Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 67/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIAA
CURTEA DE APEL PLOIE ȘTI
SECȚIA PENAL ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.67
Ședința public din data de 21 ianuarie 2010,
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
Judector: - - - -
Judector: - -
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, nscut la data de 21.11.1977 în județul P, fiul lui și, CNP- -,cetțean R, domiciliat în Mneciu, sat Mneciu, nr.484, județul P, fr antecedente penale, în prezent aflat în Penitenciarul M rgineni, împotriva încheierii de ședinț din data de 18 ianuarie 2010 pronunțat de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, prin care s-a respins ca inadmisibil cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulat de inculpat.
La apelul nominal fcut în ședința public a rspuns recurentul-inculpat asistat de avocat ales din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale depus la dosar.
Procedura legal îndeplinita.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care:
Cu permisiunea instanțe s-a dat posibilitatea aprtorului ales s ia legtura cu recurentul-inculpat.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat declar c nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul declar c nu are cereri de formulat.
Curtea, ia act de susținerile prților, în sensul c nu au cereri sau excepții de invocat, în temeiul art.385/13 pr.penal constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul în susținerea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-inculpat, pentru început relateaz faptul c la judecarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, judectorul fondului a pus în discuția prților admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, concluziile sale, în calitate de aprtor ales al inculpatului, fiind c aceasta este îndeplinit și c este legal chiar sub aspectul prevederilor legale potrivit creia pentru a fi admis aceast instituție este necesar ca pedeapsa pentru infracțiunea pentru care este judecat inculpatul s nu fie mai mare de 18 ani. Atunci a susținut c, își fundamenteaz aceast susținere pe dispozițiile Legii nr.157/2005 prin care se ratific Directiva European nr.97 a Comisiei Europene din 2000, care reglementeaz modalitțile în care în statele membre ale Uniunii Europene poate s fie prelungit mandatul și se poate lua msura liberrii provizorii sub control judiciar. Judectorul a suspendat cauza pentru a verifica susținerile aprrii și la reluarea judecții dup suspendare, acesta a susținut c cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulat de inculpat este admisibil.
În art.160/2 alin.2 pr.penal se prevede c nu se poate beneficia de liberare provizorie dac pedeapsa este mai are de 18 ani închisoare. În cazul inculpatului, pentru infracțiunea reținut în sarcina acestuia pedeapsa este mai mare de 18 ani închisoare și a solicitat s se fac aplicarea legii speciale pentru c exist dispoziție constituțional, potrivit creia atunci când între norma de drept intern și norma internațional la care România este parte, prioritate are norma internațional.
Dac Directiva European este aceea care reglementeaz condițiile în care unei persoane i se poate prelungi mandatul de arestare preventiv sau poate beneficia de instituția liberrii provizorii sub control judiciar, fr s se prevad limitele de pedeaps și este valabil în toat Uniunea European, nu vede de ce ar mai fi aplicabile dispozițiile speciale din legea român care reduc aceast posibilitatea de a beneficia de liberarea provizorie sub control judiciar, la pedepse mai mari 18 ani închisoare.
Hotrârea magistratului nu se refer la admisibilitate ci face trimitere la art.136 pr.penal, dup care se arat c potrivit dispoziției art.160/2 pr.penal, întrucât pedeapsa prevzut de lege pentru una din fapte depșește 18 ani, nu poate fi admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
În opinia sa, hotrârea este nelegal, și dispoziția din legea special are prioritate și mai ales Directiva European 97 a Comisiei Europene din 2000, care solicit a fi verificat și ca atare aplicat.
Dup analizarea acestei susțineri, solicit a fi analizat aceast încheiere și prin prisma motivrii fcute de instanța de fond.
În Codul d e procedur penal, Titlul VI - "msurile preventive", a fost împrțit în 2 capitole: capitolul 1, intitulat "msuri preventive", iar cel de-al doilea "alte msuri preventive". În cadrul primului capitol, secțiunea 6, se refer la liberarea provizorie sub control judiciar și la liberarea provizorie pe cauțiune. Rațiunea legiuitorului de a introduce aceste 2 instituții în capitolul msuri preventive, este contraponderea a msurii efective a arestrii preventive, pentru c nu poate beneficia de aceste instituții decât exclusiv, dac o persoan a fost arestat preventiv.
