Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 725/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 725/
Ședința publică din 22 2008
Curtea compusă din:
Președinte:dr. - --președinte secție
Judecător:dr. - -
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin procuror .
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurentul, aflat în Arestul V, împotriva încheierii nr.73 din 15 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea cauzei conform disp. art. 304 al.1Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul în stare de arest asistat de avocat ales -escu.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care s-a permis apărătorului ales, în baza disp. art.172 al.7 Cod procedură penală, să ia legătura cu inculpatul.
Apărătorul inculpatului și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea, nemaifiind cereri prealabile de formulat, constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Avocat -escu, pentru inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune. Se susține că nu exista date conform art. 1602al. 2 Cod procedură penală, care sa conducă la ideea că inculpatul ar putea săvârși alte fapte penale, sau că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Neexistând argumente care sa conducă la concluzia că există necesitatea de a fi împiedicat să săvârșească alte fapte penale, sau sa zădărnicească aflarea adevărului, în mod firesc cererea de liberare provizorie sub control judiciar este pe deplin întemeiata.
Cu privire la o posibilă alterare a probatoriului solicită să se constate că, dovezile incriminatoare susceptibile de o prezumtiva influențare, pe de o parte au fost deja administrate, iar pe de alta parte in ceea ce privește ideea ca ar exista posibilitatea influențării unor eventuale părți vătămate, apare mai mult decât absurda, in condițiile in care acestea se afla la distante apreciabile.
Arată că o apreciere a pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul prin prisma pericolului social al faptelor pentru care este cercetat, ar fi împotriva voinței textului de la art. 1602al. 1, pentru că legiuitorul însuși, prin elaborarea acestui text de lege a avut în vedere inculpați ce au săvârșit fapte care apreciate prin prisma limitei maxime de pedeapsă prezintă un pericol social ridicat.
Inculpatul se află la prima incidența cu legea penala, este o persoana care si-a câștigat existenta in mod onest, administrând o societate comerciala ce avea ca obiect de activitate intermedieri vânzari imobiliare.Este o persoana instruita, fiind absolvent de studii superioare, si are un comportament din care rezulta ca nu este o persoană violentă.
Chiar si in ipoteza in care s-ar face vinovat de faptele pentru care este cercetat, apreciază ca poate fi cercetat in stare de libertate, așa cum sunt cercetate si alte persoane care au aceeași învinuire cu a lui.
Mai mult, susține că judecarea inculpatului în stare de libertate ar fi în consonanță cu cel mai important principiu de drept, respectiv cu acela al "prezumției de nevinovăție".
Arată că menținerea inculpatului în stare de arest, apreciind prin prisma pericolului social al faptelor pentru care este cercetat și existența unui pericol pentru ordinea publică, ar fi mai mult decât neprocedural, pentru că principiul amintit anterior ar fi înfrânt înainte de judecarea definitivă a cauzei.
Consideră că măsura arestării preventive trebuie să se circumscrie dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală, celelalte texte care reglementează măsurile preventive fiind subsecvente acestui text de lege și analiza incidenței acestora în speță se face numai după o analiză a necesității luării măsurii prin prisma scopului stipulat în acest text de lege.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca inadmisibil, potrivit disp.art.141 Cod procedură penală, cererile de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune nu sunt supuse recursului; iar pe fond solicită respingerea recursului ca nefondat.
Având cuvântul asupra excepției invocate, apărătorul inculpatului - recurent solicită respingerea acesteia, cererile de liberare provizorie fiind supuse recursului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său și precizează că nu a mai avut probleme cu legea, iar în cazul admiterii cererii de liberare, se va prezenta la organele de cercetare ori de câte ori va fi chemat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea nr.73 din 15 2008, Tribunalul Vâlcea, a respins ca neîntemeiată cererea de liberare pe cauțiune formulată de inculpatul, în prezent aflat în stare de arest preventiv în cadrul
A dispus restituirea cauțiunii constând în garanția reală imobiliară instituită în favoarea Tribunalului Vâlcea, asupra apartamentului nr.9 situat în Municipiul Râmnicu V,-, -.12,.D, etaj 3, județul V, de către garanții-proprietari G și, conform actului de autentificare nr.2078 din 10 2008 și a obligat pe inculpat la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că la data de 25 noiembrie 2008, s-a înregistrat sub numărul - cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul.
