Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 662/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 662
Ședința publică din data de 9.10.2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTORI: Ioana Nonea, Elena Negulescu Cristina Georgescu
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror che, din cadrul - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpata, fiica lui și, ns. la data de 27.12.1974, deținută în Penitenciarul, împotriva încheierii din data de 28.09.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta - inculpată, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător ales din Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, având cuvântul pentru inculpata aflată în stare de arest, după ce în prealabil a luat legătura cu aceasta, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru inculpată arată că în acest dosar sunt 22 de inculpați însă numai 4 sunt în stare de arest printre care și un inculpat care are 8 copii minori în întreținerea sa, unul dintre ei fiind grav bolnav de leucemie.
Precizează că prin încheierea atacată este invocat denunțătorul care de altfel a fost cercetat și audiat cu multă bunăvoință deși este un interlop din
Referitor la acest denunțător arată că atât el cât și soția sa sunt cercetați în B într-un dosar similar, el este cel care a organizat și inițiat comiterea acestor fapte.
Mai arată că inculpata a fost audiată la poliție în urmă cu 18 luni, ea nu a făcut altceva decât să completeze niște adeverințe de venit și câteva cărți de muncă, fapte pe care de altfel le-a și recunoscut și pentru care a primit suma totală de 6 milioane lei vechi, convorbirile telefonice nu au legătură cu aceasta iar când a fost citată pentru cea de a doua declarație a fost citată greșit.
Referitor la acest aspect arată că inculpata a fost anunțată telefonic de apărătorul său ales în Austria să se prezinte la poliție în vederea audierii, aceasta a fost de acord iar când a revenit în țară a fost arestată încă de la aeroport, însă nu s-a sustras de la urmărirea penală cum greșit se reține.
De asemenea arată că prejudiciul cauzat prin infracțiuni este estimativ, pe acest prejudiciu se face o încadrare estimativă, se dă o hotărâre de condamnare estimativă și este ținută în continuare în stare de arest preventiv estimativ.
În cauza de față nu s-a efectuat până în prezent o expertiză contabilă pentru a se stabili cu exactitate care este prejudiciul cauzat, nu s-a efectuat nicio expertiză grafologică pentru niciun inculpat reținându-se doar că recurenta și-a recunoscut scrisul.
Precizează că pe data de 28.09.2009 s-a primit la dosar o adresă emisă de CEC Târgoviște unde se spune pentru prima oară care este prejudiciul, adresă care însă nu se află la dosar.
Mai arată că toți cei care au luat credite le plătesc și în prezent, nu s-a făcut nicio cercetare referitor la salariații care acordau acele credite, nu ea este inițiatoarea, iar după ce a comis faptele pe care le-a recunoscut de altfel a plecat împreună cu soțul său în Austria să muncească întrucât acesta nu a fost de acord cu cele întâmplate iar inițiatorul și principalul vinovat care este numit denunțător este liber, arestați fiind doar cei patru inculpați care de altfel au activitatea infracțională cea mai redusă.
Consideră că nu s-a demonstrat pericolul public pe care aceasta l-ar reprezenta prin lăsarea sa în libertate, deși muncea în Austria ea venea la audieri, s-a încercat incriminarea și a soțului recurentei pentru că ar fi încercat să influențeze niște martori și sub acest aspect arată că s-a făcut dovada la dosar că el lucrează la Aeroportul din Viena iar la data la care se susține că ar fi încercat să influențeze martorii era la serviciu, potrivit fax-ului aflat în dosar.
Față de toate acestea solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate iar pe fond a nu se mai menține măsura arestării preventive a inculpatei, cu precizarea că în acest dosar timp de 4 luni nu s-a mai efectuat nici un act.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpată ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică în mod corect fiind menținută măsura arestării preventive a acesteia având în vedere că și în prezent subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii.
Precizează că într-adevăr în acest dosar sunt 22 de inculpați trimiși în judecată, infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 este o infracțiune autonomă, incriminată destul de grav și consideră că s-a făcut dovada existenței grupului infracțional și al rolului fiecărui inculpat în grup.
Referitor la creditele acordate arată că acestea nu erau obținute dacă nu se falsificau actele respective, această modalitate de operare este folosită de toți cei care recurg să comită acest gen de infracțiuni și cunoaște o amploare destul de mare în toată țara, faptele reținute în sarcina lor s-au comis cu mai mulți ani în urmă iar prejudiciul există.
Este adevărat că și răspunsurile solicitate de la bănci vin foarte greu având în vedere tocmai numărul mare de inculpați și numărul de acte solicitate.
Avocat, având cuvântul pentru inculpată arată că la dosarul cauzei nu există nicio constituire de parte civilă nici la urmărirea penală și nici la instanța de fond.
