Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 661/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 661
Ședința publică din data de 9.10.2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTORI: Ioana Nonea, Elena Negulescu Cristina Georgescu
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 9.04.1987, în prezent aflat în Arestul P împotriva încheierii de ședință din data de 6.10.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza disp.art.160/8a al.6 rap. la art. 160/2 pr.penală a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat, apărător ales din Baroul Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul arestat, după ce în prealabil a luat legătura cu acesta, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, arată că acesta a înțeles să-și întemeieze recursul pe disp. art. 160/9 pr.pen. și consideră că Tribunalul Prahova, prin încheierea pe care a pronunțat-o, astfel cum a fost motivată, a nesocotit prevederile art. 160/2 al.2 pr.penală.
Referitor la cererea de liberare provizorie sub control judiciar arată că legiuitorul tratează aceste cereri distinctiv, este o instituție separată, iar instanța de fond motivează încheierea atacată pe temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive.
Precizează că la dosarul cauzei nu există date sau indicii că odată lăsat în libertate inculpatul ar comite alte infracțiuni ori că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Urmează a se avea în vedere declarațiile pe care recurentul le-a dat până în prezent și unde se poate observa că atitudinea acestuia a fost sinceră iar urmare declarațiilor sale s-a început urmărirea și împotriva inculpatului.
Mai arată că în sarcina recurentului se rețin două acte materiale în formă continuată însă el nu a făcut altceva decât să-i spună numitului că are o cunoștință care îi poate face rost de acea cantitate de droguri, iar cel de al doilea act material reținut în sarcina sa nu are nici-o legătură cu el.
De asemenea, arată că inculpatul, a avut o atitudine sinceră, a cooperat cu organele de anchetă, a recunoscut ceea ce a făcut, provine dintr-o familie organizată, își câștiga existența din vânzarea de produse și, fiind reprezentant al acestor firme dar și din spectacolele pe care le avea și urma să le aibă alături de inculpatul, întrucât este interpret de muzică rapp și este absolvent de studii superioare, respectiv al Facultății de, cu nota 9.
Totodată, precizează că inculpatul a apelat la această situație doar pentru consumul propriu și nicidecum pentru a face trafic de droguri de mare risc. Având în vedere că inculpatul este cercetat pentru aceleași infracțiuni dar în stare de libertate deși este recidivist, împotriva sa fiind luată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea consideră că și recurentul de azi trebuie să beneficieze de același tratament juridic.
Consideră că inculpatul nu prezintă pericolul prev.de art. 148 lit.f pr.pen. are cunoștință de disp. art. 16 din Legea nr.143/2000, încadrarea pentru faptele reținute în sarcina sa este între 3 și 15 ani închisoare deci și această condiție prev. de art. 160/2 pr.pen. este îndeplinită, iar cererea sa de liberare provizorie sub control judiciar este întemeiată.
Din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că există temerea legitimă că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, să influențeze buna desfășurare a procesului penal dacă ar fi lăsat în libertate și are cunoștință de disp. art. 160/2 al.3 și art. 160/10 pr.pen.
Referitor la consumul de droguri arată că acesta este consumator de droguri de 18 luni și este necesar să se prezinte la o clinică de specialitate pentru dezintoxicare.
Față de toate acestea solicită instanței admiterea recursului, casarea încheierii atacate iar pe fond, reținând cauza spre judecare, să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, aplicarea art.160/8a pct.2 cu trimitere la art. 160/8a pct.3 pr.pen.
Solicită de asemenea a se da eficiență disp. art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind neîntemeiat și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică, în mod corect fiind respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar având în vedere gradul de pericol social al infracțiunilor și modalitatea comiterii faptelor.
Mai arată că inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri și consum de droguri, infracțiuni grave, acesta a declarat că el consuma droguri de aproximativ 2 ani, fapta creează dependență și a luat o amploare deosebită în rândul tinerilor.
Precizează că potrivit disp.art.160/2 pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda și nicidecum nu este obligatorie pentru instanță.
Avocat, având cuvântul în replică pentru inculpat, arată că dependența este creată ca urmare a consumului de droguri și aceasta se poate trata în instituții de specialitate.
Consideră că inculpatul este o victimă și nu el este cel care a fondat sau întreținut acest flagel.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă cele întâmplate, consuma droguri ușoare pentru că s-a informat cu privire la efectul fiecărui drog, fiecare consumator mergea la un alt consumator pentru a-și procura drogurile și așa se extindea rețeaua.
Mai arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 6 octombrie 2009 dată de Tribunalul Prahova în dosarul nr- s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 9.04.1987 în P, domiciliat în com., nr.11,.15,.6, județul P, CNP -, în prezent aflat în Arestul P, dispunându-se totodată obligarea inculpatului la plata sumei de 40 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut pe baza actelor și lucrărilor dosarului, următoarele:
Prin cererea formulată la 2 octombrie 2009, inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 09.04.1987 în Paf ormulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar arătând, în motivarea acesteia, că este absolvent de liceu și facultate, își câștigă existența în mod onest, fiind cântăreț într-o formație dar și reprezentant al firmelor și, că provine dintr-o familie organizată iar până la data arestării nu a comis alte fapte antisociale, având un comportament bun în societate.
