Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 715/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - liberare provizorie sub control judiciar -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.715
Ședința publică de la 3 iulie 2009
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Constantin Diaconu
- - JUDECĂTOR 3: Mircea Mugurel
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul DIICOT - Biroul Teritorial Olt
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat (aflat în stare de arest), asistat de avocat desemnat din oficiu.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, inculpatul învederează instanței faptul că înțelege să-și retragă calea de atac formulată în speță,
Instanța de control judiciar, față de cele învederate de recurent, constată dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurent, solicită instanței să ia act de voința inculpatului privind retragerea recursului formulat în cauză.
Reprezentantul Parchetului solicită instanței să ia act de retragerea recursului formulat de către inculpat, cu obligarea corespunzătoare a acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, declară că-și retrage recursul.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin încheierea din 23 iunie 2009, Tribunalul Olta admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul - fiul lui și, născut la 1 noiembrie 1984, în O, strada - - -M2.2.16, județul O și a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive, ca neîntemeiată.
A fost obligat inculpatul la 30 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, s-a susținut în esență că a fost trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori prev. de art.13 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001, pornografie infantilă prev. de art.18 al.1 din Legea 678/2001 și deținere fără drept de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic, prev. de art.51 al.1 din Legea 161/2003 cu aplic.art.41 al.2 și 33 lit.a Cod penal și că, în speță sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru admiterea in principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar prev. de art. 1602Cod pr.penală, în sensul că, pentru infracțiunile pentru care este cercetat, legea nu prevede pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani.
Totodată, a mai arătat că nu este recidivist, nu are antecedente penale, și se află la primul conflict cu legea penală, precizând că se angajează să respecte dispozițiile art. 1602alin. 3 Cod pr.penală, în situația admiterii cererii.
În fapt, din analiza actelor și lucrărilor existente la dosar, instanța de fond a reținut că, începând cu luna octombrie 2008, prin amenințări și violențe, inculpatul le-a obligat pe numitele, în vârsta de 17 ani, în vârsta de 16 ani și, în vârsta de 16 ani să practice prostituția, însușindu-și sumele de bani obținute. Inculpatul le-a obligat pe minore să întrețină raporturi sexuale cu diferite persoane de sex bărbătesc contra unor sume de bani pe care și le-a însușit și că, în repetate rânduri, acesta a înregistrat cu telefonul mobil raporturile sexuale întreținute de minore cu clienți aduși de acesta, imagini pe care, ulterior, le-a transferat într-un calculator deținut la domiciliul său și cu care le șantaja pe minore, în sensul că va posta filmulețele respective pe diferite site-uri, determinându-le pe acestea să accepte în continuare traficarea lor.
S-a apreciat că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, întrucât a comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că, în situația lăsării in libertate a acestuia, există indicii că ar încerca zădărnicirea aflării adevărului, prin influențarea unor părți sau a martorilor, precum și faptul că ar putea săvârși noi fapte de același gen.
Natura și gravitatea infracțiunilor, raportat la valorile sociale ocrotite de legea penală, circumstanțele reale și durata activității infracționale, urmările acestor fapte, insecuritatea și reacțiile firești de dezaprobare ale membrilor societății față de comiterea unor asemenea fapte, denotă existența pericolului social concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpaților.
Toate elementele expuse au condus instanța de fond la aprecierea existenței pericolului concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului și a justificării măsurii arestării preventive a acestuia, această măsură fiind considerată în speță ca fiind cea mai adecvată, raportat la scopul măsurilor preventive, asigurându-se astfel atât prevenția generală, cât și specială.
Instanța de fond a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul este neîntemeiată pe fond, fiind incidente dispozițiile art. 1602alin. 2 Cod pr.penală, care prevăd expres că "liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte", în cauză existând date care denotă că, în cazul punerii în libertate inculpatul, acesta ar putea comite alte infracțiuni și ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Faptul că inculpatul este bolnav nu a prezentat relevantă sub aspectul admisibilității cererii de liberare provizorie sub control judiciar întrucât, așa cum s-a arătat, acesta poate fi tratat în condițiile dispozițiilor art. 1391Cod pr.penală, respectiv sub pază permanentă, într-o unitate spitalicească de specialitate.