Inculpata, având ultimul cuvânt arată că a recunoscut ceea ce a făcut, a avut și are și în prezent un comportament exemplar atât în societate cât și în arest și cu toate acestea stă într-o cameră cu femei drogate, cu boli transmisibile și nimeni nu i-a nicio măsură deși a solicitat să fie mutată.
Solicită instanței judecarea sa în stare de libertate fiind de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 28 septembrie 2009 în dosarul nr- al Tribunalului Dâmbovița, conform art. 3002rap. la art. 160 alin. 3 Cod proc. penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților (fiica lui și, născută la 27 decembrie 1974 în B) deținută în Penitenciarul precum și, și zis "", toți deținuți în Penitenciarul Mărgineni, constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea acestora impun în continuare privarea de libertate și nici nu există temeiuri noi care să justifice înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi țara.
Cererile formulate de inculpați privind înlocuirea arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara s-au respins ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probatoriului administrat până în prezent s-a apreciat că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit infracțiunile pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată, fapte pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Cu privire la recurenta s-a constatat că măsura preventivă s-a dispus prin încheierea nr. 12 din 04 iunie 2009, executarea mandatului confirmându-se la data de 06 iunie 2009, respingându-se ca nefondat recursul declarat prin încheierea din 10 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL PLOIEȘTI.
În sarcina acesteia, organele de urmărire penală au reținut infracțiunile prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 290 Cod penal și art. 26 rap. la art. 215 alin. 1,2,3,5 Cod penal ultimele cu aplic. art. 41-42 Cod penal, constând în aceea că la începutul anul 2007 împreună cu alte 22 persoane inculpate în cauză s-a constituit într-un grup infracțional organizat, având drept scop obținerea de credite bancare, în mod fraudulos.
Ca urmare, pentru realizarea aceleași rezoluții infracționale a falsificat contracte individuale de muncă și adeverințe de venituri, astfel că s-a reușit prejudicierea mai multor societăți bancare, suma totalizând peste 200.000 lei.
S-a apreciat că față de starea de fapt expusă pericolul social concret existent la data arestării inculpatei recurente subzistă și în prezent iar menținerea privării de libertate este justificată și de necesitatea apărării ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, dat fiind cuantumul prejudiciului creat, activitatea infracțională vastă și bine organizată ce a fost continuată și după descoperirea ei în anul 2007.
Susținerile inculpatei (ca și cele formulate de ceilalți făptuitori) privind situația socio-familială, atitudinea cooperantă, prejudiciul incert sau modic, beneficiul realizat, lipsa aplicării unui tratament judiciar egal, s-au înlăturat ca împrejurări ce nu se încadrează în dispozițiile art. 139 alin. 2 Cod proc. penală, ce admit înlocuirea arestării cu o altă măsură preventivă mai ușoară.
Încheierea primei instanțe a fost recurată în termenul legal de inculpata, criticând-o ca fiind netemeinică.
S-a susținut că menținerea arestării preventive nu se justifică în raport de probele administrate în cauză, actele materiale executate și recunoscute având ca urmare un beneficiu de circa 6.000.000 ROL, că prejudiciul produs unităților bancare este incert, neefectuându-se expertiză contabilă și lipsesc dovezile privind sustragerea de la urmărirea penală.
Pe de altă parte, nu s-a demonstrat nici pericolul public pe care l-ar reprezenta prin lăsarea în libertate iar prin înscrisurile depuse în fața instanței s-a probat și imposibilitatea influențării martorilor prin concubinul său, aflat la aceea dată în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe un aeroport din Viena.
Față de aceste împrejurări, pe larg argumentate în concluziile orale, (menționate în considerentele prezentei decizii), lipsa constituirii de parte civilă a vreuneia dintre unitățile bancare pretins a fi prejudiciate, faptul că timp de patru luni nu s-a început cercetarea judecătorească ca și egalitatea de tratament procesual recunoscută de legislația internă și comunitară, s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea arestării preventive.
Verificând soluția atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport cu motivele invocate, rezultă că starea de fapt s-a reținut corect la primul grad de jurisdicție, legislația și jurisprudența internă precum și aceea adoptată de CEDO în materia menținerii stării de arest a inculpatului, trimis în judecată pentru infracțiuni grave, săvârșite în modalitatea crimei organizate, au fost legal interpretate.
Într-adevăr, în aplicarea dispozițiilor art. 3002rap. la art. 160 Cod proc. penală, s-a căzut de acord asupra faptului că după sesizarea instanței cu judecata fondului cauzei, revocarea deținerii ori înlocuirea acesteia cu o măsură alternativă mai ușoară vizând restricționarea libertății de circulație în condițiile art. 145, art. 1451din același cod, se poate dispune numai dacă se constată că temeiurile de fapt și de drept ce au determinat arestarea inițială au încetat, după caz s-au modificat, astfel încât protejarea ordinii publice să se poată realiza, fără privarea de libertate.
