Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 66/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.66
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2010,
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de revizuientul, fiul lui și, născut la data de 13 februarie 1950, domiciliat în comuna, sat, județul B, împotriva deciziei penale nr.265/17 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr.763/13 octombrie 2009 pronunțată de Judecătoria Buzău, prin care s-a respins cererea de revizuire a sentinței penale nr.12/08.01.2009 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia penală nr.338/11.05.2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-revizuient personal, asistat de avocat din oficiu, avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr.7059/2010.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului să ia legătura cu recurentul -revizuient.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-revizuient declară că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are cereri de formulat.
Curtea, ia act de susținerile părților, în sensul că nu au excepții și nici cereri de formulat, în temeiul art.385/13 pr.penală constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-revizuient critică soluțiile pronunțate de cele două instanțe, susținând că revizuientul nu se face vinovat de producerea accidentului, că mașina a fost lovită în garaj, dar pe partea. Mai susține că deși a solicitat, în cauză nu s-a efectuat o expertiză tehnică auto și că, s-a falsificat în registrul de la spital ora aducerii, s-a trecut 16,30 în loc de 17,30.
Un alt motiv pentru care a solicitat revizuirea sentinței de condamnare l-a constituit faptul că martora a făcut declarații mincinoase, declarația acesteia contrazicându-se cu cele date de ceilalți martori.
În plus, partea vătămată a recunoscut că a greșit când l-a acuzat, dar a susținut că a fost forțată de poliție.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond admiterea cererii de revizuire în sensul readministrării probelor și pronunțării unei hotărâri legale și temeinicie.
Reprezentantul Ministerului Publica pus concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de revizuient, hotărârile pronunțate de cele două instanțe fiind legale și temeinicie. În mod corect s-a reținut că motivele invocate de revizuient nu se identifică printre cele care sunt strict reglementate în prevederile art.394 alin.1 lit.a-e pr.penală
Recurentul-revizuient având personal ultimul cuvânt declară că lasă la aprecierea instanței cu privire la soluția ce se va pronunța însă, nu el este autorul accidentului iar probele aflate la dosar sunt înscenări ale poliției locale, în special ale domnului, care îl terorizează de peste 10 ani.
A mai susținut că declarațiile martorilor sunt contrafăcute, iar data trecută în registrul de primire de la spital a fost falsificată și că nu are nicio legătură cu fapta reținută în sarcina sa.
În final, a menționat că nu solicită administrarea altor probe, întrucât sunt probe suficiente la dosar.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față constantă:
Prin sentința penală nr. 763/13 octombrie 2009 pronunțată de Judecătoria Buzău, s-a respins cererea formulată de revizuientul, fiul lui și, născut la 13 februarie 1950 în comuna, județul B, domiciliat în comuna, județul B privind sentința penală nr.12/08.01.2009 pronunțată de Judecătoria Buzău, definitivă prin decizia penală nr.338/11.05.2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 12/8.01.2009 a Judecătoriei Buzău, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 338/11.05.2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI, revizuientul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de refuz de a se supune recoltării probelor biologice, de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea politiei si de vătămare corporală din culpă, fapte prevăzute și pedepsite de art.87 alin.5 din OUG 195/2002, art.89 alin.1 din OUG 195/2002 și art.184 alin.1 și 3.penal, cu aplicarea finală art.33 lit.a penal.
Executarea pedepsei a fost suspendată în conformitate cu dispozițiile art. 86/1- 86/2 penal pe o perioadă de 4 ani, ce reprezintă termen de încercare, revizuientul fiind obligat alături de asigurătorul de răspundere civilă SC Reasigurare "Astra" Sucursala B,la plata despăgubirilor morale în cuantum de 6000 lei și a despăgubirilor materiale în sumă de 400 lei solicitate de partea vătămată, precum și la 1879,84 lei către Spitalul Județean
Examinând cererea de revizuire în raport cu motivele invocate de către revizuient, instanța de fond a constatat că motivele invocate de către acesta prin cererea formulată nu se regăsesc în cele strict limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394 al.1 lit.a-e pr.Cod Penal atâta timp cât extinderea sistemului probator sau reinterpretarea acestuia nu sunt posibile pe calea revizuirii.
Împotriva sentinței a declarat apel revizuientul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa și că soluția de respingere a cererii sale de revizuire este eronată, deoarece nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, totul fiind o înscenare pusă la cale de către organele de poliție.
