Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 72/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 72/ Dosar nr-
Ședința publică de la 03 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Țînț
JUDECĂTOR 2: Elena Barbu
JUDECĂTOR 3: Alina Constanța C
Grefier:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- DIICOT- Serviciul Teritorial Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 29 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Penitenciarul Codlea ) asistat de apărătorul ales, avocat și recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Penitenciarul Codlea ) asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat .
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei,după care:
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și în temeiul art. 38513Cod procedură penală acordă părților cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru recurentul inculpat, arată că inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 29 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Brașov, apreciind-o netemeinică. Consideră că motivarea acestei încheierii s-ar potrivi mai bine la respingerea unei cererii de revocare a arestării preventive, decât respingerea întemeiată a unei cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Având în vedere stadiul avansat al cercetării judecătorești, apreciază că nu există indicii că inculpatul ar putea zădărnici aflarea adevărului, că ar putea influența martori sau părți sau, dacă ar fi pus în libertate, ar putea comite alte infracțiuni. Motivarea tribunalului se referă la subzistența celor două motive avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art. 148 lit. b și Cod procedură penală. Consideră că, în momentul de față, cele două temeiuri nu mai subzistă, iar în ceea ce privește pericolul social generic al faptei acesta poate fi invocat oricând de instanța de fond și asta ar însemna că niciodată nu s-ar mai putea admite o asemenea cerere de liberare sub control judiciar. Instanța de fond motivează respingerea cererii formulate de inculpat, pe faptul că inculpatul de-a lungul procesului penal a avut o anumită poziție procesuală și o anumită atitudine, însă poziția sa procesuală este o poziție firească în exercitarea dreptului la apărare, acesta a dat declarație că nu a comis el acele fapte. Consideră că i se face un proces de intenție, pentru că nu își exprimă regretul pentru faptele respective. Se susține de către instanța de fond că din depozițiile inculpaților, din declarațiile martorilor, din conținutul convorbirilor ar reieși vinovăția inculpatului, însă din probele administrate, până în prezent în dosar nu reiese că inculpatul ar fi comis acele infracțiuni și ar fi fost liderul unui grup infracțional ori grup organizat.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând pe fond să se admită cererea formulată ca fiind întemeiată și condițiile legale fiind întrunite și să se dispună punerea în libertate sub control judiciar a inculpatului.
Avocat, pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului formulat împotriva încheierii de ședință din data de 29 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Brașov, casarea încheierii recurate și, pe cale de consecință, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi localitatea de domiciliu.
Consideră că, la momentul de față, temeiurile care fost avute în vedere la prelungirea acestei măsurii nu mai subzistă. După cum se observă, din dosarul cauzei, cercetarea judecătorească este aproape finalizată și este puțin probabil ca inculpatul, lăsat în stare de libertate, să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martorii din acest dosar. Consideră că pentru echitate, în ceea ce privește inculpații arestați în această cauză și puși în libertate, și acest inculpat ar putea beneficia de acest beneficiu prin înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Totodată, a se avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv, că are un copil minor în întreținere și că practic este singurul susținător al familiei sale.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului și să se dispună a înlocuirii măsurii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ambelor recursuri formulate în cauză.
În privința inculpatului, care în fața primei instanțe, la solicitarea doamnei președinte să-și exprime un punct de vedere cu privire la atitudinea pe care inculpatul o are relativ la comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, de către alte persoane a fost întrebat generic " Ce părere ai despre alte persoane care comit infracțiuni de natura celor pentru care ai fost trimis în judecată?" inculpatul a adoptat o atitudine pasivă și doar la stăruința doamnei președinte a dat un răspuns evaziv " că ar trebui cercetați de către organele de judiciare", deci nu a adoptat o atitudine prin care să-și fi manifestat revolta față de un asemenea comportament de o asemenea natură a unor alte persoane care ar fi săvârșit infracțiuni de natura celor pentru care a fost trimis în judecată.