In ceea ce privește cererea de revocare a măsurii arestării preventive, instanța de fond a apreciat, de asemenea, în raport cu cele expuse că și aceasta este neîntemeiată, constatându-se că temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri nu au încetat si nici nu s-au schimbat, neexistând nici o probă în acest sens, criteriile avute în vedere - respectiv cele prev. de art. 136 alin. 8 Cod pr.penală, și anume gradul de pericol social ridicat al infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, modul de săvârșire, dar și frecvența crescândă a unor asemenea fapte cu rezonanță socială deosebită, de natură a genera un sentiment de insecuritate în rândul membrilor societății civile, precum și de circumstanțele concrete în care acesta a acționat - persoanele audiate în cauză confirmând faptul că inculpatul le obliga prin amenințări și prin folosirea violenței pe minorele, și să întrețină raporturi sexuale cu persoane de sex opus, care erau clienți aduși de acesta, iar sumele de bani obținute de persoanele vătămate erau însușite de inculpat. Tinerele obligate să practice prostituția au susținut că, în repetate rânduri, inculpatul a înregistrat cu telefonul mobil momentul în care se întrețineau acele raporturi sexuale, imaginile obținute fiind transferate într-un calculator deținut la domiciliul său, ulterior minorele fiind șantajate în sensul că imaginile respective vor fi postate de inculpat pe diferite site-uri în situația în care vor refuza să mai întrețină raporturi sexuale.
În raport cu toate aceste considerente, instanța de fond a apreciat că, pentru menținerea măsurii arestării preventive există indicii temeinice, potrivit dispoz. art.681Cod pr.penală, în sensul că "sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta". Astfel, din examinarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, a rezultat implicarea inculpatului în săvârșirea faptelor pentru care este cercetat, existând un pericol concret pentru ordinea publică lăsarea acestuia în libertate, pericol ce rezultă din gravitatea infracțiunilor, raportat la reacțiile firești de dezaprobare ale membrilor comunității, elemente de natură a induce un sentiment de insecuritate, dezaprobare și indignare publică față de infracțiunile săvârșite.
Având în vedere vârsta persoanelor vătămate - minore - și influența negativă exercitată de inculpat asupra acestora, rezultată din situația descrisă în actul de sesizare al instanței, confirmată de actele și lucrările dosarului, instanța de fond a apreciat că este întrunită și cerința menționată de art. 148 al. 1 lit. b Cod pr.penală, în sensul că, prin lăsarea acestuia în libertate s-ar crea posibilitatea de a încerca să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului, prin influențarea acestor părți, fiind evident faptul că minorele se de atitudinea violentă a inculpatului și reacționează în funcție de aceasta.
Susținerea inculpatului în sensul că starea de arest preventiv ar conduce la agravarea stării sale de sănătate, având în vedere faptul că suferă de o boală gravă, respectiv aplazie medulară ce necesită tratament periodic, s-a apreciat a fi nerelevantă, având în vedere faptul că, în conformitate cu prevederile art.1391Cod pr.penală, în situația în care se constată pe baza actelor medicale că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor, administrația locului de deținere dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă, în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății Publice.
În cauză s-au apreciat a fi realizate cerințele prev. de art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea nr.30/1994, potrivit căreia "o persoană poate fi lipsită de libertatea sa dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia" în sensul că în cauză sunt fapte și informații suficiente care determină existența unor motive verosimile de a bănui săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul și implicarea acestuia, așa cum reiese din probele administrate în cauză până la această dată, atât declarațiile persoanelor minore traficate de către inculpat, dar și declarațiile persoanelor care au participat la întreținerea de raporturi sexuale cu minorele respective, dar și înscrisurile depuse și declarațiile inculpatului, atitudinea acestuia de nerecunoaștere, date pe parcursul urmăririi penale și în fața instanțelor de judecată, de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o altă infracțiune.
În cauză au fost respectate garanțiile procesuale ale unui proces echitabil pentru inculpat, i-a fost asigurat dreptul la informare, fiindu-i aduse la cunoștință toate acuzațiile, respectiv faptele de a cărei săvârșire este învinuit, conform art.1371alin.1 Cod pr. penală, dar și dreptul la apărare atât pe parcursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată beneficiind de asistență juridică.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul, fără a depune motive scrise, iar la termenul de judecată de azi - 03 iulie 2009 - condamnatul a învederat instanței de control judiciar faptul că înțelege să-și retragă calea de atac promovată în speță, situație în care devin incidente prevederile art. 3854Cod procedură penală, această manifestare de voință fiind posibilă oricând, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs.
Față de acestea, urmează să se ia act de voința recurentului - inculpat privind retragerea recursului, iar în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, acesta urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 150 lei, suma reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent urmând a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul d e Avocați
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului de inculpatul, împotriva încheierii din 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat oficiu - Baroul Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 3 iulie 2009.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.LB
Gh.
dact. 2 ex./PS () - 17.07.2009
3 iulie 2009
Administrația Finanțelor Publice O va urmări și încasa de la rec. inc. suma de 150 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Constantin Diaconu, Mircea Mugurel
