Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 70/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 70/
Ședința publică de la 04 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Eleni
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Tulcea, împotriva încheierii de ședință din 29 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 20/2010 emisă de Baroul Tulcea.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
Avocat, pentru recurentul inculpat, depune la dosarul cauzei actele de naștere ale copiilor.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513cod procedură penală.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, critică încheierea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivarea instanței de fond face referiri la condiția privind limita de pedeapsă, motivare pe care o apreciază ca fiind nelegală întrucât inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174,175 cod penal, deci pentru tentativă, infracțiunea nefiind consumată. În dispozițiile art. 21 cod penal, legiuitorul a stabilit că, tentativa se pedepsește diferit. Apreciază că, există indicii temeinice pentru punerea în libertate a inculpatului, pentru că nu există nici un element concret care să conducă la concluzia că inculpatul va încerca zădărnicirea aflării adevărului. Apreciază că, trebuie făcută distincție între pericolul public și pericolul social. Încheierea recurată a fost motivată numai pe limitele pedepsei. Apreciază că sunt îndeplinite cerințele art. 1602alin. 2 cod pr. penală, cererea formulată este doar o măsură de eliberare și nu o cerere de revocare a măsurii arestării preventive. Invocă disp. art. 5 din CEDO și Constituția României și apreciază că, tentativa poate fi apreciată drept o condiție a acestei cereri. Cu privire la celelalte condiții prevăzute de textul de lege, apreciază că nu există nimic care să conducă la ideea că liberarea provizorie sub control judiciar l-ar putea determina pe inculpat să influențeze probele sau să zădărnicească aflarea adevărului. Arestarea nu s-a produs imediat ce s-a pus în mișcare acțiunea penală, inculpatul nu s-a sustras nici un moment urmăririi penale și nu a încercat influențarea martorilor. In cauză nu mai sunt alte probe de administrat la instanța de fond, partea vătămată este plecată în Marea Britanie și nici nu se prezintă. Solicită nu în ultimul rând a se avea în vedere modalitatea de săvârșire a infracțiunii și atitudinea părții vătămate.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului Tulcea ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că nu sunt îndeplinite cerințele art. 1602alin. 2 cod pr. penală. Dispozițiile art. 5 din CEDO nu conferă dreptul imediat unei persoane de a fi pusă în libertate. Celelalte critici nu pot fi supuse analizei instanței de recurs având în vedere dispozițiile art. 38514cod pr. penală. Pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că, are trei copii, soția sa nu are un loc de muncă, mama lui este bolnavă, iar tatăl lui este decedat.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin
încheierea din 29.01.2010, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-, s-a respins, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută de art.20-174-175 lit. i cod penal, iar pentru această infracțiune în formă consumată legea prevede pedeapsa închisorii de la 15 ani la 25 ani și interzicerea unor drepturi.
S-a reținut că, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art.1602alin.1 și 2 cod procedură penală.
Astfel, dispozițiile acestui articol prevăd că liberarea provizorie se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În afara acestei condiții pozitive, textul de lege prevede în alin.2 și condiții negative în sensul că liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte fapte.
În privința primei condiții, s-a constatat că, potrivit art.1411cod penal, prin pedeapsa prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzură în textul de lege care încriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de neagravare a pedepselor.
Având în vedere prevederile art.1411cod penal, s-a considerat că, prin interpretarea legală dată expresiei "pedeapsa prevăzută de lege" se înțelege pedeapsa pentru infracțiunea consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere (minoritate, tentativă) sau de majorare (concurs, recidivă, infracțiune continuată) a pedepsei.
În acest context s-a constatat că limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea consumată, puse în sarcina inculpatului, respectiv art.174-176 lit. b cod penal, sunt închisoare de la 15-25 ani, deci depășește limita de 18 ani, arătată de art.1602alin.1 cod procedură penală, astfel încât condiția prevăzută de art. 1602alin.1 cod procedură penală, nu este îndeplinită.
Cum condițiile prevăzute de acest text de lege trebuie îndeplinite cumulativ, tribunalul a apreciat că este de prisos să analizeze condițiile negative prev. în alin.2 al art.1602cod procedură penală, în contextul în care prima condiție, cea pozitivă, nu este îndeplinită.
Împotriva susmenționatei încheieri a formulat recurs inculpatul. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța de fond a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind, în mod eronat, că nu sunt îndeplinite cumulativ dispozițiile legale care reglementează această instituție, respectiv art.1602alin.1 și 2 cod procedură penală.
Se relevă că, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 cod penal, deci pentru tentativă, infracțiunea nefiind consumată și prin dispozițiile art. 21 cod penal, legiuitorul a stabilit că, tentativa se pedepsește diferit.
Apreciază că, se impune punerea în libertate sub control judiciar a inculpatului, întrucât nu există nici un element concret care să conducă la concluzia că inculpatul va încerca zădărnicirea aflării adevărului, sens în care reliefează că trebuie făcută distincție între pericolul public și pericolul social.
Se susține că, nu există nimic care să conducă la ideea că liberarea provizorie sub control judiciar l-ar putea determina pe inculpat să influențeze probele sau să zădărnicească aflarea adevărului.
Arestarea nu s-a produs imediat ce s-a pus în mișcare acțiunea penală, inculpatul nu s-a sustras nici un moment urmăririi penale și nu a încercat influențarea martorilor, cu mențiunea că, în cauză nu mai sunt alte probe de administrat, partea vătămată fiind plecată în Marea Britanie și nici nu se prezintă.
Solicită ca la soluționarea cererii să se aibă în vedere și modalitatea de săvârșire a infracțiunii cât și atitudinea părții vătămate.
Examinând legalitatea și temeinicia susmenționatei încheieri din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată:
În mod corect s-a stabilit de către instanța de fond că nu sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile impuse de art.1602alin.1 și 2 cod procedură penală, pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar.
Astfel, inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută de art.20-174-175 lit. i cod penal, iar pentru această infracțiune, în formă consumată, legea prevede pedeapsa închisorii de la 15 ani la 25 ani și interzicerea unor drepturi.
Potrivit art.1602alin.1 și 2 cod procedură penală, liberarea provizorie se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Conform art.1411cod penal, prin pedeapsa prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzură în textul de lege care încriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de neagravare a pedepselor, interpretarea legală dată expresiei "pedeapsa prevăzută de lege" fiind în sensul că, prin aceasta se înțelege pedeapsa pentru infracțiunea consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere (minoritate, tentativă) sau de majorare (concurs, recidivă, infracțiune continuată) a pedepsei.
Față de neîndeplinirea acestei condiții, în mod corect s-a considerat de către instanța de fond că nu se mai impune analiza îndeplinirii și a celorlalte condiții prevăzute de art.1602alin.1 și 2 cod procedură penală.
În consecință, Curtea apreciază, ca neîntemeiate, criticile formulate și, întrucât nu au fost identificate alte motive de nelegalitate și netemeinicie, care să fie luate în considerare din oficiu, va dispune, în baza art. 38515pct. 1 lit. b cod procedură penală, respingerea, ca nefundat, a recursului promovat de inculpatul.
În baza art. 192 alin. 2 cod procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în procesul penal, în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Tulcea, împotriva încheierii de ședință din 29 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2 cod pr. penală,
Obligă pe recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în procesul penal, în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
- -
GREFIER,
Jud. fond:
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref.
2 ex./08.02.2010
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Viorica Lungu, Eleni