Raportat la complexitatea cauzei și la numărul de părții vătămate, consideră că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpatul încă subzistă, întrucât limitele de pedeapsă sunt mai mari de 4 ani închisoare și din probele de la dosar rezultă că lăsarea în libertate inculpatului prezintă un pericol pentru ordinea publică, având în vedere că doar datorită activității organelor judiciare inculpatul a fost în cele din urmă depistat ca fiind unul dintre artizanii grupului infracțional constituit în perioada 2008 -2009, iar din cercetările efectuate până în prezent rezultă cu certitudine aceștia au avut un mod deosebit de a acționa și era puțin probabil ca în momentul în care o persoană care era surprinsă ca retrăgând bani din conturile părților vătămate, să se fi ajuns foarte ușor la inculpatul, doar prin coroborarea diferitelor informații privitoare la numerele de telefon utilizate s-a ajuns în cele din urmă la identificarea inculpatului.
Față de aceste considerente, solicită respingerea recursului formulat de către inculpat, apreciind încheierea primei instanța ca fiind temeinică și legală.
În privința inculpatului, de asemenea, solicită respingerea recursului declarat de acesta, pentru că, în opinia sa, subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive, pedeapsa este mai mare de 4 ani, iar din probele de la dosar rezultă că lăsarea în stare de libertate este un pericol concret pentru ordinea publică. Într-adevăr de la data luării măsurii preventive a trecut o perioadă de 9 luni, dar în această perioadă s-a reușit trimiterea în judecată a inculpaților, s-au făcut pași importanți în privința cercetării judecătorești. La aprecierea termenului pe care inculpatul la stat în stare de arest preventiv, trebuie să se aibă în vedere numărul mare de părți vătămate, precum și al martorilor a căror audiere a fost necesară atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată.
Față de aceste aspecte, solicită respingerea recursului formulat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință și în consecință să se mențină această încheiere.
Avocat, în replică, arată că reprezentantul parchetului face referire la un telefon, este adevărat că telefonul la care se face referire este a lui dar i-a fost dat inculpatului în prezența unui martor, telefonul nu a fost la inculpatul.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, arătând că va respecte toate obligațiile impuse de instanța de judecă și că se va prezenta la fiecare termen de judecată. De asemenea, arată că este student și dorește să se prezinte la examen pentru continuarea studiilor.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate, având în vedere că are familie, că are un copil minor în întreținere.
urtea,
onstată că prin încheierea de ședință din data de 29.01.2010, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar penal nr-, în temeiul art.1608aCod procedură penală, a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 15.04.1986 în C, jud. O, domiciliat în C,-, jud. O, fără forme legale în B,-, -2,.12, sector 6, deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr.87/2009, emis de Judecătoria Brașov.
Prin aceeași hotărâre, a fost respinsă și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea B, formulată de inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 26.06.1976 în B, domiciliat în C,-, jud. O, fără forme legale în B,-,.9 bis,.19, deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr.66/2009, emis de Judecătoria Brașov.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a constatat că, în privința cererii de liberare provizorie sub control judiciar, sunt îndeplinite condițiile admisibilității în principiu, hotărând în acest sens.
Analizând cererea pe fond, Tribunalul Brașova reținut, în esență, că este neîntemeiată întrucât, astfel cum a constatat și la termenul de judecată anterior, când a dispus menținerea stări de arest, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru desfășurarea în bune condiții a cauzei, iar probatoriul ce urmează a mai fi administrat interesează în egală măsură activitatea infracțională care se reține în sarcina inculpatului prin actul de sesizare. S-a apreciat că, dată fiind poziția procesuală adoptată de acesta, atitudinea manifestată față de comiterea unor infracțiuni de natura celor ce formează obiectul inculpării și ținând seama de poziția pe care inculpatul ar fi avut-o în cadrul activității infracționale, păsarea în libertate sub control judiciar poate conduce la îngreunarea cercetărilor ce se desfășoară.
Prima instanță a apreciat că ambele temeiuri aflate la baza privării de libertate subzistă - art.148 lit.b și f Cod procedură penală - având totodată în vedere contextul social în care s-ar fi produs faptele, creșterea fenomenului infracțional în domeniul fraudelor informatice, starea de insecuritate patrimonială creată membrilor comunității, dar și perioada de timp ce a impus efectuarea de verificări penale, reținând că măsura preventivă se impune și se menține potrivit art.136 alin.1 Cod procedură penală și nu încalcă drepturile inculpatului prin raportare și la interesele societății în care trăiește.