Arestarea preventiv exist, iar inculpatul se afl în ipoteza în care arestul s-a comis și solicit a se verifica în ce msur inculpatul poate beneficia de liberarea provizorie sub control judiciar. Prin aceasta se garanteaz respectarea a dou principii fundamentale, și anume c de regul judecata are loc în stare de libertate și al doilea principiu, extraordinar de important, dar nesemnificativ în practica judiciar intern, c prezumția de nevinovție trebuie s aib prioritate pân la judecata individului în fața instanței de judecat.
Nu susține c,în momentul în care instanța de judecat trebuie s analizeze modalitțile în care poate fi admis aceast instituție, nu înseamn s nu fac o analiz sumar a situației infracționale,îns textul de lege spune la alin.2 din art.160/2 pr.penal, când nu se poate beneficia de liberare provizorie sub control judiciar. Examinând textul de lege, se poate constata c legiuitorul nu a specificat faptul c inculpatul nu trebuie lsat s svârșeasc fapte infracționale de același gen, atunci, dac ne aflm în ipoteza în care un individ este trimis în judecat pentru prima dat pentru svârșirea unor fapte penale, cum poate fi cercetat aceast condiție prevzut de lege? Trebuie analizat persoana inculpatului, dac a avut probleme cu legea penal, dac exist vreun indiciu în dosar c ar prezenta pericol pentru societate lsarea lui libertate. Atunci, constatând c acestea nu exist, trebuie vzute condițiile în care s-a desfșurat activitatea infracțional pentru care este trimis în judecat.
În aceste condiții, fr a dezbate fondul, analizând dosarul, acesta poate fi împrțit în dou prți esențiale. Ce a fcut procurorul când a solicitat s se ia msura arestrii inculpatului și ce a fcut judectorul când a început cercetarea judectoreasc și se poate constata c în faza de cercetare judectoreasc toți cei 4 inculpați au declarat c inculpatul a exercitat presiuni asupra lor, au artat în mod concret, iar unul dintre ei a spus în fața judectorului c procurorul l-a pus s scrie c sunt droguri aduse de și c el le-a traficat, dar c de fapt el a dorit s fac acest lucru, ci a fost împotriva voinței lui. Chiar și avocatul care l-a asistat nu l-a aprat.
În acest dosar sunt create dubii foarte mari, cel puțin cu privire la introducerea în țar a drogurilor, nu exist nici un fel de prob. Sigur, dac se va merge pe prima declarație a concubinei inculpatului, unde aceasta a declarat c el a introdus drogurile, se poate spune c exist un mijloc de prob. Numai c aceeași inculpat, la reaudierea procurorului, când a fost audiat a doua oar pe data de 15 sept, a spus c nu este adevrat, c nu așa s-a întâmplat pe data de 3 iunie, c în permanenț a fost terorizat, amenințat, sftuit s declare ca s-i fie ei bine. La momentul când i s-a luat declarația, procurorul a amenințat-o c o va trimite în judecat, atribuindu-i calitatea de inculpat. Era moned de schimb, pentru ca procurorul s fac dovada c este autorul infracțiunii de trafic de droguri.
Un alt aspect, ce trebuie reținut ca dubiu, toți ceilalți inculpați erau monitorizați, ascultate telefoanele din octombrie 2008, pân în 3 iulie inclusiv. Inculpatul a revenit în țar pe data de 6 iunie 2009, nu a avut nicio convorbire telefonic pân în data de 2 iulie 2009. Era imposibil ca mcar un apel telefonic s fi fost. Pe 2 iulie el a spus c a fost la un prieten unde s-a întâlnit cu unul dintre traficanți care l-a rugat s-l duc la. Aceste susțineri ale inculpatului nu au fost verificate decât acum de ctre judectorul fondului care a admis administrarea unor probatorii.
