Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 722/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 722/
Ședința publică din 26 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Elena Șimonescu Diaconu judecător
JUDECĂTOR 2: Teodora Gheorghe G-
Judecător -
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul, aflat în Arestul IPJ A, împotriva încheierii nr.359 din 20 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza delegației de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea încuviințează avocatului ales să ia legătura cu recurentul-inculpat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocatul, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Apreciază că nu poate fi vorba în cauză de o influențare a celorlalte părți din dosar de către recurent. Solicită a se reține în favoarea recurentului-inculpat a circumstanțelor personale ale acestuia, respectiv situația familială, inculpatul fiind tatăl a doi copii minori, este cunoscut fără antecedente penale, a realizat venituri în mod legal, având o societate comercială la momentul reținerii sale, astfel că lăsat în libertate inculpatul nu va stingheri în nici un mod buna desfășurare a procesului penal, dat fiind faptul că acesta nu a participat la săvârșirea vreunei fapte de natură penală.
Totodată, potrivit disp.art.136 Cod procedură penală, apreciază că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, considerând că în mod corect s-a apreciat de tribunal că nu sunt îndeplinite condițiile privind liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului și s-a respins astfel cererea formulată de inculpat.
Recurentul-inculpat, personal, în stare de arest, având ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat de săvârșirea faptei reținută în sarcina lui, are doi copii în grija statului și solicită liberarea sa sub control judiciar cu precizarea că se va prezenta de fiecare dată de câte ori va dispune instanța.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:_
Prin încheierea nr.359 din 20 2009, Tribunalul Argeșa respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul fiul lui și, născut la data de 01.12.1974 în P, jud. P, domiciliat în mun.P,-,.55,.B,.31, jud. P, CNP -, obligându-l pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin încheierea nr. 84/CC/13.10.2009 a Tribunalului Argeșs -a dispus arestarea petentului - inculpat, în temeiul art.148 lit.f p, pentru 29 zile începând cu 13.10.2009 până la 10.11.2009, măsura fiind prelungită ulterior prin încheierea nr. 90/CC/6.11.2009 a Tribunalului Argeș.
Se constată că prin rezoluția nr.319/P/2009 din 8.10.2009 s-a dispus începerea urmării penale față de învinuiții, Gh., pentru infracțiunile prev. de art.24 alin.1,2, art.25, art.27 alin.1 din Legea nr. 356/2002, reținându-se în fapt că în perioada iulie - august 2009, aceștia au montat dispozitive skimming la -uri ale băncilor BCR, Post și Bank în mai multe orașe din țară, efectuând retrageri în Pitești la data de 15.08.2009. S-au produs astfel imense prejudicii mai multor persoane fizice și juridice, în valoare de peste 70.000 lei.
Pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care petentul este cercetat nu depășesc 18 ani, astfel încât s-a constatat îndeplinirea condițiilor prev.de art.1602
C.P.P.Într-adevăr, petentul inculpat nu are antecedente penale, este căsătorit, are în întreținere 2 copii minori, iar anterior arestării avea un loc de muncă.
Toate aceste circumstanțe personale au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive conform art.136 alin.8 p Cod Penal, și ele trebuie privite prin prisma activității infracționale pentru care este cercetat petentul.
Din probatoriul administrat până în prezent, ce a condus la luarea măsurii arestării preventive la 13.10.2009, rezultă existența unor indicii temeinice că petentul - inculpat, alături de alți inculpați, a fost implicat în emiterea unor fapte de tranzacții frauduloase cu carduri electronice.
Faptele pretins a fi comise de inculpat sunt deosebit de grave, aspect rezultat în primul rând din severitatea sancțiunilor prevăzute de lege, consecințele ce se produc în astfel de situații.
Este adevărat că dreptul la libertate și la siguranță consacrat de art.5 din CEDO este un drept inalienabil, dar nu este mai puțin adevărat că, în cazuri excepționale, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publică la comiterea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice pentru un timp detenția înainte de proces.
Infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul au cunoscut o creștere alarmantă, cu inculpații deosebită asupra situației economice, financiare a persoanelor fizice sau juridice păgubite.
Este adevărat că potrivit art.136 alin.2 p Cod Penal scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar, însă este în interesul cauzei a se respinge cererea prin prisma disp.art.1602alin.2 p Cod Penal, întrucât, prin adoptarea unei poziții de negare a participării la activitatea infracțională alături de ceilalți coinculpați, instanța apreciază că lăsat în libertate, petentul inculpat ar putea zădărnici aflarea adevărului prin influențarea celorlalți inculpați sau martori.
S-a apreciat astfel că nu este oportună punerea în libertate a petentului - inculpat, motiv pentru care, în baza art.1688aalin.6 p Cod Penal cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul care a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar, afirmând că sunt îndeplinite toate cerințele impuse de lege pentru admiterea cererii sale.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.385/6 alin.ultim Cod procedură penală, curtea constată caracterul nefondat al recursului, în raport de următoarea argumentație.
Situațiile în care liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda sunt limitativ prevăzute de dispozițiile art.160/2 Cod procedură penală.
Analizând situația judiciară a inculpatului, curtea reține că, sub aspectul formal, acesta are vocație la liberare provizorie pe cauțiune, în raport cu faptul că îndeplinește condițiile cerute de art.160/2 alin.1, iar pe de altă parte, nu se află în nici unul din cazurile exceptate expres în alin.2 al aceluiași text de lege.
Liberarea este însă facultativă pentru instanța care o va dispune și în raport cu celelalte elemente privind temeinicia cererii.
În acest sens, în acord cu dispozițiile art.160/9 alin.1 Cod procedură penală care prevăd posibilitatea respingerii, ca netemeinică, a cererii, curtea, consideră că este corectă respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar în raport cu mai multe elemente care configurează amploarea participării infracționale a inculpatului, îngreunarea administrării probelor și aflării adevărului și menținerea temeiurilor care au justificat luarea măsurii arestării preventive.
În acest sens, trebuie amintite și dispozițiile art.136 Cod procedură penală, care se referă la asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Curtea reamintește că analizarea aspectelor esențiale ce țin de instituția liberării provizorii sub control judiciar trebuie realizată prin prisma necesității menținerii detenției preventive.
În altă ordine de idei, curtea apreciază că este exclusă liberarea provizorie în condițiile în care temeiurile arestării justifică, în continuare, privarea inculpaților de libertate.
În acest sens, s-a concluzionat, în nenumărate decizii de speță și acest raționament rezultă din conținutul sensibil diferit al arestării preventive în raport cu liberarea provizorie, ceea ce presupune că aceste două măsuri nu pot fi aplicate simultan, aceleiași persoane.
În concluzie, reținându-se argumentele ce preced, curtea surprinde caracterul inoportun al liberării provizorii sub control judiciar solicitată de inculpat.
În raport de toate acestea, se constată, în acord cu opinia parchetului, că hotărârea ce face obiectul recursului este legală și temeinică.
Concluzionând, în baza argumentației ce precede, conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, acesta va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, aflat în Arestul IPJ A, împotriva încheierii nr.359 din 20 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpat să plătească 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - G
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./16.12.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Raluca Elena Șimonescu DiaconuJudecători:Raluca Elena Șimonescu Diaconu, Teodora Gheorghe
