Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 71/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 71/
Ședința publică de la 04 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Eleni
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Spitalul Penitenciar Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 29 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat -, în stare de arest și asistat de avocat ales și avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, emise de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513cod procedură penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat -, critică încheierea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului. In această cauză s-au pronunțat mai multe hotărâri în ceea ce privește măsurile preventive. Motivarea cererilor respinse pe temeinicie, vizează faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune de corupție și, eventuala judecare a acestuia în stare de libertate, va produce o desfășurare sinuoasă a procesului penal, din perspectiva pericolului pentru ordinea publică. Însă, fapta lui - dacă se va dovedi că a fost săvârșită - este sub nivelul pericolului social pentru a determina judecata lui în stare de arest. S-a reproșat faptul că, de la arestare și până în prezent, nu au intervenit argumente noi. Insă inculpatul nici nu are ce să aducă nou din moment ce viața lui a încremenit în penitenciar. Cercetarea judecătorească este aproape finalizată, numai denunțătorul refuză să se prezinte în sala de judecată. Față de împrejurarea că legea permite, solicită stabilirea obligațiilor la care inculpatul urmează să se supună, acestea fiind suficiente, inculpatul le va respecta și nu va influența în nici un fel bunul mers al procesului penal.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat -, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța și liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului. S-au analizat condițiile prev. de art. 160 cod pr. penală și s-a apreciat la instanța de fond, că cererea trebuie respinsă. Insă nu condițiile acestui text de lege trebuie analizate, ci condițiile art. 1602alin. 2 cod pr. penală. Inculpatul nu va încerca zădărnicirea adevărului, denunțătorul nu a venit în sala de judecată. Cererea este fondată și solicită instituirea obligațiilor prev. de art. 1602alin. 3 și 31cod pr. penală.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că cu prilejul examinării cererii, nu se pot pune în discuție aspectele de legalitate și temeinicie a luării și menținerii măsurii arestării preventive, pentru că, liberarea provizorie poate fi admisă doar în condițiile în care măsura este legală. Referirile făcute de apărare cu privire la pericolul pentru ordinea publică nu-și au rostul. Trebuie făcute referiri asupra oportunității lăsării în libertate a inculpatului. Trebuie să existe situații de excepție, circumstanțe personale, care să determine lăsarea în libertate a inculpatului. a lipsit doar la singurul termen la care a fost citat, el nu are calitatea de parte în proces, ci doar de martor. Consideră că, cererea nu este motivată pe elemente de fapt care să determine punerea în libertate a inculpatului, recursul fiind nefondat.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat -, in replică arată că în cererea formulată, a arătat că nu poate discuta măsura procesuală decât în condițiile în care acceptă că măsura este legală. Situația de excepție nu este liberarea provizorie, ci măsura arestării preventive. Instituția liberării provizorii sub control judiciar a fost introdusă în codul penal pentru a fi aplicată și a produce efecte.
Recurentul inculpat - în ultimul cuvânt arată că, achiesează la concluziile apărătorilor săi. Se va prezenta de câte ori va fi chemat, nu se va abate de la reguli.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Tribunalul Constanța, prin încheierea de ședință din 29 ianuarie 2010, pronunțată în dosarul penal nr-, în baza art. 1608Cod procedură penală raportat la art. 1606și art. 1602alin 1 Cod procedură penală:
A constatat admisibilitatea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul -.
În baza art. 1608aalin 6 Cod procedură penală:
A respins, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de incupatul - fiul lui și, născut la data de 23.10.1962.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la admisibilitatea cererii, tribunalul constată că sunt întrunite condițiile de fond și de formă pentru ca cererea de liberare provizorie să fie analizată sub aspectul temeiniciei, respectiv cererea cuprinde mențiunile prevăzute de art. 1606Cod procedură penală, inculpatul și-a însușit-o, cunoaște condițiile revocării acesteia, și de asemenea infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este prevăzută de lege cu închisoare ce nu depășește 18 ani.
In consecință, tribunalul constată admisibilitatea cererii, urmând aoa naliza pe fond, sub aspectul temeiniciei.