De ce s nu beneficieze de clemența legii. Pentru c a fost trimis în judecat pentru o fapt unde legea prevede pedeapsa închisorii între 20 - 25 ani?
Solicit admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru soluționarea pe fond a cererii.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul cu referire la dispozițiile art.160/2 pr.penal, precizeaz c acest text de lege a fost modificat de mai multe ori prin Legea nr.281/2003, iar alineatele 2 și 3 ale art.160/2 modificate prin Legea nr.356/2006, apoi art.3 modificat prin OUG 60/2006 iar art.3/1 și art.3/2 introduse prin OUG 60/2006. De asemenea alineatul 4, a fost introdus prin Legea nr.356/2006. În Legea nr.30/1994 care a fost completat cu Legea 78/1995, legea 7/2003, legea nr.30/1994 privind ratificarea Convenției și a Drepturilor Omului, în art.5 alin.1, pct 3, se arat c "orice persoan arestat sau deținut trebuie adus de îndat înaintea unui magistrat sau judector și are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberat în cursul procedurii".
A dat citire acestui text de lege, întrucât aprtorul face vorbire despre alin.1 din art.160/2 care arat când se poate acorda liberarea provizorie sub control judiciar. Se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depșește 18 ani. A citit articolul 5 din Legea 30/1994,întrucât Convenția nu condiționeaz existența unui anumit termen în ceea ce privește cuantumul pedepsei. Exist legea român și codul d e procedur penal.
Referitor la admisibilitatea în principiu, susține c art.160/8 face trimitere la art.160/6 pr.penal, unde se arat care sunt condițiile pentru a fi într-adevr admis în principiu o asemenea cerere.
Se raporteaz la practica judiciar, decizia nr.316/2007 a ÎCCJ, unde se menționeaz "este adevrat c într-o prim faz, în cazul liberrii provizorii se verific dac sunt îndeplinite condițiile prevzute de lege pentru admisibilitatea acestei cereri, apoi în a doua faz se soluționeaz cererea, dup ascultarea învinuitului sau inculpatului, verificându-se îndeplinirea condițiilor prevzute de lege referitoare la temeinicia acesteia, pentru c art.160/6 arat, așa cum a mai precizat, are ce trebuie s cuprind cererea.
De asemenea, în ceea ce privește situația de fapt, va face o scurt precizare. Sunt trimiși în judecat 4 inculpați. Au fost audiați inculpații și toți martorii din acte. a declarat și în fața instanței c este acela care l-a contactat pentru a gsi un cumprtor pentru vânzarea drogurilor. îi cunoștea și pe și pe. Dac ar fi avut acel drog l-ar fi contactat mai degrab pe, pentru c cei doi se aflau în țar, erau monitorizați înc din luna octombrie, La început, apoi. Referitor la cealalt inculpat, se omite a se spune c s-a gsit o cantitate de drog în lenjeria intim a acesteia.
În acea mașin, la 3 iulie s-au aflat 5 persoane, dintre care 3 inculpați, când a avut loc flagrantul și vis-a-vis de aceste interceptri telefonice, orice om își ia anumite msuri de prevedere pentru a nu cdea în mâna autoritților, pentru c cel de la care au cumprat era investigator sub acoperire.
Solicit respingerea recursului ca nefondat și de menținere ca legal și temeinic a încheierii de ședinț pronunțat de Tribunalul Prahova. Cererea este inadmisibil raportat la art.160/1 pr.penal și a infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecat.
În replic avocat susține c niciunul din actele normative la care s-a fcut referire nu îi sunt aplicabile inculpatului întrucât prin ratificarea Directivei Europene 97 a Convenției Europene din 2000, inculpatul poate beneficia de aceste prevederi. În anul 2007 România a devenit stat membru al Uniunii Europene, deci, așa cum prevede chiar Constituția României în art.20, el trebuie s beneficieze de norma de drept internațional, care nu limiteaz cuantumul pedepsei.