În motivare, inculpatul a arătat că este cercetat penal pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.7 din Legea nr.39/2003, art.49 din Legea nr.161/2003 cu aplic. art.41 alin.2 penal, art.215 alin.1, 3 penal cu aplic. art.41 alin.2 penal, cu aplicarea art.33 lit.a, b penal.
Deoarece îndeplinește condițiile prevăzute de art.160.proc.pen. a solicitat admiterea cererii și punerea în libertate provizorie pe cauțiune.
Inculpatul a mai susținut că lăsarea în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, cercetarea penală se poate desfășura în bune condiții, prejudiciul creat este relativ atâta vreme cât nu există plângeri formulate de presupusele părți vătămate.
De asemenea, inculpatul a susținut că este la prima abatere, că este o persoană instruită, ceea ce reprezintă în plus o garanție că nu va mai săvârși infracțiuni și își câștigă existența onest, fiind administratorul unei societăți comerciale, că în locația acestuia nu au fost descoperite aparatură tehnică electronică cu ajutorul căreia să săvârșească infracțiunile ce formează obiectul cercetării penale.
Același inculpat a susținut, prin avocat, că în cazul în care ar fi menținută starea de arest preventiv ar fi înfrânt unul dintre principiile dreptului procesual penal și anume, principiul nevinovăției.
În cauză s-a dispus atașarea dosarului de urmărire penală.
Din probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că prin încheierea nr.32 din 16 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, alături de alți inculpați, cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.7 din Legea nr.39/2003, art.49 din Legea nr.161/2003 cu aplic. art.41 alin.2 penal, art.215 alin.1, 3.penal cu aplic. art.41 alin.2 penal, cu aplicarea art.33 lit.a, b penal.
Tribunalul a reținut că în perioada ianuarie - iunie 2008, numitul și inculpatul au creat un grup infracțional organizat, profitând de conexiunile pe care le au în străinătate, membrii grupului săvârșind infracțiuni informatice asociate cu escrocheria, iar în cazul celui de-al doilea și cu transferul neautorizat de fonduri bănești. Aceștia au avut nevoie de o cale de repatriere a sumelor rezultate din astfel de activități, oferind membrilor grupului servicii în scopul ascunderii adevăratei proveniențe a banilor ori a identității reale a persoanelor ce intră în contact direct cu victimele din străinătate, de regulă din
Inculpatul a participat la activitatea infracțională a grupului, lansând oferte dolosive pe site-uri specializate în vânzări on-line, a oferit suport membrilor grupului ce desfășoară același tip de activități infracționale prin schimbul de informații, a sprijinit repatrierea sumelor rezultate din producerea de prejudicii prin accesarea ilegală a unor sisteme informatice și transferul neautorizat de fonduri bănești.
Inculpații și au oferit membrilor grupului suport tehnic și informațional, au accesat ilegal sisteme informatice, interceptări și transmisii de date și au efectuat transferuri neautorizate de fonduri bănești.
Inculpatul Aac ondus și a coordonat direct mai mulți membrii și alte persoane, respectiv pe coinculpații, G, -, a finanțat activitatea acestora și a facilitat transferul sumelor provenite din activitatea infracțională ilicită, în țară.
Inculpații iu, precum și făptuitorii și au participat la activitatea grupului prin lansarea de oferte dolosive pe site-uri specializate în vânzări on-line și a oferit suport tehnic informațional altor membrii ai grupului, prin schimbul de informații cu privire la noi modalități de operare sau de optimizare ale celor practicate, puncte vulnerabile ale unor site-uri de comerț on-line, metode de ascundere a identității electronice, etc.
De asemenea, în cadrul grupului infracțional organizat inculpații, și făptuitorul au avut rolul de a facilita repatrierea sumelor provenite din activitatea infracțională a unor coinculpați și persoane ce au lansat oferte dolosive pe site-uri specializate în vânzări on-line, transmițându-le informații cu privire la transferurile ce trebuie "executate" și a feed-back-ului conținând confirmarea operațiunilor frauduloase.