Potrivit art. 1602Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat sa săvârșească alte infracțiuni sau ca acesta va încerca sa zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
Astfel cum s-a constatat și anterior, cu ocazia soluționării cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, la datele de 19 11 2009 și 18 12 2009, tribunalul apreciază din interpretarea acestor dispoziții legale ca instanța nu este obligata sa admită cererea de liberare provizorie in cazul in care nu constata ca inculpatul va încerca sa săvârșească alte infracțiuni sau sa zădărnicească aflarea adevărului. Aceasta concluzie rezulta din modul de formulare al art. 160/1 si 160/2 alin 1, care acorda inculpatului arestat dreptul de a i se examina temeinicia cererii sale de liberare provizorie, si nu dreptul de a i se acorda liberarea provizorie, si care creează pentru instanța posibilitatea de a admite sau respinge cererea de liberare provizorie, pentru motive de temeinicie, altele decât cele indicate la art. 160/2 alin 2 cod pr penala.
Tribunalul apreciază că temeiurile avute în vedere la menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului -, și la respingerea anterioară a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar se mențin și la acest moment procesual.
Măsura arestării preventive se impune a fi menținută în continuare, în raport de gravitatea pericolului pentru ordinea publică resimțit de cetățeni, în condițiile în care ar constata că persoane trimise în judecată pentru infracțiuni de corupție sunt lăsate în libertate, ceea ce ar crea percepția că organele judiciare nu aplică măsuri eficiente care să conducă la descurajarea acestui fenomen infracțional, mai ales în cadrul instituțiilor publice. Este de observat în acest sens percepția diferită a societății asupra gravității unor categorii de infracțiuni, chiar dacă acestea sunt sancționate de legislație cu pedepse în cuantumuri comparabile, în sensul că infracțiunile care prejudiciază un ansamblu larg al funcționării societății -cum sunt cele derivate din modul defectuos de îndeplinire a atribuțiilor de către instituțiile statului față de cetățeni -sunt percepute ca având o periculozitate și un impact deosebite asupra societății, în comparație cu infracțiunile care prejudiciază persoane determinate, și ale căror consecințe negative se răsfrâng numai asupra acestor persoane, și nu asupra masei cetățenilor.
Se impune în continuare, în acest stadiu procesual, continuarea cercetării judecătorești cu luarea măsurilor procesuale adecvate asigurării celerității soluționării cauzei și aflării adevărului în cauză, una din aceste măsuri fiind menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
În termen legal, împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul -, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greșitei respingeri a cererii de liberare provizorie.
Verificând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, curtea apreciază recursul ca fiind fondat.
Astfel, se constată că, prima instanță nu a justificat în mod corespunzător respingerea cererii de liberare provizorie, ci doar a precizat că, pericolul generat de lăsarea în libertate a inculpatului ar subzista.
Motivarea instanței de fond este generică și nu face referire la situația concretă a inculpatului, reprezentând o încălcare a dispozițiilor art. 5 paragraful 3 teza finală din CEDO, ce prevede că, orice persoană arestată are dreptul să fie liberată in cursul procedurii prin subordonarea unei garanții care să asigure prezentarea persoanei la audiere.
Se evidențiază că dreptul fundamental susmenționat instituie posibilitatea efectivă de a putea fi liberată în cursul procedurii și este subsidiară îndeplinirii sau nu a condițiilor vizând menținerea arestării preventive.
Astfel, liberarea provizorie reglementată de dreptul intern este o măsură specială ce poate fi adoptată în condițiile în care temeiurile arestării preventive mai subzistă fără a fi modificate, având condiții specifice și speciale de examinare și dispunere decât cele generale referitoare la legalitatea și temeinicia arestării preventive.
A aprecia în mod contrar, ar însemna ca dispozițiile vizând liberarea provizorie să nu mai aibă efect, întrucât în cazul în care aceasta s-ar dispune numai în măsura în care temeiurile arestării preventive nu mai subzistă sau sunt înlocuite, ( ce ar constitui condiții pentru dispunerea liberării provizorii implicite, fără a fi prevăzute în mod expres de lege), s-ar suprapune cu dispozițiile legale ce reglementează revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu altă măsură.
Chiar dacă obligațiile și garanțiile impuse pe timpul liberării provizorii își au în mare parte corespondent în obligațiile și garanțiile prev. de art. 145 cod pr. penală, situația juridică a liberatului provizoriu este diferită de cea a persoanei față de care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai puțin restrictivă.