Recurentul-inculpat având personal ultimul cuvânt solicit admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât familia sa are o situație grea. Mai susține c se încearc inducerea în eroare a instanței de recurs întrucât nu avea cunoștinț de existența drogurilor și a fost reținut doar pentru c în mașin, împreun cu el, se aflau și alte persoane care erau monitorizate de poliție.
CURTEA,
Asupra recursului penal de faț constat:
Prin încheierea de ședinț din data de 18 ianuarie 2010 pronunțat de Tribunalul Prahova, s-a respins ca inadmisibil cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulat de, nscut la data de 21.11.1977 în județul P, fiul lui și, CNP- -, cetțean R, domiciliat în Mneciu, sat Mneciu, nr.484, județul P, fr antecedente penale, în prezent aflat în Penitenciarul M rgineni.
Pentru a hotrî astfel s-a reținut de tribunal c prin rechizitoriul nr.70/D/P/2009 din 21.09.2009 al - Biroul Teritorial Prahova, s-a dispus trimiterea in judecat în stare de arest preventiv a inculpaților, nscut în la data de 15.04.1978, în județul P, fiul lui și CNP - -, cetțean R, domiciliat în,-, județul P,fr antecedente penale și, nscut la data de 21.11.1977 în județul P, fiul lui și, CNP- -,cetțean R, domiciliat în Mneciu, sat Mneciu nr.484, județul P, fr antecedente penale, aflați în Penitenciarul M rgineni, pentru svârșirea a 3 infracțiuni prev.și ped.de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 și o infracțiune prev. și ped.de art. de art.2 alin.2 din Legea 143/2000 cu aplic. final a art.33 lit.a Cod penal ( în ceea ce îl privește pe inculpatul ) și respectiv pentru svârșirea infr.prev.și ped.de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 și art.3 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplic.art.33 lit.a Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut ca în luna iunie 2009 cu ajutorul prietenei sale, la întoarcerea din Spania, a introdus în țar cca. 100 de grame de cannabis, pe care a oferit-o spre vânzare în ziua de 03.07.2009 investigatorului sub acoperire, prin intermediul lui.
Tribunalul a constatat c prin rezoluția din data de 03.07.2009 s-a început urmrirea penal faț de inculpații și, iar prin ordonanțele din aceleași date a fost pus în mișcare acțiunea penal faț de aceștia pentru infracțiunile mai sus menționate.
Prin încheierea din data de 04.07.2009 pronunțat de Tribunalul Prahovaa fost admis propunerea DIICOT, pe numele celor doi inculpați fiind emise mandatele de arestare preventiv nr.101/U/2009 și nr.102/U/2009, msur prelungit ulterior prin încheierea de ședinț din data de 27.07.2009, 27.08.2009 a aceleiași instanțe.
Dup sesizarea instanței de judecat, prin rechizitoriul mai sus artat, la data de 28.09.2009, punându-se în discuție legalitatea și temeinicia msurii arestrii preventive a inculpaților și s-a constatat legalitatea și temeinicia arestrii preventive a acestor inculpați și s-a menținut msura în cursul judecții, msura menținuta și prin decizia nr.13/8 ianuarie 2010 Curții de Apel P, ca urmare a respingerii recursurilor formulate de inculpați.
Temeiurile ce au justificat luarea msurii arestrii preventive faț de inculpați, sunt prevzute în dispozițiile art.148 lit. f cod pr. penal, reținându-se c exist date din care rezult presupunerea rezonabil c cei trei inculpați au comis infracțiunile de care au fost învinuiți și ulterior trimiși în judecat, c aceste infracțiuni sunt pedepsite de Legea 143/2000 cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, c lsarea în libertate a acestora prezint un pericol concret pentru ordinea public.