Inculpatul a oferit membrilor grupului infracțional organizat suport tehnic prin schimbul de informații cu privire la noi moduri de operare sau de optimizare a celor practicate și, ca și coinculpatul, a asigurat modalitatea de repatriere a sumelor rezultate din activitatea infracțională.
De asemenea, inculpații și au avut rolul de a facilita repatrierea sumelor de bani provenite din activitatea infracțională desfășurată de membrii grupului sau de alte persoane, primul a lansat oferte dolosive pe site-uri specializate în vânzări on-line, iar cel de-al doilea a transmis informații cu privire la transferurile ce trebuie "executate" și feed-back-ul conținând confirmarea operațiunilor frauduloase.
Inculpatul minor și coinculpatul - - au avut rolul de a asigura modalitatea de repatriere a sumelor rezultate din activitatea infracțională, operațiuni prin care s-a urmărit ascunderea adevăratei proveniențe a banilor ori a identității reale a persoanelor ce intră în contact direct cu victimele.
S-a reținut că astfel de activități desfășoară și inculpatul, precum și făptuitorul, care au mai îndeplinit și rolul de a transmite informații cu privire la transferurile de bani ce trebuie "executate" și feed-back-ul conținând confirmarea operațiunilor frauduloase, în cazul celui de-al doilea, sau asigurând modalitatea de repatriere a sumelor rezultate din activitatea infracțională a unor membrii ai grupului sau a altor persoane ce produc prejudicii prin accesarea ilegală a unor sisteme informatice și transferuri neautorizate de fonduri bănești, cazul primului.
Prin rezoluția nr.23/11.07.2008 pronunțată în dosarul 110D/P/2006, - Biroul Teritorial Vâlceaa dispus începerea urmăririi penale față de inculpații din prezenta cauză și alte persoane.
Prin ordonanța din 15.07.2008, procurorul a dispus extinderea cercetărilor și punerea în mișcare a acțiunii penale cu privire la inculpatul, iar printr-o altă ordonanță din aceeași dată a fost pusă în mișcare acțiunea penală cu privire la inculpatul.
În încheierea nr.6/14 iulie 2008 și încheierile nr.7-9 din 15 iulie 2008, pronunțate în dosarele nr-, nr-, nr- și nr- de Tribunalul Vâlcea - Secția Penală, au fost emise autorizații de efectuare a percheziției domiciliare la domiciliile/reședințele/locuințele frecventate de inculpați.
Cu ocazia perchezițiilor efectuate, organele de urmărire penală au identificat și ridicat echipamente electronice specifice comiterii acestui gen de infracțiuni - laptop-uri, unități centrale, suporturi de stocare a datelor informatice, etc.
Deși infractori primari, majoritatea inculpaților nu au adoptat nici o atitudine procesuală de natură să permită aflarea adevărului, refuzând să dea declarații în fața procurorului sau a judecătorului, prevalându-se de dispozițiile art.70 alin.2 proc.pen.
Instanța de fond a reținut că doar inculpatul minor a recunoscut parțial acuzațiile formulate împotriva sa, relatând că la cererea numitului a recrutat un număr de 14-15 persoane, colegi de clasă sau alți cunoscuți, ridicând sumele în valută transmise prin sistemul. Pentru aceste servicii a fost recompensat cu sume cuprinse între 40-50 lei, atât el cât și colegii săi. Acesta a mai afirmat că dacă inițial a crezut că sumele în valută proveneau din venituri legale, ulterior și-a dat seama că acestea provin din activități infracționale.
Din ansamblul probator administrat în cauză, tribunalul a apreciat că există probe și date temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații față de care se efectuează actele premergătoare sau actele de urmărire penală au săvârșit faptele de care sunt acuzați.
Astfel, din interceptările și înregistrările convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare, redate în scris, autorizate de judecător, procesul-verbal centralizator al acestor înregistrări, hărțile relaționale, e-mail-urile (a se vedea volumele III, VII, VIII, IX, X, XI, XII) rezultă că cei 21 de inculpați au fost implicați în desfășurarea unor activități de fraudare a unor persoane vătămate, fizice și juridice din, Marea Britanie, Italia, prin intermediul internetului.