Împrejurarea că inculpatul trebuie să-și termine studiile a fost avută în vedere și la termenele anterioare și este analizată prin raportare și la pericolul social generic al faptei ce formează obiectul inculpării.
Relativ la cererea formulată de inculpatul, Tribunalul Brașova constatat că a fost motivată pe considerente familiale, care au fost avute în vedere și la termenul de judecată anterior, când s-a hotărât menținerea arestării preventive.
Modalitatea reținută în actul de sesizare în care s-ar fi comis fapta - mai multe persoane împreună, racolarea unor persoane interesate de obținerea unor sume de bani în mod facil, perioada îndelungată de timp în care s-ar fi desfășurat activitatea infracțională, prejudiciile produse sau care s-ar fi putut produce - sunt elemente care rețin în continuare incidența art.148 lit.f Cod procedură penală și care nu și-au pierdut din intensitate. A fost avută în vedere și atitudinea procesuală manifestată de inculpat, care nu este la primul contact cu legea penală, anterior fiind condamnat pentru infracțiuni contra patrimoniului, dar și situația personală, analizată prin prisma art.136 alin. final Cod procedură penală. Acest inculpat a încercat să intervină în audierea unor persoane, existând posibilitatea aprecierii ca fiind necesară reaudierea acestora, motiv pentru care lăsarea în libertate a inculpatului poate impieta asupra bunei desfășurări a cauzei.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații, solicitând admiterea cererilor formulate, cu consecința punerii lor în libertate.
Verificând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de alin. 1 al aceluiași articol, Curtea constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate pentru următoarele considerente:
1. Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr.93/19.07.2009 a Judecătoriei Brașov pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.8 rap. la art.2 lit.b pct.18 din Legea nr.39/2003, art.42 alin.2 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.46 alin.1 lit.a și alin.2 din Legea nr.161/2003, art.49 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal, reținându-se că, la finele lunii martie 2009, constituit și condus o grupare infracțională în scopul săvârșirii de infracțiuni informatice, la care au aderat inițial inculpații, și ulterior, G, Curtef, ca, G, a obținut prin atacuri phising repetate datele relevante ale titularilor unor conturi deschise la Bank, iar apoi s-a logat neautorizat de pe internet în sistemul pe conturile acestora, ordonând fără știința și consimțământul titularilor transferuri frauduloase de bani din acele conturi în conturile deschise la Bank de alte persoane recrutate în acest scop în schimbul unui procent din sumele retrase, cauzând un prejudiciu total de peste 142.782 lei și 3.000 euro.
Ca temeiuri ale arestării preventive s-au reținut dispozițiile art.148 lit. b și f Cod procedură penală.
Legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a fost verificată periodic de instanța de judecată, arestarea fiind menținută, ultima dată la termenul de judecată din data de 14.01.2010.
În raport de faptele pentru care este judecat inculpatul, de probele concrete existente în speță în sensul implicării sale în faptele descrise în actul de sesizare a Tribunalul Brașov și ținând totodată seama de atitudinea adoptată de acesta pe parcursul procedurilor realizate împotriva sa până în prezent, punerea în liberate provizorie sub control judiciar nu este în scopul bunei desfășurări a procesului penal.
Din modul de redactare a dispozițiilor art.1602alin.1 Cod procedură penală, rezultă că acordarea acestei modalități a liberării provizorii nu reprezintă un drept al inculpatului, ci doar o posibilitate a acestuia, supusă aprecierii instanței de judecată. Îndeplinirea condițiilor obiective impuse de lege pentru admiterea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, nu conduce automat la admiterea acesteia, fiind obligatorie analiza temeiniciei solicitării prin prisma scopului prev. de art.136 alin.1 și al criteriilor stabilite de art.136 alin.8 Cod procedură penală.