S-a constatat de tribunal pe baza probelor efectuate pân în prezent, respectiv declarațiile date în calitate de învinuit și inculpat de ctre, procesele verbale întocmite de ctre cei doi investigatori sub acoperire, rapoartele de constatare tehnico-științific, procesele verbale în care sunt redate înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de ctre cei doi inculpați cu alte persoane, autorizate de ctre Tribunalul Prahova, declarațiile învinuiților, declarațiile învinuitului, planșele fotografice în care sunt redate bucțile de ciocolat, ce constituia drogul denumit hașiș, c exist indicii temeinice din care rezult c inculpatul comis faptele de trafic de droguri de risc prev. de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 și introducere în țar de droguri de risc, prev. de art.3 alin.1 din aceeași lege, astfel cum au fost descrise mai sus.
Din același material a mai rezultat c inculpatul a efectuat acțiuni de introducere în țar a unei cantitți apreciabile de drog de risc și de oferire spre vânzare.
În raport de modalitatea de svârșire a faptelor și ținând seama c au fost efectuate mai multe acțiuni specifice începând cu luna octombrie 2008, la care au participat și ceilalți doi învinuiți, adic și, tribunalul a constatat c s-au creat premisele constituirii unui grup infracțional organizat în scopul svârșirii unor astfel de infracțiuni iar aceast concluzie s- bazat și pe faptul c inițial inculpații au introdus în țar cantitți mici de droguri, cum este cazul lui, pe care le-au vândut, iar apoi, având șanse de reușit și animați de dorința de obține venituri în mod facil, și-au extins activitatea oferind spre vânzare cantitți mai mari de drog, dovad în acest sens fiind aducerea de ctre a acelor 100 grame de cannabis din Spania, în urma unei comenzi pe care a primit-o de la care se ocupa de gsirea clienților și negocierea prețului de vânzare.
Tribunalul a mai reținut c acțiunea inculpaților ar fi continuat dac nu ar fi fost oprit de ctre organele de poliție cu ocazia flagrantului din data de 03.07.2007, organizat pe raza orașului P, iar faptele inculpatilor, astfel cum au fost descrise, prezint un pericol social ridicat, în raport de modalitatea în care au fost comise, de scopul urmarit de catre inculpați, situație în care lasarea în libertate a acestora constituie un pericol concret pentru ordinea public.
Analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar prin prisma probelor și a situației de fapt reținut in cauz s-a constatat c disp. art.1602alin.1 nu C.P.P. sunt îndeplinite întrucât inculpatul este cercetat pentru svârșirea unor infracțiuni cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii care nu depșește 18 ani ori, fapta pentru care este cercetat inculpatul este pedepsit cu închisoarea în cuantum de la 10 la 20 ani.
Potrivit disp. art.136 pr. în cursul procesului penal, faț de învinuit sau inculpat se poate lua una din msurile preventive prevzut de lege, printre care și msura arestrii preventive ce constituie o msur privativ de liberate iar copul pentru care se ia o msur preventiv este acela de a se asigura buna desfșurare a procesului penal, de a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecat sau de la executarea pedepsei.
S-a apreciat c potrivit art.136 alin.8 pr.penal, instanța are competența de a alege msura ce urmeaz s fie luat, ținându-se seama atât de scopul acesteia, cât și de gradul de pericol social al infracțiunii, de sntatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana inculpatului iar conform art.136 alin.2 pr.penal, scopul msurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Prin urmare, aceasta constituie o alt modalitate prin care scopul prevzut de art.136 alin.1 pr. adic asigurarea bunei desfșurri a procesului penal, precum și împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmrirea penal, de la judecat ori de la executarea pedepsei poate fi realizat.
Punerea în libertate provizorie este condiționat de existența unei msuri preventive a arestrii ce a fost luat anterior faț de inculpat, așa cum se arat în art.1601cod pr.penal iar pentru a fi admis liberarea provizorie, inculpatul trebuie s îndeplineasc condițiile de fond prevzute în art.1602alin.1 și 2 cod pr.penal.
Astfel, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor svârșite din culp, dar și în cazul celor intenționate, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depșește 18 ani, ori în cazul de faț, inculpatul este dedus judecții pentru infracțiunile prev.de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 și art.3 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplic.art.33 lit.a Cod penal art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, pedepsite cu închisoarea de la 3 la 15 ani și respectiv de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi și în aceast situație s-a constatat c nu sunt îndeplinite cerințele de fond ale cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o prin intermediul aprtorului ales în principal sub dou aspecte.