Aceste probe au evidențiat modurile și modalitățile de operare infracțională, respectiv accesul fără drept la sisteme informatice în scopul obținerii de date informatice prin încălcarea măsurilor de securitate, interceptarea, fără drept, a unei transmisii de date informatice care nu este publică, introducerea, modificarea sau ștergerea fără drept de date informatice în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unor prejudicii patrimoniale pentru a obține beneficii materiale.
De asemenea, a rezultat schimbarea sau transferul de sume în valută în scopul ascunderii sau a disimulării originii ilicite a acestor sume sau de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiuni informatice din care provin aceste sume să nu răspundă penal.
Tot din acest mijloc de probă, a rezultat interdependența activităților membrilor grupului, rolurile și contribuția acestora la desfășurarea activității infracționale, sumele în valută obținute prin înșelăciune și furt, cuprinse între mii, zeci de mii, sute de mii de dolari A, euro sau lire sterline și cotele procentuale ce au revenit fiecăruia dintre inculpați în urma fraudării informatice a cetățenilor străini.
Prin acțiunea concertată a membrilor grupării din plângerile și sesizările persoanelor vătămate - cetățeni străini a rezultat că prejudiciul produs se ridică la peste 800.000 USD (a se vedea volumele IV și V).
S-a notat că infracțiunile pentru care sunt cercetați și acuzați inculpații reprezintă una din cele mai grave forme ale criminalității organizate, cu impact social deosebit, iar judecarea inculpaților în stare de libertate în această fază procesuală ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și în plus, asemenea fapte, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și în starea de neliniște, sentimentul de insecuritate în rândul societății, generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită sunt cercetate și judecate în stare de libertate.
S-a constatat că situația personală a inculpaților, lipsa antecedentelor penale, vârsta și conduita anterioară bună a acestora, nu sunt elemente de natură să conducă la luarea altei măsuri procesuale preventive.
În speță, tribunalul a apreciat că au fost îndeplinite condițiile cerute de lege pentru luarea măsurii procesuale penale a arestării preventive a acestora prevăzută de art.148 lit.f proc.pen. și nu a altor măsuri preventive, așa cum au solicitat în apărare.
Infracțiunile pentru care sunt formulate acuzațiile sunt pedepsite cu închisoare cuprinsă între 2 și 20 de ani, există probe și indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele prevăzute de legea penală. Pe lângă aceste două condiții, există și condiția care justifică necesitatea privării de libertate în cursul urmăririi penale determinată de scopul măsurilor preventive, de a se asigura buna desfășurare a procesului penal, de a împiedica sustragerea inculpaților de la urmărirea penală, de a fi la dispoziția organelor de urmărire penală, de gradul de pericol social al infracțiunilor stabilit în funcție de pedepsele prevăzute de lege, de circumstanțele în care au fost săvârșite, de ecoul produs în opinia publică.
Asupra cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, tribunalul a admis în principiu cererea pentru cele ce urmează:
Conform art.1604.proc.pen. "iberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda de instanța de judecată, atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, la cerere, când s-a depus cauțiunea și sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art.1602alin.1 și 2".
Potrivit art.1602alin.1.proc.pen. "iberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani".
În speță, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea în principiu, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite nu depășește 15 ani.
În privința art.7 din Legea nr.39/2003 care prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 20 de ani, se poate remarca în aliniatul 2 din același text de lege că pedeapsa nu poate depăși sancțiunea pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat.
Or, în speță, s-a constatat că pedeapsa cea mai grea este de 15 ani, fiind prevăzută de art.215 alin.2 și 3.penal.
S-a reținut că inculpatul a depus constituirea garanției conform art.1605.proc.pen. care statuează expres: "uantumul cauțiunii este de cel puțin 1.000 lei și consemnarea sa se poate face fie prin depunerea sumei de bani stabilită de către instanță, fie prin constituirea unei garanții reale imobiliare la dispoziția instanței care a stabilit cauțiunea".
Consemnarea cauțiunii se face pe numele învinuitului sau inculpatului și la dispoziția instanței care a stabilit cuantumul cauțiunii.
În speță, inculpatul a depus cauțiunea prin instituirea unei garanții reale imobiliare la dispoziția tribunalului.