În vederea soluționării cererii, tribunalul a dispus atașarea dosarului de urmărire penală nr.128/D/P/2009 al - Serviciul Teritorial Ploiești.
Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar, în raport de actele și lucrările dosarului atașat, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 17 septembrie 2009 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpat, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de risc și deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, ambele în formă continuată, prev. de art. 2 al.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art. 41 al.2 cod penal și art. 4 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art. 41 al.2 cod penal.
Prin Ordonanța nr.128/D/P/2009 din 18 septembrie 2009 fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 2 al.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art. 41 al.2 cod penal și art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 al.2 cod penal, reținându-se în sarcina sa, că din anul 2009, în baza unei rezoluții infracționale unice, a comercializat droguri de risc, respectiv cannabis și rezină de cannabis unor cumpărători din P și B și a deținut, în vederea consumului propriu, droguri de risc, respectiv cannabis și rezină de cannabis.
Prin Încheierea din Camera de consiliu din data de 18 septembrie 2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Prahovaa dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 30 de zile, cu începere de la 18 septembrie 2009 și până la 17 octombrie 2009, inclusiv.
În ceea ce privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar s-a reținut că în conformitate cu disp. art. 160/1 pr.pen. în tot cursul procesului penal inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, cerere pe care a apreciat-o ca fiind admisibilă în raport de cuantumul pedepsei, însă neîntemeiată pe fond, considerându-se că la acest moment, respectiv la mai puțin de o lună de la luarea măsurii arestării preventive, nu se impune cercetarea inculpatului în stare de libertate.
S-a motivat că deși inculpatul nu are antecedente penale, a avut într-adevăr o atitudine cooperantă, formulând chiar și un denunț în prezenta cauză și provine dintr-o familie organizată, nu se poate face abstracție de pericolul social concret al infracțiunii pentru care a fost arestat, respectiv trafic de droguri, modalitatea comiterii faptei, pluralitatea actelor materiale comise.
Referitor la ultimul aspect reținut, s-a motivat că aplicarea disp. art. 41 al.2 cod penal este justificată în raport de declarațiile inculpatului care a precizat că și-a procurat droguri de la inculpatul, fapt confirmat și de martora, împrejurare ce denotă o continuitate a comportamentului infracțional care este de natură să justifice temerea că lăsat în libertate inculpatul ar putea comite și alte infracțiuni.
În plus, s-a arătat că cercetările penale sunt în stadiu incipient, din actele și lucrările dosarului rezultând că urmează să fie administrate și alte probatorii care vor putea conduce, eventual, la descoperirea și a altor participanți, iar instanța apreciază că o eventuală liberare provizorie sub control judiciar ar împiedica buna desfășurare a cercetărilor.
Împotriva Încheierii din 6 octombrie 2009 declarat recurs, în termen, inculpatul, care a criticat hotărârea de nelegalitate și netemeinicie.
Cu ocazia dezbaterii recursului, inculpatul, prin apărător ales, a criticat încheierea pronunțată de Tribunalul Prahova de nelegalitate și netemeinicie, susținând în principal, că în mod greșit au fost avute în vedere la examinarea cererii temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive deoarece instituția liberării provizoriii sub control judiciar este tratată de legiuitor în mod distinct.
Totodată, încheierea a fost criticată susținându-se că instanța de fond a nesocotit dispozițiile cuprinse în art.160/2 al.2 pr.pen. având în vedere că la dosarul cauzei nu există date sau indicii că odată lăsat în libertate inculpatul ar comite alte infracțiuni ori că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Se susține că, dimpotrivă, declarațiile date până în prezent de către inculpat conduc la concluzia că acesta a recunoscut faptele imputate, mai mult, urmare informațiilor furnizate de acesta prin denunțul făcut, au condus la începerea urmăririi penale împotriva învinuitului.
De asemenea, s-a susținut că inculpatul provine dintr-o familie organizată, este absolvent de studii superioare, își câștigă existența în mod onest iar implicarea sa în activitatea infracțională s-a datorat împrejurării că este consumator de droguri de circa 18 luni, însă nu se ocupă cu traficul de droguri.
Solicită a se avea în vedere cu ocazia examinării recursului și a cererii de liberare provizorie sub control judiciar și împrejurarea că un alt inculpat, respectiv, deși este recidivist, fiind cercetat pentru comiterea acelorași infracțiuni, nu a fost arestat preventiv, împotriva sa fiind luată măsura prev. de art. 145/1 pr.pen. așa încât, pentru egalitate de tratament solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, admiterea cererii, așa cum a fost formulată.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev.de art. 385/9 pct.18 pr.pen. pe baza actelor și lucrărilor dosarului, și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art. 385/6 al.3 pr.pen. constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Împotriva recurentului-inculpat a fost luată măsura arestării preventive prin Încheierea din camera de consiliu din 18 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova pe o durată de 30 de zile, cu începere de la 18 septembrie 2009 și până la 17 octombrie 2009, inclusiv, reținându-se incidența disp. art. 146 rap. la art. 143 pr.pen. respectiv, existența unor indicii temeinice și probe verosimile că inculpatul ar fi comis infracțiunile de trafic ilicit de droguri de risc și deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, fapte incriminate sub art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 și art. 4 al.1 din același act normativ.