Recurenta a fost trimisă în judecată alături de alți 21 inculpați pentru autorat și complicitate la săvârșirea infracțiunilor de constituire într-un grup infracțional organizat în scopul comiterii de infracțiuni grave contra patrimoniului prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. 1,2,3 și 5 și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal, ultimele fapte cu aplic. art. 41 și 42 Cod penal, fapte grave ce atrag pedepse cu închisoarea de până la 10 ani și interzicerea exercițiului unor drepturi civile (primele două infracțiuni).
Cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmbovița, competent să judece în primă instanță, formând obiectul dosarului nr- din 03 iulie 2009.
Până în prezent s-au acordat trei termene de judecată, cercetarea judecătorească amânându-se în vederea îndeplinirii procedurii de citare a celor 22 inculpați puși sub acuzare, asigurării exercitării dreptului la apărare prin avocat ales precum și unităților bancare, identificate ca prejudiciate prin activitatea infracțională, obiect al sesizării.
Arestarea preventivă a inculpatei s-a dispus la data de 04 iunie 2009, în lipsă, constatându-se că se află în situația prev. de art. 148 al. 1 lit. f Cod proc. penală.
Legalitatea și temeinicia măsurii s-au verificat de instanțele judecătorești, confirmându-se executarea mandatului de arestare nr. 15/U/2009, motivându-se existența probelor certe privind pericolul concret prezentat pentru ordinea publică în raport de faptele cercetate dar și sustragerea de la cercetări după începerea urmăririi penale.
Prin declarațiile date în prima fază procesuală cât și cu ocazia examinării cererilor având ca obiect revocarea sau înlocuirea arestării preventive, recurenta a limitat participația la executarea unor acțiuni de falsificare a unor adeverințe de venituri pe o perioadă de cel mult trei luni de zile și în contextul presiunilor psihice exercitate de coinculpatul, toate având ca urmare obținerea unui beneficiu de circa 6-7 milioane ROL.
Aceasta a recunoscut însă faptul că deși avea cunoștință de începerea cercetărilor în cauză, concretizate inclusiv prin percheziția efectuată în domiciliul său, la circa cinci - șase luni respectiv în iunie 2008 părăsit teritoriul României, stabilindu-se în Austria, unde sprijinită de învinuitul, concubinul său, a desfășurat o serie de activități pentru asigurarea mijloacelor de existență.
A menționat totodată și faptul că în această perioadă și-a schimbat succesiv adresa și locuința, fără a le aduce la cunoștința poliției judiciare, în final revenind în țară la insistențele avocatului ales.
Din materialul dosarului rezultă însă că organele de urmărire penală au reușit strângerea aos erie de mijloace de probă (înscrisuri, convorbiri telefonice și mesaje scrise interceptate, listinguri-le convorbirilor telefonice, dosare de creditare aflate la instituții specializate, percheziții domiciliare, constatare tehnico-științifică grafică, declarații de martori și învinuiți) ce susțin situația de fapt descrisă în rechizitoriu.
Examinarea acestora confirmă astfel bănuiala legitimă privind existența unor date verosimile asupra faptului că în perioada 2007-2008, în calitate de autor sau complice, recurenta ar fi făcut parte dintr-un grup infracțional alcătuit din cel puțin 22 făptuitori, având structură organizată și drept scop comiterea de infracțiuni, pentru obținerea de credite bancare nerambursabile, prin mijloace frauduloase.
Dovezile menționate, propuse în susținerea acuzării, sunt specifice descoperirii și identificării autorilor în cazul crimei organizate, având ca obiectiv obținerea de beneficii materiale prin fals și uz de fals.
Se justifică astfel convingerea primei instanțe că acestea sunt suficient de puternice și conțin date relevante privind rolul ce ar fi fost deținut de inculpata în inițierea, constituirea și funcționarea grupului infracțional (alcătuit din rude, afini sau prieteni), precum și acuzația că banii obținuți prin fraudarea unităților bancare s-ar fi împărțit între membrii nucleului și persoanele creditate, primilor revenindu-le cea mai mare parte din sumele respective.
Mai mult, se confirmă și seriozitatea acuzației că sub coordonarea coinculpaților și, potrivit atribuțiilor prestabilite, aceasta ar fi executat acțiuni de falsificare a adeverințelor de venituri, olograf sau cu ajutorul tehnicii de calcul, folosind date neconforme cu realitatea, inclusiv numerele de telefon fix al unor rude apropiate sau cunoștințe precum și date de identificare a unor firme, colectate din site-urile, Ministerului Finanțelor sau Camera de Comerț, toate finalizate cu imprimarea în fals a sigiliului Inspectoratului Teritorial d e Muncă.