Ca atare, se apreciază că argumentele vizând subzistența sau nu a dispozițiilor art. 148 lit. f cod pr. penală, pentru luarea hotărârii în condițiile art. 1602cod pr. penală, nu sunt relevante întrucât aplicarea acestei din urmă măsuri nu este condiționată de lipsa de subzistență a temeiurilor reținute cu ocazia arestării preventive.
În plus, în raport de motivarea generică a hotărârii de a respinge cererea de liberare provizorie, în cauză s-a făcut o aplicare greșită a art. 5 paragraful 3 teza finală din CEDO în contextul în care, judecata în primă instanță la care este supus inculpatul, se află în stadiul de finalizare, iar scopul păstrării în deținere preventivă a inculpatului nu se mai justifică întrucât nu se mai poate susține că acesta s-ar putea sustrage de la judecată sau ar putea influența bunul mers al procesului prin ascunderea sau distrugerea vreunei probe sau prin influențarea vreuneia din persoanele a căror ascultare de către instanță urmează a fi efectuată.
Relevant în adoptarea prezentei decizii o constituie și opinia judiciară reținută de către Curtea Drepturilor Omului care susține acest punct de vedere în două hotărâri relevante, respectiv în hotărârea Calmanovici contra România și în hotărârea Mihuță contra România.
Ca atare, întrucât curtea apreciază că în concret în cazul recurentului inculpat nu se poate justifica prin date precise, dovedite și dincolo de orice îndoială că acesta ar avea intenții evidente de a se sustrage judecății, sau că ar putea îngreuna procesul prin sustragerea sau distrugerea mijloacelor de probă sau influențarea vreunui martor, parte sau expert, urmează a constata caracterul nelegal al încheierii recurate, aoc asa și a dispune pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Prin liberarea sa pe timpul procesului sub controlul judiciar al instanței s-ar asigura atât respectarea drepturilor individuale ale inculpatului cât și scopul bunei desfășurări a procesului penal, asigurarea acestor imperative fiind realizată prin măsurile și obligațiile impuse inculpatului și prin sancțiunile prevăzute de lege în caz de nerespectare a acestora.
Ca atare, admițându-se recursul, casându-se încheierea recurată și rejudecând admițându-se cererea de liberare provizorie se va dispune și punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis in cauză, dacă nu este arestat sau reținut în altă cauză.
Totodată, inculpatului i se va atrage atenția asupra sancțiunii ce ar putea interveni în cazul încălcării cu rea credință a condițiilor liberării provizorii.
Se va face și aplicarea corespunzătoare a disp. art. 192 alin. 3 cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 alin.2 pct.1 lit. d cod procedură penală,
Admite recursul formulat de recurentul inculpat -,
Casează încheierea din 29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și rejudecând dispune:
În baza art.160 ind.8a alin.2 cod procedură penală, în ref. la art.160 ind.2 cod procedură penală,
Admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul și dispune punerea în libertate sub control judiciar a acestuia.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului - fiul lui și, născut la 23.10.1962, -, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.114/14.10.2009, emis de Tribunalul Constanța, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În baza art.160 ind.8a alin.3 cod procedură penală în ref. la art.160 ind.3 cod procedură penală, pe timpul liberării provizorii sub control judiciar, inculpatul - este obligat să respecte următoarele obligații:
- să nu depășească limita teritorială a localității de domiciliu, respectiv Mun. C, decât în condițiile stabilite de instanță.
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată
ori de câte ori este chemat.
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv Poliția Municipiului C conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura.
- să nu dețină să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art.160 ind.2 alin.3 cod procedură penală
Dispune ca inculpatul - să respecte obligația de a nu lua legătura cu denunțătorul și cu martorii din dosar, respectiv, și.
În baza art.160 ind.2 alin.3 ind.2 cod procedură penală
Se atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor care îi revin se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Prezenta decizie se comunică conform dispozițiilor art.145 alin.2 ind.1 cod procedură penală.
În baza art.192 alin.3 cod procedură penală
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi 04.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
- -
GREFIER,
Jud. fond: TV.
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref.
4 ex./12.02.2010
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Viorica Lungu, Eleni