Pe fondul cauzei, în temeiul art.160a8alin.6.proc.pen. tribunalul a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune pentru cele ce urmează:
Potrivit art.1602alin.2.proc.pen. "iberarea provizorie pe cauțiune sau sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte".
Tribunalul a constatat că există date concrete din conținutul cărora rezultă că inculpatul, în cazul în care ar fi pus în libertate, ar încerca să zădărnicească adevărul, prin alterarea probelor, ar exista tentația de a săvârși alte fapte de aceeași natură.
Aceste aspecte au fost probate cu declarațiile date de inculpat la urmărirea penală, precum și declarațiile date de ceilalți coinculpați, de încercarea acestora de a zădărnicii aflarea adevărului prin inducerea în eroare a organelor judiciare în aflarea adevărului.
Faptul că inculpatul este o persoană instruită, având ca pregătire studii superioare, că este administratorul unei societăți comerciale, raportat la indicii temeinici care au stat la baza arestării preventive, nu justifică lăsarea în libertate a inculpatului prin admiterea cererii de liberare pe cauțiune.
În cursul urmăririi penale, s-a stabilit că inculpatul, nu numai că facilita sumele de bani provenite din înșelarea unor cetățeni ai altor state, dar și faptul că se ocupa cu recrutarea altor făptuitori pentru a îndeplini scopul infracțional de mai sus.
Acest aspect a rezultat din conținutul interceptărilor telefonice autorizate conform art.911și urm. proc.pen.
S-a reținut că numai gravitatea faptelor comise nu poate fi socotită în sine ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat că inculpatul s-a asociat cu alți inculpați, a recrutat și alte persoane în vederea săvârșirii unor infracțiuni grave, de mare rezonanță în zona în care s-au produs.
În raport cu dispozițiile art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii de noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Instanța de fond a apreciat că inculpatul nu se poate prevala că a stat în arest preventiv aproape 6 luni, în condițiile în care organul de urmărire penală a respectat termenul rezonabil prevăzut de art.6 din
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea ei cu motivarea că în mod greșit, i s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, potrivit art.3856alin.3 proc.pen. Curtea constată că acesta este nefondat.
Astfel, inculpatul este cercetat penal pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.7 din Legea nr.39/2003, art.49 din Legea nr.161/2003 cu aplic. art.41 alin.2 penal, art.215 alin.1 și 3 penal cu aplic. art.41 alin.2 penal, cu aplic. art.33 lit.a și b din Codul penal, constând în aceea că s-a asociat cu alți inculpați și a recrutat și alte persoane în vederea săvârșirii unor activități de fraudare a unor persoane vătămate, fizice și juridice din, Marea Britanie, Italia prin intermediul internetului.
Declarațiile date de acesta până în prezent sunt în sensul negării faptelor reținute în sarcina sa și nu conduc la aflarea adevărului în cauză.
Mai mult, nu se impune liberarea provizorie pe cauțiune a inculpatului, întrucât în cauză urmează a fi audiați martori, a se strânge probe informatice cu relevanță deosebită în cauză și există temerea că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, deoarece o astfel de intenție a caracterizat comportamentul său pe parcursul derulării procesului penal.
Drept urmare, în mod corect prima instanță a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpat, întrucât nu s-au schimbat temeiurile legate de temerea că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau că va încerca să distrugă mijloacele de probă.
Pe de altă parte, în condițiile arătate, manifestarea de clemență din partea instanțelor judecătorești față de cei prinși și deduși judecății ar echivala cu un act de injustiție socială.
Asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Toate aceste aspecte justifică dispoziția instanței de fond de respingere a cererii formulate de inculpatul, astfel încât, Curtea, în temeiul art.38515alin.(1) pct.1 lit.b proc.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de acesta.
În baza art.192 alin.(2) proc.pen. va obliga pe recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul penal formulat de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 11.04.1980, CNP -, domiciliat în Râmnicu V, B-dul. T nr.1, -.12,.D,.9, județul V, aflat în Arestul V, împotriva încheierii nr.73 din 15 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Penală, în dosarul nr.-.
Obligă pe recurentul-inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Penală și pentru cauze cu Minori și de Familie.
dr., dr.,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./16.01.2009
Jud.fond:
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Constantin Duțescu