Totodată, s-a reținut îndeplinirea cumulativă a cerințelor impuse de art.148 lit.f pr.pen. în sensul că în privința infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc, legiuitorul a prevăzut sancțiunea închisorii de la 3 la 15 ani, prin urmare, mai mare de 4 ani și că în cauză există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
La analizarea pericolului concret pentru ordinea publică au fost avute în vedere natura și gravitatea faptelor de trafic de droguri, modalitatea în care inculpații au acționat, în sensul că făcând parte dintr-un grup mai mare fiecare persoană avea rolul de a asigura procurarea drogurilor dar și pe aceea de a găsi posibilitățile de vânzare a acestora, precum și impactul negativ al unor astfel de activități asupra comunități, prin consecințele consumului unor astfel de substanțe.
Este adevărat că în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art.160 alin.2 pr.pen. scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, însă, așa cum a reținut și instanța de fond, aceste dispoziții nu pot fi reținute în prezent, câtă vreme, cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost formulată la mai puțin de o lună de la data luării măsurii preventive a arestării inculpatului, dată la care în mod neîndoielnic au fost avute în vedere și aceste dispoziții legale iar instanța a reținut că măsura arestării inculpatului este oportună pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Pe de altă parte, se constată că dacă în privința admisibilității cererii, aceasta îndeplinește cerințele impuse de art. 160/2 al.1 pr.pen. dat fiind că infracțiunea prev. de art. 2 al.1 din Legea nr.143/2000 se sancționează cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani, în cauză sunt aplicabile dispozițiile cuprinse în alineatul 2 al aceluiași articol care obligă instanțele să nu acorde liberarea provizorie sub control judiciar în situația în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea de părți, distrugerea mijloacelor de probă ori alte asemenea fapte.
Probele administrate în cauză până în prezent respectiv, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpatul și coinculpatul, dintre inculpat și alte persoane, ca fiind presupușii consumatori de droguri, conținutul mesajelor transmise de inculpat persoanelor implicate, toate obținute în condițiile autorizării de către instanță, procesele verbale încheiate de către investigatorul acoperit și colaboratorul acestuia, rapoartele de constatare tehnico-științifică, declarațiile recurentului și ale coinculpatului conduc la concluzia, just reținută de prima instanță, că chiar dacă până în prezent au fost probate în mod cert numai două acte materiale, rezultă fără dubiu că activitatea infracțională a inculpatului este mult mai amplă, fiind evident că inculpatul se ocupa de intermedierea drogurilor de risc pe care le achiziționa, în principal, din B și pe care le comercializa pe raza municipiilor P și B, fiind cunoscut de consumatorii de droguri drept persoana care se ocupa cu o astfel de activitate.
Prin urmare, nu se poate susține că în cauză nu există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească fapte de natura celor pentru care este anchetat în prezent, așa cum acesta a susținut, ele rezultând fără echivoc din probele la care s-a făcut referire anterior.
În raport de activitatea infracțională desfășurată de inculpat, Curtea consideră ca fiind necesară cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv pentru a se înlătura pericolul zădărnicirii adevărului prin influențarea altor părți, fiind evident că cercul persoanelor implicate în traficul ilicit de droguri este mai mare, așa cum chiar inculpatul a arătat în denunțul său, fiind necesară, prin urmare, administrarea altor probatorii în vederea descoperirii tuturor persoanelor implicate și luarea măsurilor legale pentru tragerea la răspundere penală a celor vinovați.
Referitor la circumstanțele învederate de inculpat în susținerea temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar Curtea reține că acestea au fost avute în vedere cu ocazia luării măsurii preventive a arestării, ele nefiind elemente noi care să justifice admiterea unei asemenea cereri.
Nici ideea egalității de tratament dintre inculpați invocată de recurentul inculpat nu poate fi avută în vedere în examinarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, deoarece analizarea acesteia se face în raport de dispozițiile legale incidente și situația personală a fiecărui inculpat iar împrejurarea că un alt inculpat, din aceeași cauză, este cercetat în stare de libertate nu constituie temei pentru adoptarea unei soluții similare în cazul titularului unei atari cereri, așa încât, și sub acest aspect soluția pronunțată este justă.
Drept urmare, pentru argumentele expuse, constatând că soluția instanței de fond este legală și temeinică iar criticile inculpatului nu se justifică, în temeiul disp. art. 385/15 pct.1 lit.b pr.pen. va fi respins, ca nefundat, recursul declarat de inculpat iar în baza disp. art. 192 al.2 pr.pen. se va dispune obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și, ns. la 9.04.1987, deținut în Arestul P, împotriva încheierii din data de 6.10.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9.10.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Nonea, Elena Negulescu Cristina Georgescu
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./12.10.1009
nr- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu Cristina Georgescu