În primul rând a invocat acesta faptul c judectorul fondului a procedat în mod eronat atunci când a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar, pentru ca ulterior s procedeze la respingerea acesteia ca inadmisibil. În opinia sa, prevederile art. 1602alin. 1 pr.pen. trebuiau analizate la momentul la care se verifica admisibilitatea în principiu a cererii formulate, judectorul cauzei neputând respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar dup admiterea acesteia în principiu pentru considerentul c pedeapsa prevzut de lege pentru una din infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este mai mare de 18 ani, aceast condiție fiind în opinia sa una care vizeaz admisibilitatea în principiu a cererii.
În al doilea rând, inculpatul a invocat faptul c în cauz instanța fondului a dat în mod eronat eficienț dispozițiilor art. 1602alin. 1 pr.pen. atunci când a respins ca inadmisibil cererea pe care a formulat-o pe considerentul c pedeapsa prevzut de lege este mai mare de 18 ani pentru una dintre infracțiunile ce i-au fost reținute în sarcin. A artat acestea c prin legea nr. 157/2005 a fost ratificat Directiva nr. 97/2000 a Comisiei Europene, directiv prin care se reglementeaz modalitțile în care în statele membre ale Uniunii Europene poate fi prelungit mandatul de arestare preventiv și se poate lua msura liberrii provizorii sub control judiciar. Norma internațional nu prevede nici limit de pedeaps care s îngrdeasc posibilitatea persoanelor aflate în stare de arest preventiv de a beneficia de aceast msur de clemenț. În condițiile în care în conformitate cu prevederile art. 20 din Constituție "Dac exist neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementrile internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile." consider inculpatul c norma de drept comunitar își gsește pe deplin aplicabilitate în cauz, deoarece este mai favorabil și astfel nu se poate respinge cererea pe considerentul c pedeapsa prevzut de lege este mai mare de 18 ani, textul normei legale naționale fiind inaplicabil.
A mai invocat inculpatul faptul c în cauz oricum exist mari dubii cu privire la comiterea infracțiunilor pentru care este cercetat, mai ales în ceea ce privește introducerea în țar a drogurilor, neexistând probe de natur s îl incrimineze, și în aceste condiții nu înțelege de ce nu poate beneficia de clemența legii.
Pentru toate aceste motive a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru soluționarea pe fond a cererii.
Curtea, examinând încheierea atacat, pe baza actelor și lucrrilor dosarului, a criticilor invocate și din oficiu, sub toate aspectele conform art. 3856alin. 3.C.P.P. constat c recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arta în continuare:
Inculpatul a fost trimis în judecat prin rechizitoriul nr.70/D/P/2009 din 21.09.2009 al - Biroul Teritorial Prahova, alturi de alte persoane pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 și art.3 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, reținându-se în sarcina sa c în luna iunie 2009 cu ajutorul prietenei sale, la întoarcerea din Spania, a introdus în țar cca. 100 de grame de cannabis, pe care a oferit-o spre vânzare în ziua de 03.07.2009 investigatorului sub acoperire, prin intermediul lui.
În primul rând, Curtea apreciaz c faț de natura cauzei de faț, nu este îndreptțit s fac aprecieri cu privire la existența probelor care s dovedeasc comiterea de ctre inculpat a infracțiunilor pentru care acesta este cercetat și în ceea ce privește încadrarea juridic a faptelor reținute în sarcina inculpatului. mijloacelor de prob din cauz se poate realiza numai pentru a se verifica îndeplinirea condițiilor negative prevzute de ctre art. 1602alin. 2 pr.pen. în persoana inculpatului, condiții ce odat îndeplinite împiedic instanța s admit cererea formulat. În aceast situație, susținerile inculpatului referitoare la inexistența infracțiunii prev. de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 nu pot fi analizate de ctre instanțele sesizate cu soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cererea fiind analizat prin prisma infracțiunilor pentru care inculpatul este trimis în judecat.