Prin decizia penală nr.265/17 noiembrie 2009 Tribunalul Buzău a respins ca nefondat apelul declarat de revizuient și l-a obligat pe acesta la 230 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a constatat că în mod corect s-a reținut de prima instanță că motivele invocate de către condamnat în cererea de revizuire nu se regăsesc printre cele prevăzute strict limitativ de dispozițiile art.394 alin.1 lit.a-e cod penal, suplimentarea probatoriului sau reinterpretarea acestuia nefiind posibilă pe calea extraordinară de atac a revizuirii.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs revizuientul, criticându-le pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență în mod greșit instanțele au respins cererea sa de revizuire,deoarece soluția de condamnare a sa este greșită.
În acest sens, a arătat revizuientul că nu se face vinovat de comiterea accidentului, nefiind autorul acestuia, întrucât autovehiculul a fost lovit în garaj, iar însăși partea vătămată a recunoscut acest aspect. În plus, a mai invocat revizuientul- recurent faptul că nu au fost administrate în totalitate mijloacele de probă necesare și utile soluționării cauzei, nefiind efectuată o expertiză tehnică auto pentru lămurirea împrejurărilor în care a avut loc accidentul, că registrul de internări al spitalului a fost falsificat, fiind modificată ora de prezentare la spital și că unul dintre martori și anume, a dat declarații false.
În final s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și admiterea cererii de revizuire, potrivit motivelor invocate.
Curtea examinând hotărârile recurate în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de art.385/9 alin.3 Cod pr.penală, constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Conform art.394 alin.1 lit.a - e pr.penală, revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fi solicitată în cazurile expres și limitativ enumerate de aceste dispoziții legale, dar motivele enumerate pe larg de către revizuient în cererea sa, nu se încadrează în nici unul dintre aceste cazuri de revizuire.
Potrivit textului susmenționat, revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fi cerută atunci când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Potrivit art.394 alin.2 și 3.pr.penală, aceste motive de revizuire trebuie să fi condus la netemeinicia hotărârii, în ceea ce privește motivul prevăzut la lit.a, sau să fi condus la nelegalitatea și netemeinicia hotărârii în ceea ce privește celelalte motive de revizuire.
Așa fiind, în mod corect instanțele au apreciat ca nefondată cererea de revizuire, cu atât mai mult cu cât, în raport de caracterul extraordinar al acestei căi de atac, de retractare, în mod constant s-a decis în doctrina și practica judiciară că prin intermediul acestei căi de atac nu se poate tinde nici la prelungirea probațiunii și nici la afectarea autorității de lucru judecat, câtă vreme nu sunt suficient dovedite cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de lege.
Invocarea ca motiv de revizuire a greșitei condamnări a revizuientului, ca rezultat al unei greșite aprecieri a mijloacelor de probă, nu se circumscrie nici unuia din cazurile expres și limitativ enumerate în textul de lege precizat mai sus, cu atât mai mult cu cât revizuientul nu invocă fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanțele ce au soluționat cauza în primă instanță și în căile ordinare de atac, ci se referă la greșita apreciere a materialului probator ce a fost administrat în cauză, aspect care în nici un caz nu constituie motiv de revizuire ci de exercitare a căilor ordinare de atac.
Cu privire la existența infracțiunii de mărturie mincinoasă, pretins comisă de către martora, Curtea observă că această martoră, audiată în cauză, nu a fost condamnată definitiv pentru săvârșirea acestei infracțiuni, astfel încât devin aplicabile disp. art.394 alin.3 pr.penală rap. la art.395 alin.1 pr.penală, potrivit cărora acest caz de revizuire se dovedește doar prin hotărâre judecătorească de condamnare a autorului mărturiei mincinoase sau prin ordonanța procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei.
Aceleași argumente, sunt valabile și în ceea ce privește invocarea ca motiv de revizuire a falsificării registrului de internări al spitalului, observându-se că devin aplicabile și în această privință disp. art.394 alin.3 rap. la art.395 alin.1 pr.penală, în sensul că dovedirea existenței acestui caz de revizuire se poate face doar prin hotărâre judecătorească de condamnare a autorului falsului sau prin ordonanța procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei.
În consecință,constatând că hotărârile recurate sunt legale și temeinice, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de către revizuient, conform art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp.art.192 alin.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-revizuient, fiul lui și, născut la 13 februarie 1950, domiciliat în comuna, județul B, împotriva sentinței penale nr.763/13.10.2009 pronunțată de Judecătoria Buzău și a deciziei penale nr.265/17.11.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Obligă recurentul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Cr
2 ex./03.02.2010
f-
Judecătoria Buzău
,
Tribunalul Buzău
Operator de cate cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu, Dan Andrei Enescu, Gabriela