Se susține și bănuiala legitimă privind existența unor date certe ce ar confirma acuzația că folosind posturile telefonice instalate pe numele mamei sau cunoștințelor acesteia, recurenta și-ar fi arogat calitatea de "reprezentant" al societăților comerciale "angajatoare", confirmând realitatea documentației de creditare falsificate cu ocazia verificărilor efectuate de unitățile bancare.
Pe de altă parte, din procesele - verbale încheiate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la începutul anului 2008, rezultă că în locuința acesteia s-au identificat o serie de probe materiale, (bucățele de hârtie cu impresiunea ITM, altele conținând date de stare civilă ale rudelor coinculpaților cercetați în cauză), ce determină verosimilitatea inculpării pentru acte materiale desfășurate în cadrul structurii criminale pe întreaga perioadă și după descoperirea acesteia.
Din motive obiective, până la această dată probele acuzării nu au fost verificate în cadrul cercetării judecătorești în condiții de publicitate, nemijlocire și contradictorialitate a procesului penal, situație în care întemeiat prima instanță a apreciat că nu sunt întrunite condițiile legale ce admit revocarea arestării sau înlocuirea măsurii preventive, limitativ expuse în art. 139 Cod proc. penală.
Faptul că procurorul a stabilit cuantumul pagubei produse sistemului bancar, pe baza documentației de creditare deținută de societățile prejudiciate, iar până în prezent nu s-a efectuat expertiză contabilă și există o singură constituire de parte civilă, nu constituie împrejurări de natură a reduce gravitatea faptelor, fiind de necontestat că obiectul fraudei îl constituie credite certe în lei, încasate de membrii grupării sau interpuși, fără îndeplinirea condițiilor legale pentru rambursarea acestora.
De altfel, modalitatea de operare descrisă în actul de inculpare, inerentă funcționării structurii criminale și susținută prin probele pertinente expuse, ca și severitatea pedepselor înscrise în textele încriminatorii, justifică în egală măsură oportunitatea continuării procesului cu menținerea stării de arest și a inculpatei, alături de cei trei inculpați, acuzați ca membrii cu rol și atribuții de același gen în derularea amplei activități infracționale deduse judecății.
Aceasta cu atât mai mult cu cât în faza de urmărire penală, procurorul a identificat date certe privind încercarea de obstrucționare a instrumentării cauzei, prin acte personale sau interpuși.
Pe de altă parte, atitudinea adoptată după începerea cercetărilor justifică temerea că prin lăsarea în libertate, chiar în condițiile art. 145 sau 1451Cod proc. penală, va încerca să se sustragă de la judecată, refugiindu-se pe teritoriul altui stat, sprijinită fiind ca și în precedente de concubinul său rămas în Austria.
Prin urmare, nu se poate reproșa primei instanțe nici încălcarea principiului egalității de tratament procesual în raport cu ceilalți 21 inculpați trimiși în judecată, datele personale și actele materiale reținute în sarcina recurentei examinându-se cu respectarea întocmai a dispozițiilor art. 136 Cod proc. penală.
Nici susținerile privind conduita bună pretins adoptată în comunitate și la locul de deținere, ca și lipsa antecedentelor penale nu pot fi primite drept motive justificative pentru revocarea arestării unei persoane, trimisă în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului și consecințe de peste 200.000 lei, apreciate de legea penală ca deosebit de grave, cu participație a cel puțin 22 infractori și prejudicierea a cel puțin șapte societăți bancare.
Revocarea arestării în actualul stadiu procesual nu ar conduce decât la o inevitabilă reacție negativă în societatea civilă, formându-se convingerea că după finalizarea urmăririi penale, instanțele judecătorești nu acționează eficient pentru menținerea ordinii de drept, iar contestarea vinovăției ori tergiversarea cercetării judecătorești din motive procedurale ar atrage nelegitimitatea măsurilor preventive.
În fine, mai este de observat că împrejurările de fapt și de drept invocate drept motive de recurs, în realitate constituie apărări reiterate de inculpată succesiv încă de la data confirmării mandatului de arestare preventivă, ce au fost examinate în dublu grad de jurisdicție de instanțele judecătorești și respinse ca neîntemeiate.
De altfel, acestea vizează stabilirea limitelor vinovăției și existenței faptelor deduse judecății și nu cazuri legale ce ar schimba motivele inițiale pe care s-a bazat măsura preventivă și ca atare formează obiectul cercetării judecătorești aflată în derulare.
Concluzionând, încheierea atacată se apreciază ca fiind justă și conformă legii iar recursul declarat se va respinge ca nefondat în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod proc. penală.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpata, deținută în Penitenciarul, împotriva încheierii din data de 28.09.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9.10.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Nonea, Elena Negulescu Cristina Georgescu
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./12.10.1009
nr- Tribunalul Dâmbovița
G
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu Cristina Georgescu