În al doilea rând, analizând prima critic a inculpatului, Curtea reține c examinarea și admiterea în principiu a cererii de liberare provizorie este prevzut în art. 1608proc. pen. și face parte din dispozițiile comune în cadrul Secțiunii V (Capitulul I, Titlul IV, Partea general a Codului d e procedur penal) privind liberarea provizorie sub control judiciar și liberarea provizorie pe cauțiune.
Este real c, în cazul cererilor de liberare provizorie, într-o prim faz se verific dac sunt îndeplinite condițiile prevzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia, iar în a doua faz se soluționeaz cererea, dup ascultarea învinuitului sau inculpatului, verificându-se îndeplinirea condițiilor prevzute de lege referitoare la temeinicia acesteia.
Condițiile prevzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sunt cele cuprinse în art. 1606proc. pen. și care fac parte din dispozițiile comune ale secțiunii menționate a Codului d e procedur penal.
În speț, tribunalul a analizat admisibilitatea în principiu a cererii formulate de ctre inculpat prin prisma dispozițiilor legale anterior menționate și constatând c nu exist impedimentele prevzute de lege, în sensul c aceasta a fost formulat de ctre o persoan care avea legitimitate procesual și cuprindea elementele obligatorii prev. de art. 1606alin. 2 pr.pen. a admis-o în principiu.
În consecinț prima critic formulat de ctre inculpat nu poate fi primit, în cadrul procedurii impuse de ctre art. 1608alin. 1 pr.pen. instanța verificând admisibilitatea cererii numai sub aspectele anterior menționate, nefiind cercetat îndeplinirea condiției prev. de art. 1602alin. 1 pr.pen.
Cea de-a doua critic, referitoare la aplicabilitatea direct a unei norme comunitare care nu ar impune o limit a cuantumului pedepsei pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, nu poate fi, de asemenea, primit.
În primul rând este de remarcat c Legea nr. 157/2005 invocat de ctre inculpat, nu este un act normativ prin care se ratific o directiv european, ci este legea care ratific tratatul de aderare a României la Uniunea European.
În al doilea rând, Curtea verificând existența directivei nr. 97/2000 invocat de ctre inculpat, constat c nu a fost adoptat un astfel de act de ctre Comisia European.
În al treilea rând, așa cum rezult din analiza art. III-257 - III-264 din Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa, competențele Uniunii Europene în domeniul justiției penale sunt restrânse, vizând elemente de colaborare între statele membre și în nici un caz aspecte care intereseaz dreptul substanțial și procedural penal național, în aceast materie competența aparținând în exclusivitate legislativului național. Mai mult directivele adoptate de ctre instituțiile europene nu au aplicabilitate direct în dreptul național, prin intermediul lor fiind instituite obligații pentru statele membre ale uniunii de adoptare a unei legislații conforme, fr ca prevederea cuprins în directiv s poat fi invocat direct în fața instanțelor naționale.
În aceste condiții, Curtea nu poate reține susținerea inculpatului referitoare la existența unei prevederi legale comunitare care înltur aplicabilitatea condiției negative prev. de art. 1602alin. 1 teza final pr.pen. referitoare la cuantumul pedepsei prevzute de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul.
Concluzionând, în raport de considerentele învederate, Curtea constat c încheierea recurat este temeinic și legal, sub toate aspectele și drept urmare criticile invocate fiind neîntemeiate, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b cu C.P.P. obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare ctre stat, conform art. 192 al. 2 Cod proc. penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, nscut la data de 21 noiembrie 1977, în prezent aflat în Penitenciarul M rgineni, împotriva încheierii din 18 ianuarie 2010 pronunțat de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.
Oblig recurentul la 50 lei cheltuieli judiciare ctre stat.
Definitiv.
Pronunțat în ședinț public astzi, 21 ianuarie 2010.
Președinte, Judectori,
a
Grefier,
.
4 ex./22.01.2010
f-
Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Numr notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu, Dan Andrei Enescu, Gabriela