În mod corect s-a apreciat de către instanța de fond că inculpatul se găsește în situația prevăzută de art. 148 lit. b și f Cod procedură penală întrucât, ar exista indicii că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului; pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar la dosar există probe din care rezultă că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică; în acest sens, trebuie avute în vedere natura infracțiunilor reținute în sarcina sa și ecoul negativ pe care acest gen de infracțiuni îl au în cadrul societății, gravitatea faptelor comise de inculpat și condițiile concrete în care au fost săvârșite.
De la ultima verificare a măsurii preventive, din 14.01.2010, când s-a dispus menținerea acesteia, în cauză nu au intervenit date noi, care să conducă la modificări ale stării de fapt sau care să înlăture concluzia instanței de fond, potrivit căreia temeiurile aflate la baza arestării preventive nu s-au schimbat.
2. Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr.66/25.05.2009, emisă de Judecătoria Brașov, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.8 rap. la art.2 lit.b pct.18 din Legea nr.39/2003, art.26 rap. la art.49 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal, reținându-se că în luna mai 2009 s-a asociat cu alte persoane și a cooperat cu vinovăție la comiterea de fraude informatice, prin rechizitoriu reținându-se că acest inculpat a fost persoana care a coordonat pe raza municipiului B activitatea de recrutare a persoanelor interesate să participe la activități infracționale în scopul obținerii unor foloase materiale pentru sine și pentru altul.
Temeiul arestării preventive l-a constituit art.148 lit.f Cod procedură penală, subzistența acestuia fiind constatată succesiv de instanță de judecată, respectiv, instanța de control judiciar, inclusiv la termenul de judecată din 14.01.2010.
Potrivit art.139 alin.1 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile acesteia.
În speță, modalitatea și împrejurările în care se presupune că s-ar fi comis faptele (de mai multe persoane împreună, persoane aflate în diferite zone ale țării aspect care a îngreunat cercetările și a calificat complexitatea cauzei, perioada îndelungată de timp în care se reține că grupul infracțional a activat, martie-aprilie 2009, prejudiciile produse și care se puteau produce, numărul actelor materiale ce formează obiectul incriminării, împrejurarea că faptele reprezintă în sine infracțiuni contra patrimoniului cu periculozitate sporita datorata modalității efective în care s-au putut produce - fără contact direct cu sumele sustrase, prin utilizarea mijloacelor tehnice informatice) reprezintă elemente care demonstrează că dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală nu au suferit modificări, ci, dimpotrivă, continuă să producă efecte.
La această concluzie conduce și analiza datelor care caracterizează persoana inculpatului, care nu se află la prima confruntare cu rigorile legii penale, anterior fiind condamnat tot pentru comiterea unor infracțiuni contra patrimoniului.
Considerentele de ordin familial invocate de inculpat în susținerea cererii nu determină, prin ele însele concluzia schimbării temeiurilor arestării preventive, în condițiile în care, potrivit art.136 Cod procedură penală, la alegerea măsurii preventive trebuie avut în vedere scopul acesteia, astfel cum este definit în alin.1 al art.136 Cod procedură penală, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Cu privire la ambii recurenți-inculpați, Curtea constată că față de gradul de complexitate al cauzei, care a impus un probatoriu vast, Durata arestării preventive a inculpaților nu a depășit până în prezent un termen rezonabil în sensul art. 5 par. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În considerarea celor expuse, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 29.01.2010 pronunțată de Tribunalului Brașov în dosarul penal nr-, pe care o va menține.
În baza art.189 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu asigurat recurentului, în sumă de 100 lei, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției și se va plăti Baroului B, urmând a fi inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurenții vor fi obligați să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare următoarele sume: 50 lei, inculpatul și 150 lei,.
pentru aceste motive
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 29.01.2010, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Onorariul avocatului din oficiu asigurat recurentului, în sumă de 100 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției și se plătește Baroului B, fiind inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat.
Obligă recurenții să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare următoarele sume: -50 lei,
-150 lei,.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - C
Grefier,
red./8.02.2010
dact. /8.02.2010
Jud. fond-
Președinte:Nicoleta ȚînțJudecători:Nicoleta Țînț, Elena Barbu, Alina Constanța
