.pen. rezultă cu titlu obligatoriu, imperativ, situațiile în care nu se acordă liberarea provizorie - când există date din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Însă, lipsa impedimentelor legale la acordarea liberării, precum și îndeplinirea condițiilor privind categoriile de infracțiuni pentru care se poate acorda liberarea provizorie, creează doar o posibilitate, o facultate și nu o obligație pentru instanță, de a admite cererea.
Dat fiind faptul că în cauză, temeiurile care au determinat arestarea inculpatei subzistă și impun în continuare privarea de libertatea a acesteia, simpla îndeplinire formală a condițiilor prev. de 160/2 pr.pen. nu determină admiterea automată a cererii, aprecierea temeiniciei și oportunității unei astfel de cereri fiind lăsată la aprecierea instanței, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze.
Astfel, rezultă din materialul de urmărire penală că, există în continuare indiciile temeinice, în sensul dispozițiilor art.68/1 pr.pen. respectiv date din care se desprinde presupunerea rezonabilă că inculpata a comis fapta pentru care este cercetată, în acest sens fiind mijloacele de probă reținute cu ocazia arestării inculpatei, precum și cele administrate ulterior acestui moment.
Totodată, se constată că sunt îndeplinite în continuare condițiile prev. de art.148 lit.f pr.pen. respectiv limitele de pedeapsă pentru infracțiunile cercetate și, pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatei, pericol ce rezultă din gravitatea deosebită a faptelor, din modul și mijloacele de comitere a acestora, din împrejurările în care au fost comise.
Justificat a apreciat instanța că, prin fapte de natura celei de care este acuzată inculpata se creează un puternic sentiment de nesiguranță și neîncredere la nivelul comunității, premisele decredibilizării instituțiilor statului, în care, de regulă, orice cetățean ar trebui să aibă încredere. De asemenea, corect s-a apreciat și că, nu pot fi neglijate consecințele produse sau care s-ar fi putut produce prin acțiunea inculpatei, care, în calitate de agent de poliție, chemată să vegheze la respectarea legii, ea este cea care o încalcă și care creează posibilitatea producerii, pe termen, a unor efecte grave la nivelul traficului rutier, permițând unor persoane nepregătite corespunzător, să pericliteze buna desfășurare a acestuia.
Circumstanțele personale favorabile inculpatei, fără a fi neglijate, nu pot avea, cel puțin în acest moment procesual, valoare determinantă în evaluarea pericolului pentru ordinea publică, în detrimentul celorlalte elemente, mai sus arătate și care, justifică privarea de libertate în continuare.
Toate aceste elemente, corect evidențiate și analizate de prima instanță sunt de natură a caracteriza evidența pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertatea inculpatei, în condițiile în care intervalul scurs de la data arestării - 18 martie 2009 - nu este unul foarte mare, pentru a putea considera că s-au schimbat dimensiunile acestui pericol, că el s-ar fi diminuat, în contextul concret al complexității cauzei, al momentului efectiv al demarării cercetării judecătorești - instanța a fost sesizată cu rechizitoriu doar la 5 iunie 2009 și, chiar prin prisma jurisprudenței europene în materie, care a statuat că, este justificată o detenție provizorie pe durata unui termen rezonabil, în cazul existenței presupunerii că s-a comis o faptă în măsură să creeze, o puternică reacție de tulburare publică.
Este adevărat că, prin ipoteză, formularea unei cereri de liberare provizorie nu poate avea loc decât în condițiile subzistenței temeiurilor arestării și, că deci, aparent, nu se impune a fi avute în vedere aceste temeiuri la soluționarea cererii.
Tot atât de adevărat însă, este și faptul că, nu se poate face abstracție de aceste temeiuri, în momentul în care se constată că o componentă a acestora - pericolul pentru ordinea publică - este încă prezentă în cauză și impune privarea de libertate în continuare, ducând astfel, cu necesitate, la respingerea cererii.
Așa fiind, se constată că prima instanță, în mod judicios a apreciat neîntemeiată cererea inculpatei, prin prisma pericolului pentru ordinea publică, încă actual, astfel că soluția acesteia apare ca una legală și temeinică, iar recursul în cauză fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b pr.pen.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligată inculpata recurentă să plătească în favoarea statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta inculpată, aflată în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 21 octombrie 2009 Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpata recurentă să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 27 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - --
Red./Dact.
3 ex./05.11.2009
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Livia Mango Săndel Macavei
